”Am fost un labagiu!” Bacovia era atât de mâhnit, încât a refuzat să se ducă la propria nuntă!!! S-a căsătorit, totuși, cu Agatha, cu 14 ani mai tânără. În luna de miere s-a internat la neuropsihiatrie!

 
+3 click pentru
galerie

Pe 28 iunie 1928, George Bacovia, poetul, și Agatha, viitoarea sa soție, cu 14 ani mai tânără, trebuie să se căsătorească în București. ”Trebuie”, pentru că deși s-au cununat, civil, cu șase zile înainte, autorul ”Plumb”-ului nu mai dorește să ajungă la propria nuntă, tulburat de depresii. ”Nu am nimic cu nimeni, dar nu vreau să deprim pe careva cu tristețile mele”, spune el. Finalmente ajunge la biserică dar, a doua zi, se internează la ”Colentina”, la neuropsihiatrie. Avea 47 de ani

George Bacovia este poetul care dă, probabil, cel mai mult de furcă liceeanului aflat în prag de ”BAC”. ”Plumb” și ”Lacustră”-s două opere greoaie, aproape neînțelese. Cum neînțeles a fost și poetul, cum neînțeleasă i s-a arătat și întreaga sa viață. Născut la Bacău, în 1881, pre numele său adevărat George Andone Vasiliu, ia pseudonimul de la latinescul ”Bacovia”. La 13 ani rămâne, din neatenția paracliserului, închis, o noapte întreagă, în turla bisericii Precista din oraș, experiență care-l va marca cumplit. Nu iubește, deloc, liceul, e talentat la gimnastică, e bun la pictură, cântă fenomenal la vioară. Din această perioadă se alege cu o varicelă. Netratată corespunzător, dă într-o eczemă ce-i apare în jurul nasului. Suferă mult, cumplit, până la disperare, din această cauză. Ajunge la Sanatoriul de Boli Nervoase din București, apoi la clinica Doctorului Mărgăritescu. 1914 îl găsește aici. Nu suportă viața cazonă de la Școala Militară din Iași, nu suportă rigorile cursurilor de la Facultatea de Drept din București. 

În primăvara lui 1916, pe când el are 35 de ani, se găsește, pe Calea Victoriei din Capitală, cu Agatha Vasiliu, o domnișoară de 21 de ani, orfană de ambii părinți. Tânăra cochetează cu poezia, va deveni o scritoare simbolistă minoră, așa că subiect comun de discuție există. Începe o poveste de dragoste întinsă până la moartea scriitorului, în 1957, pe care nimeni nu o poate explica. George era un tip departe de a fi considerat sexy, ea îi va fi devotată la infinit, deși va trăi alături de o persoană ursuză, morăcănoasă, bolnăvicioasă.

Bacovia nu se grăbește să o ceară de soție. De la prima întâlnire până la cununia civilă trec...12 ani. În vara lui 1928, pe 22 iunie, ajung la starea civilă. Apoi, peste numai șase zile, urmează nunta. Ginerele, în etate de 47 de ani, întreținut din salariul de profesoară al Agathei, este atât de supărat pe lume încât refuză să meargă la propria nuntă!!! ”Nu am nimic cu nimeni, dar nu vreau să deprim pe careva cu tristețile mele”, spune el. Prietenii se uită ciudat, îl trag, efectiv, spre biserică. Dar el continuă să se împotrivească. Orele trec. Finalmente, cedează...În ”Viața poetului”, Agatha avea să povestească faptul că a fost o ”nuntă cu cântec”, la care Bacovia a...întârziat. Foarte mult...

A doua zi, pe 29 iunie 1928, când, firesc, ar fi trebuit să plece la drum luna de miere, Bacovia se internează, în Colentina, la Spitalul de Neuropsihiatrie. Când revine, se încuie în cămăruța lui din București, undeva pe o străduță dintre Olteniței și Giurgiului. Se refugiază în băutură, se apropie de opium. Eugen Jebeleanu, autorul ”Surâsului Hiroshimei”, una dintre capodoperele noastre, îl întreabă dacă nu se plictisește să stea, acolo, singur. ”Scriu, meditez, fac muzică”, vine răspunsul. Trage pipă. Apoi plămădește:

”Tot mai tăcut și singur / În lumea mea pustie / Și tot mai mult m-apasă/ O grea mizantropie./ Din tot ce scriu, iubito, / Reiese-atât de bine / Aceeași nepăsare / De oameni și de tine”

E întrebat ce fel de scriitor a fost. ”Bacovia nu poate fi un mare poet, pentru că a fost un labagiu”, spune despre el. Șochează, pentru că asta îi place să facă de fiecare dată. Povestea era citată, deseori, de către Laurențiu Ulici, fostul Președinte al Uniunii Scriitorilor din România, afirmaţie preluată de la Constantin Călin, cel care, la rândul său, a găsit-o în „Cartea Albă a Securităţii. Istorii literare şi artistice /1969-1989“, apărută la Editura ”Presa Românească”, în 1996.

Pe 22 mai 1957, Agatha Bacovia oprește, la ora 8.10 dimineața, ceasul de pe mâna poetului care tocmai s-a stins, la 75 de ani, în căsuța din Giurgiului. E înmormântat la Cimitirul Bellu. Fidelă și după plecarea sa, Agatha se îngrijește ca opera soțului ei, George Bacovia, să fie valorificată pe deplin. Se iubiseră peste patru decenii...Moare, în singurătate, la 86 de ani, la mijlocul lui octombrie, 1981. Cu câteva luni înainte avusese grijă, personal, să apară ”Poezie sau destin. George Bacovia. Ultimii săi ani.”

Sursă: adevarul.ro



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI