Cea mai mică eroină din istoria României: ”La doi ani m-au băgat în pușcărie. Mi-au omorât mama. Mi-au omorât amintirile. Pe tata l-au executat! I-am aflat din fotografii”

 
+5 click pentru
galerie

Pe 20 mai 1958, o mamă coboară, din munți, cu fiica sa în brațe, pe o scară improvizată, în timp ce milițienii și Securitatea îi așteaptă jos, în bătaia puștilor. Micuța Ioana are doi ani când e arestată și dusă la Pitești. Femeia, Maria Plop, moare în închisoare, trei ani mai târziu. Soțul ei și tatăl ”prințesei” e marele Toma Arnăuțoiu, ”banditul”, unul dintre cei mai mari luptători anticomuniști din istoria noastră. La 50 de ani află povestea sa și a părinților din fotografii și documente

Încăperea-i insalubră. Miroase a mucigai și-a amintiri. Printr-un geam spart, lumina-și face loc pe rândurile dosarelor. Femeia - undeva până-n 50 de ani, privește pozele. Sunt două. E dârză, dar simte că picioarele n-o mai ascultă. Cere un scaun. De undeva se aud vorbele lui Călinescu: ”Cine ești tu, ființa mică din fotografii. Și pentru ce porți chipul și numele meu?” Ea ea! la doi ani! Ea, Ioana Raluca Voicu - Arnăuțoiu. Femeia din imagini e a sa mumă: Maria Plop.

Nu-și mai aduce aminte nimic de atunci.

Nici n-ar avea cum!

Pe 19 mai 1958, undeva pe la 10 seara, Toma și Petre Arnăuțoiu, doi dintre cei mai mari luptători comuniști din istoria noastră, care râseseră de Miliție și Securitate aproape un deceniu, în Munții Făgărașului, se găsesc cu Grigore Poinăreanu, un sătean din valea Râului Doamnei. Se știu de multă vreme. Dar Iuda-i trădează. Le pune somnifere-n țuică. La ziuă, când se trezesc, sunt încercuiți de poteră. Petre, mai sprinten, fuge, vrea să se sinucidă, dar e prins, așa, cu spume la gură și cu ștreangul de gât. Toma, năucit de otravă, se predă.

Maria Plop coboară din ascunzătoarea sa, pe scară, cu micuța Ioana în brațe. Imaginea e trasă de un fotograf aflat în spatele plutonului de milițieni, care o aștepta jos, în bătaia puștii, pentru ca ”bandita” să nu scape

E 20 mai când zona ”Râpele dracului” e împânzită de milițieni cu puști și pistoale. Dintr-o grotă camuflată în munte, de acolo, de la ”Râpa cu brazi”, coboară Maria Plop, o femeie slăbită, firavă, dar puternică. I-au improvizat o scară, jos o așteptă cătușele. Dar, stai, ce se vede? Ține în brațe o fetiță! E micuța Ioana, fiica sa! E gata! Se raportează la București. ”Să trăiți, în Făgăraș nu mai viețuiește niciun partizan, niciun bandit!”

După zăbrele la doar doi ani!

Maria Plop și Ioana sunt duse la Penitenciarul de la Pitești, unul dintre cele mai groaznice locuri de pe Pământ. Li se face o fotografie. Aceasta și cu cea din râpă sunt singurele imagini pe care cea mică le va avea cu mama sa. ”Am stat puțin acolo. Ne-au despărțit. M-au trimis la un leagăn, la un orfelinat din Câmpulung”, povestește femeia. Celelalte deținute aveau să declare, după zeci de ani, că au auzit cu cineva țipa, non stop, ”Mami, mami!”...Bătută și schingiută, mutată dintr-o pușcărie într-alta, Maria moare, în închisoarea de la Miercurea Ciuc, în 1962. N-a mai putut rezista. Tatăl, soțul, Toma Arnăuțoiu, fusese executat la Jilava, pe 19 iulie 1959. În fața plutonului de execuție urlase: ”Trăiască Armata Română”. Cea Regală, în care activase în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Fotografia din Penitenciarul de la Pitești, unul dintre cele mai crunte locuri de ”reeducare” a anticomuniștilor

Ioana ajunge printre străini. ”Norocul meu, dacă se poate spune așa, e că mama și tata nu erau căsătoriți cu acte. Vă dați seama ce se întâmpla cu mine dacă purtam numele Arnăuțoiu și se afla cine eram?”, spune ea. De la doi la patru ani stă la Câmpulung. E momentul în care familia Voicu o înfiază pe micuța Ioana Plop...

Anii trec. După Revoluție, Doamna Raluca Ioana Voicu vrea să afle ce și cum. 40 de ani nimeni nu i-a povesit nimic. Subiectul era tabu. Dorește să știe de ce a fost abandonată, cine i-a fost mama, cine i-a fost tatăl, din ce iubire a apărut și cum. Face demersuri, scrie memorii către Ministrerul Justiției. Nimic. Vechile cutume n-au murit. O altă Doamnă, Lucia Hossu-Longin, și al său fantastic ”Memorial al Durerii”, o ajută. Ajunge la Câmpulung. E vremea adopțiilor ilicite, a copiilor plecați pe șest în SUA ori Canada, a reportajelor americane cu centrele românești pline de suflete cu SIDA, cine are timp de investigații? Nu primește permisiunea să intre în orfelinat. Din nou, noroc! Fosta directoare e centrului, doctorul Elisabeta Moisescu, se oferă să-i pună ordine în amintiri. Era acolo când fusese adusă...

Locotenentul Toma Arnăuțoiu, liderul grupului ”Haiducii Muscelului”, organizația care a opus cea mai mare rezistență anticomunistă din Europa. La vremea aceea, era sprijinit de peste 100 de persoane, printre care și Elisabeta Rizea

Îi povestește ce și cum, o îndrumă spre C.N.S.A.S. Grupul de la ”Nucșoara” are 120 de volume de dosar. Aici, practic, se află nașterea ei și primii pași în viață. Află despre bunici - decedați tot în închisorile comuniste, despre mamă, tată, unchi și prietenii lor. Toți morți în lupta contra ciumei roșii. Vede și acele două poze. Înțelege. Din păcate, n-are un mormânt exact la care să se ducă să aprindă o lumănare. Doar o bucurie. După trei ani de judecată și luptă cu morile de vânt primește dreptul de a se intitula Arnăuțoiu...

Pe 19 iulie, dată la care Toma a fost ucis, lumea și-a amintit puțin. Foarte puțin...

Surse: Adevărul, hotnews.ro 

 

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe