Live acumObservator 16
Prime Time 20:00Chefi la cutite

Antena 1, 26 de ani! Sonia Simionov, reporterul care ne-a purtat printr-o mie de stări și locuri! ”Am văzut tot. De la intenţia de a se arunca, la picaj şi la căderea pe ciment. A fost îngrozitor”

Se fac 26 de ani de când s-a auzit, pentru prima oară, „Antena 1 EMITE”! În tot acest timp, publicul a urmărit nu doar producții de divertisment, ci și stiri de ultimă oră prezentate de colegii noștri de la Observator. Reportaje de excepție, campanii emoționante și imagini care te-au ținut mereu cu sufletul la gură. Am fost și suntem „Mereu cu tine”! În spatele acestora au stat profesioniștii pentru care nimic nu a fost imposibil! Printre aceștia se află și Sonia Simionov, care a făcut dezvăluiri surprinzătoare despre meseria de reporter și despre cariera ei!

Sonia Simionov, reporter Observator

Despre Sonia Simionov nu se poate vorbi decât la superlativ, fiindcă a fost și este o profesionistă în adevăratul sens al cuvântului. Puternică, ambițioasă și mereu gata să facă față oricărei provocări, ea a reușit să pună România pe harta jurnalismului de elită.

În primăvara anului trecut, Sonia Simionov și Loredana Popovici au demonstrat că nimic nu este imposibil și au devenit astfel prima și singura echipă de jurnaliști formată exclusiv din femei care a transmis vreodată din Afganistan! Timp de trei luni s-au pregătit cot la cot cu militarii, au purtat veste antiglonţ de 14 kilograme, dar și căști de protecție și bocanci militari, înaintea plecării spre Afganistan.

Sonia Simionov și Loredana Popovici, în Afganistan

Au urmat șapte misiuni reale în afara bazei militare, ce le-au oferit o viziune asupra vieții militarilor din Kandahar, despre motivațiile care stau în spatele deciziei de a lupta, despre rolul lor, dar și despre riscurile implicate.

Întoarsă în țară, Sonia Simionov a mărturisit că misiunea nu a fost deloc ușoară, dar a descoperit mai multe despre modul în care funcționează o bază militară. Uneori, în spatele unui reportaj de excepție stau zeci sau sute de ore de muncă, de chin, de situații dificile sau complet neașteptate!

Sonia Simionov, cu premiul obținut la New York Festivals

„Îmi doream de mult să ajung. Am reușit să ajung și o parte dintre povești mi s-au confirmat, unele nu. E foarte mult praf, nu poți respira. Dimineață te trezeai cu gâtul înțepenit din cauza prafului inhalat. Ziua este foarte cald, deși nu este umiditate, iar seara foarte frig. E mizerie, e sărăcie.. Copiii sunt desculţi, îmbrăcaţi subţire şi cer. Orice. După ce le dai ceva (dulciuri, ciocolată, apă, suc) trebuie să te fereşti. Pot arunca cu pietre în tine.”

Pentru cei care nu își amintesc, reportajul marca Observator "Femei în Afganistan", realizat de colegele noastre Sonia Simionov şi Loredana Popovici, a luat medalia de argint la New York Film Festivals!

Și acesta este doar un exemplu de reportaj de excepție făcut de Sonia Simionov pentru Observator și pentru publicul Antena 1!

Era tot 29 noiembrie, de ziua Antenei 1, când reporterul Sonia Simionov a dus Observatorul la înălțime, la propriu, devenind protagonista unui episod cu totul și cu totul inedit! Mai exact, anul trecut pe vremea aceasta, Sonia Simionov a sărit cu parașuta de la patru mii de metri!

”Dacă nici asta nu înseamnă la înălțime, atunci nu știu ce înseamnă”

Ce alte lucruri am reușit să mai aflăm despre excepționala noastră colegă, Sonia Simionov?
  • Ce iubești cel mai mult la meseria ta? Care au fost momentele care te-au făcut să își iubești munca?

Eşti jurnalist dacă ştii că ai responsabilitatea unui întreg sistem pe umerii tăi. Prin anchetă, prin cuvânt, prin transmitere de informaţii. Eşti jurnalist dacă eşti corect, empatic, curajos şi dacă îţi asumi că trebuie să faci sacrificii pentru ca acest sistem să funcţioneze sau să fie reparat, atunci când este cazul. Meseria aceasta nu este dedicată jurnalistului, ci oamenilor, mediului, politicii, animalelor, drepturilor tuturor etc. Orice om de presă are obligaţia să se întrebe, de fiecare dată, cu ce îl ajut eu pe cel de acasă atunci când transmit această informaţie, această ştire?

Sonia Simionov pe teren

Mi-ar fi foarte greu să-ţi spun momentele, sunt prea multe. Ajuţi un copil să facă o operaţie fără de care nu va mai merge niciodată, trimiţi la închisoare un abuzator printr-o anchetă bine şi corect făcută, modifici o lege spre un cadru evolutiv şi aliniat unor norme corespunzătoare secolului în care trăieşti... Sunt multe momente care te fac să adormi cu zâmbetul pe buze.

Dacă înţelegi exact ce însemnă meseria de jurnalist şi câtă răspundere aduce, poţi produce schimbarea!

  • Cum ai descrie anii petrecuti la Antena 1? Cum a fost prima transmisiune sau primul teren?

Pentru mine sunt nouă ani de când fac parte din familia Antenei 1. Mai exact, de când sunt Observator. A fost cu de toate. Frig, cald, noroi, incertitudine, soluţii, luptă, soare, frustrare... De toate. În mod cert, însă, rezultatul tuturor este unul care te întăreşte şi te face să evoluezi şi să alegi singur cât poţi duce. Nu e uşor. Din contră... Trebuie doar să ştii ce vrei de la tine.

Primul live? Haha! Nu o să îl uit niciodată. Eram de trei luni la Observator şi făceam deja filmări înregistrate. Dar mă gândeam cu groază la prima transmisie live. A venit. Mvai... Îmi tremura microfonul în mână atât de tare încât cameramanul a fost nevoit să plece cu cadrul în ilustraţie. Vorbeam bine, dar limbajul corpului nu arăta la fel... :) A fost distractiv. O experienţă care cred că mi-a scos primele fire de păr albe.

Portret de profesionist: Sonia Simionov

  • Cum te-ai schimbat profesional în tot acest timp, de când lucrezi la Antena 1?

În mod clar evoluezi. Dacă alegi că meseria asta este pentru tine, schimbările se vor produce, uneori, fulgerător. Ca reporter de eveniment, când vezi în fiecare zi toate nenorocirile şi simţi durerea oamenilor şi nu întotdeauna poţi să îi ajuţi, e complicat. Eşti obligat să stai la mijloc, între empatie (nu poţi să le duci pe toate acasă) şi cinism (nu poţi fi nepăsător). Şi nu e uşor deloc. Cred că meseria asta te echilibrează şi profesional şi personal.

  • Cum vezi Antena 1, peste ani și ani?

Sunt jurnalist, lucrez cu informaţie. Nu fac previziuni :)

  • Câteva exemple de experiențe inedite sau de situații limită, din perspectiva meseriei de jurnalist?

E clar că nu mi-ar ajunge o sută de pagini să povestesc cât de interesantă şi plină de adrenalină ori emoţie este viaţa de reporter. Am făcut multe lucruri periculoase. Dar toate au fost făcute cu un risc calculat şi cu măsuri de precauţie luate în prealabil.

„Salturile cu paraşuta, avioanele de acrobaţie, driftingurile în maşini de curse, teatrul de război sau chiar şi întrebările incomode pe care le adresam, de multe ori, celor pe care îi intervievăm, pot fi numite, într-o măsura mai mare sau mai mică, periculoase”

Transmisiune făcută de Sonia Simionov

Despre experienţe? Aş face un top... Altfel e greu. Materialele din teatrul de operaţii din Afghanistan, reportajele din Cernobîl, Campania Împotriva Violenţei în Familie, lupta dusă pentru modificarea legii împotriva utilizării telefonului mobil la volan... Niciuna dintre acestea nu a fost "cea mai dificilă"?

Cred că unul dintre cele mai grele momente a fost prin 2014... În Piaţa Amzei din Bucureşti. O femeie ameninţa că se aruncă de la etajul zece al unui bloc. „Doamna Elena". După 34 de ore în care a fost „păzită" de pompieri, negociatori, poliţişti şi presă, şefii mă trimit să fac directul de ora 19.00. La Observator. Mi-am făcut un text optimist în minte şi, pe la 18:45, cu 15 minute înainte de a emite, îmi căutam locul potrivit pentru direct împreună cu cameramanul. În câteva minute, colegul meu spune: "Stai aşa, că se aruncă". Pune camera pe umăr şi îndreaptă obiectivul către doamna Elena.

„Cu două minute înainte de ora 19.00 a sărit. La o distanţă de 15-20 de metri de mine. Am văzut tot. De la intenţia de a se arunca, la picaj şi la… aterizarea pe ciment. A fost îngrozitor. Am făcut directul. Cu noduri în gât şi cu picioarele tremurând. Apoi am avut vreo 10 minute de stare de şoc. Mi-a părut rău de ea. Şi mi-a părut rău că NU a vrut să trăiască... Și mi-a părut rău că nu am putut face nimic să schimb acest deznodământ...”

  • Ai simțit vreodată că vrei să renunți sau că ceva este prea greu?

Sunt momente grele. Dar nu ai voie să simţi că este prea greu sau că vrei să renunţi. Dacă ajungi să simţi asta, din diverse motive, unele cu certitudine de înţeles, înseamnă că trebuie să te reorientezi profesional.

Sonia Simionov, sărind de la 4.000 de metri

  • Ce înseamnă Antena 1 pentru tine?

Observator este a doua casă. În mod clar stai mai mult la serviciu decât la tine acasă. Te legi de oameni, de loc, de meserie. E uman, e inevitabil. Dar, în numai câteva cuvinte, Observator este pentru mine primul job. Şi, iată, după nouă ani, tot primul a rămas... :)

  • Reportajul cu care te mândrești cel mai tare sau cel în care ai pus cel mai mult suflet?

Dacă aş răspunde la această întrebare cu un singur reportaj cred că ar fi lipsă de respect pentru multe altele...

  • Cum a fost experiența de la emisiunea „Am ceva să-ți spun", când ai făcut trecerea de la rolul de reporter la cel de realizator?

A fost o experienţă frumoasă. Neaşteptată. Să fii reporter de mai puţin de cinci ani şi să primeşti o emisiune de două ore şi jumătate în Prime Time? Pfff... E ceva! Reporterul şi realizatorul nu sunt atât de diferiţi. Cel mai interesant este că poţi fi un reporter bun fără să fii realizator, dar nu poţi fi un realizator bun fără să fi fost reporter ;)

Sonia Simionov, „Mereu cu tine”

  • Ce făceai pe 29 noiembrie 1993, când Antena 1 a avut prima emisie

Wow! Habar nu am... Cred că eram la şcoală, dat fiind faptul că pe 29 noiembrie 1993 aveam şapte ani (şi un pic) şi eram clasa I. În mod clar nu ştiam de existenţa Antenei 1 la vremea respectivă :)

  • Ce ai dori să transmiți publicului, în calitate de jurnalist?

„Atunci când nu va mai exista încredere în presă, nu va mai exista nicio formă de echilibru!”