Au furat Statuia Libertății din România! Au furat amintirea a 4.000 de morți!

 
+4 click pentru
galerie

În primăvara lui 1988, la Straja, pe malul Canalului Dunăre-Marea Neagră, este inaugurat ”Monumentul Tineretului”. Cunoscută drept ”Înaripata”, faimoasa operă a sculptorului Pavel Bucur trebuia să amintească generațiilor viitoare despre jerta imensă a celor ce au murit la lucrările celui mai mare proiect din perioada comunistă. După Revoluție, statuia a fost vandalizată, părți importante din ea fiind furate. Acum, la ea ajung doar aventurierii...

Faci dreapta de pe Autostrada Soarelui, drumul spre mare. Lași satul Bărăganu, apoi mai ai vreo șase kilometri de pământ. Dacă posezi o mașină de teren, te încumeți, dacă nu, pe jos. Vântul de zboară. În fața ta se ivește ”Înaripata”. Mulți spun că dacă nu venea Revoluția, vorbeam despre cel mai important monument al nostru. Ceva de peste 50 de metri înălțime, vizibil de peste tot. Monumentul de la Straja, Statuia Libertății din România.

Planurile de a construi un canal care să lege, ”pe drept”, Dunărea de Marea Neagră au existat încă de la 1878, de pe vremea Regelui Carol I. În 1928, viitorul academician Aurel Bărglăzan avea să facă un studiu ce indica, practic, actualul traseu al lucrării. Carol al II-lea a cochetat, și el, cu ideea, dar a venit cel de-al Doilea Război Mondial. În 1949 a început construcția propriu-zisă, mulți dintre muncitori fiind deținuții din închisorile comuniste. Lucările au fost sistate în 1955 și reluate pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, în 1976. Canalul Dunăre-Marea Neagră, o construcție incredibilă, dar care a produs mii de morți, a fost inaugurat pe 26 mai 1984, de cuplul dictatorial: 95,6 km, 294 milioane metru cubi excavați la canalul principal, 77 la ramura nordică, adâncime de 7 metri, două ecluze...

Imediat după inaugurare, sculptorul Pavel Bucur, specializat pe monumente, vine cu ideea unei statui imense, care să omagieze munca tuturor celor care au lucrat acolo. Trei ani durează aprobarea. Proiectul cuprinde generator de lumină propriu, grupuri sanitare, balize pentru elicoptere, amfiteatre pentru spectacole în aer liber. În spatele acestei propuneri, se ascunde dorința sa de a păstra vie memoria victimelor comunismului. Deși nimeni nu poate preciza cu exactitate, se vorbește despre peste 4.000 de morți dispăruți în lucrările de la Canal. Conducerea partidului e de acord, Uniunea Tineretului Comunist urmând a ”sponsoriza” lucrarea, după ce a ajutat la construirea a 10 kilometri din canal.

Pe malul ”Magistralei Albastre”, la borna numărul 6, în satul Straja, care va fi ras de pe suprafața pământului și apoi strămutat, apărea ”Îngerul Căzut”, ”Monumentul Tineretului”, ”Înaripata” sau ”Statuia Libertății din România”. Numai soclul din beton are 10 metri. Vin, apoi, 12 coloane de câte 20 de metri, lucrate, parțial, din oțel inoxidabil. Se ajunge la 50 de metri, a 35-a statuie, ca înălțime, din lume. Lucrarea este inaugurată în primăvara lui 1988, deși era terminată din toamna lui 1987, dar totul a fost amânat din cauza morții tatălui Elenei Ceaușescu. Chiar dacă pare o construcție de tip comunist, monumentul are particularitățile sale: arată ca un simbol al victoriei, al zborului (avea aripi, ”tăiate” de către constructori, pentru că structura de rezistență ar fi cedat sub presiunea greutății). 

La finalul lui 1989, statuia, deși inaugurată, nu este gata în totalitate. ”Monumentul Tineretului” intră în uitare. Pentru publicul larg, nu pentru ”specialiști”. Începe să fie furat, bucată cu bucată, încă din aprilie 1990. Conform artistului plastic, plăcile de bronz cântăreau, fiecare, câte 14-19 tone. Foarte posibil să fie o exagerare, cert este că există documente care certifică faptul că una singură avea cinci tone...Sunt furate. Ajung la un depozit de fier vechi din Călărași. ”Asaltul” continuă: dispar plăcile de inox de la baza monumentului, toate literele din bronz de la baza monumentului, cele ce formau inscripția: ”Generațiile viitoare să știe că ne-am sacrificat pentru înălțarea Patriei”.

Pavel Bucur semnalează furtul la Ministerul Culturii. Abia în 2000 apar primele semne că cineva ar fi interesat să pună capăt jafului. E prea târziu, însă. ”Îngerul alb, îngerul libertății”, cum îl numește autorul, e despuiat. În unele locuri s-a intervenit cu un pickhammer, astfel că acum se vede structura de metal. Pavel Bucur s-a mai luptat câțiva ani, în încercarea de a-și mai proteja opera. În van. S-a stins în 2016...

Astăzi, doar amatorii de senzații tari și posesorii de drone se mai aventurează pe acolo. 

Surse: ”Tomisul Ortodox”, ”Adevărul”, Wikipedia



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI