40 DE ANI DE LA CUTREMURUL DIN 1977. Mărturiile zguduitoare ale victimelor au ecou și astăzi!

 
+4 click pentru
galerie

Era 4 martie, ora 21:22. Atunci, România a paralizat timp de aproximativ un minut. Un cutremur de 7,2 grade pe scara Richter a lăsat în urmă mai bine de 1.570 de victime.

În cifre, cutremurul s-a tradus în circa 11.300 de răniți și mai bine de 35.000 de locuințe prăbușite. Cele mai mari pagube au fost în București, unde 33 de clădiri și blocuri au căzut la pământ.

Intensitatea a fost atât de mare, încât până și bulgarii au resimțit cutremurul. Orașul Sviștov a fost cel mai afectat: trei blocuri s-au prăbușit și peste 100 de oameni au murit.

„Tata era student și era la un cămin din Craiova când s-a întâmplat totul. Inițial a crezut că e gluma unui coleg băgat sub pat, care zgâlțâie patul. Un alt coleg s-a prins că e cutremur și a sărit pe geam de la etajul trei. A avut noroc, doar și-a rupt o mână. Studenții au ieșit dezbrăcați din cămin. Fugeau pe holuri pline de geamuri sparte, cu picioarele goale. Teama de replici i-a făcut pe toți să doarmă în curtea căminului” (Răzvan Marian Ioniță)

Specialiștii spun că toți Balcanii au simțit seismul. 

40 de ani de la CUTREMURUL din 1977. ”Au murit îmbrățișați. Le-au furat corpurile. Am înmormântat un sicriu gol. I-am găsit după un an. Profanați!”

Și cutremurul a avut ecou.

A doua zi s-au înregistrat replici între 4,9-4.3 grade pe scare Richter.

„Unchiul meu era inginer constructor și imediat după cutremur a alergat din Huși până la Vaslui, să vadă blocurile pe care le construise. A vrut să vadă cu ochii lui dacă mai erau în picioare. Și erau! Dacă un bloc cădea sau apărea vreo crăpătură era imediat declarat sabotor și dușman al clasei muncitoare” (Mihai Ursu)

Nicolae Ceaușescu era la un banchet oficial dat de președintele Nigeriei. Auzind vestea, tovarășul s-a întors în țară chiar în acea seară.

„Mama stătea la etajul opt când a fost cutremurul. De atunci nu a mai vrut să audă de blocuri și s-a mutat la casă. Au trecut 40 de ani și tot la casă stă”

„Se auzea un zgomot puternic, de parcă totul gemea sub noi. Nu puteai să mergi, fiindcă pământul făcea efectiv valuri. Toată lumea țipa speriată pe stradă și eu m-am prins cu mâna de o mașină, ca să mă sprijin. Mama era însărcinată și a căzut la pământ, pe burtă. Câteva zile mai târziu era la spital. Fătul murise la cutremur și ea risca acum să moară, fiindcă a ajuns târziu la spital și dădea în septicemie. A fost operată de urgență și nu a mai putut face niciodată copii. Câteva zile nu a fost curent electric, iar tefleoanele nu au funcționat aproape o lună”

„Seara de 4 martie 1977 era o seara de vis. O luna mare "cat roata carului" iesise pe cer. Locuiam cu chirie pe strada Radu de la Afumati numarul 10, intr-un bloc mic cu parter si etaj 1. Sotul meu, profesor de limba franceza, tocmai venise de la o meditatie si ne minunam de luna care, printre crengile unui tei usor inmugurit, ne inunda camera. Fiica mea, bebelus de 10 luni, astepta dezbracata sa ii fac baita de seara. Deodata am auzit un vuiet adanc si mi-am dat seama ca va incepe un cutremur.

Precizez ca sunt nascuta in Vrancea in comuna Tulnici foarte aproape de locul de unde pornesc cutremurele. In copilarie am prins cutemur si uragan dupa, lasandu-ne fara acoperisul casei si ferestre. Deci....Eram obisnuita cu astfel de fenomene.

In 1977, am invelit copilul intr -o paturica si l-am aruncat in bratele sotului urland: „fugi, va fi cutremur”! A luat copilul si cand sa coboram treptele spre iesire incepuse marele seism. Intre noi, tavanul holului a cedat iar eu, desculta, am calcat pe moloz. Luminile s-au stins si pamantul se ondula sub picioarele noastre goale. Lumea tipa, cainii din vecini urlau, girofarele salvarilor nu se opreau. In capatul strazii era Spitalul Colentina , iar la o statie de noi blocul de la Lizeanu, rupta o scara complet. Dupa vreo douazeci de minute a revenit lumina si am intrat in apartament. Tavanul cazuse aproape tot peste patul nostru si patutul fetei. Muream daca ne prindea dormind. Vitrina din sufrageria de 22 metri patrati era urcata pe masa.

Totul era spart in mii de cioburi. Peretii s-au dus in laturi de scoteai mana printre ei. Am luat ceva haine pt noi si copil si am vrut sa gasim taxi pt a merge la socri. Am iesit spre Lizeanu unde era o mare nenorocire la blocul a carui scara s-a rupt. Perdele atarnau rupte, canapele cazute in bulevard, oameni urland de sub daramaturi, tigani care adunau pantofi si bani de la magazinul ce fusese la parterul blocului, oameni care cazusera cu bucata de sufragerie rupta urland dupa ajutor. Din cauza urletelor noastre de spaima cat si a altor oameni, fiica noastra de un an de zile striga din somn: „a mama, a tata!”

A fost cosmarul vietii noastre. Ca sinistrati nu am primit ajutor ca eram profesori nu "popor muncitor"! Am luat-o de la zero, cumparand la disponibilitati casa actuala. In oras era jale. Pana la moarte ma vor urmari sirenele salvarilor, dramele vazute in acea noapte de cosmar!

N-am avut putere sa mai merg in casa din Radu de la Afumati 30 de ani. Acum e reparata si locuita, dar nesigura pentru un eventual mare cutremur. Dumnezeu sa ne fereasca!”  (Marioara Ungureanu)

40 de ani de la CUTREMURUL din 1977. Tragedia dinamovistului STAVRU. A căzut, în cap, de la etajul 8, căutând supraviețuitori! Sergiu Nicolaescu i-a cărat coșciugul

Sursa: cutremurnetforumsd4.eu

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe