Centenarul Marii Uniri. Regina Maria. Când ”Leoiaca” l-a învins pe ”Tigru”! Române, nu e o fabulă, e Marea Unire!

 
+21 click pentru
galerie

100 de ani de la Marea Unire de la Alba Iulia, ziua istorică pe care o trăim pe 1 Decembrie, înseamnă Centenarul Marii Uniri – o pagină sublimă a nației noastre, pe care predecesorii nostri au scris-o cu sânge, și nu numai. Iar când prețul sângelui nu a mai fost suficient pentru întregirea visului secular – România Mare – a apărut, ca-ntr-o poveste alegorică, ”Leoaica”, care, prin inteligență, simț, dar mai ales dragoste pentru ai săi, îl învinge pe temutul și cinicul Tigru. Leoaica e Regina Maria. Tigrul – Georges Clemenceau, cel mai important om de care depindeau granițele țării noastre. Lupta  - Conferința de Pace de la Paris (1919-1920), a cărei miza a fost România Mare - a Transilvaniei şi a Banatului, în întregimea lui.

Regina Maria, Leoaica, așa cum însăși se autodescrie, a reușit deci, un an mai târziu de la Marea Unire de la 1918 să pună pe harta Europei România, acolo unde îi era locul. Este data în care visul tuturor românilor devenea realitate.

România întregită – prin alipirea Bucovinei, Basarabiei, Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Maramureșului și Satmarului – a fost recunoscută pe plan mondial de către Marile Puteri în urma efortului depus și de Regina Maria.

Marea Unire. Românul ION ARION a fost ucis, intenționat, de către unguri, în Gara Teiuș. ”L-au omorât precujetat, ținea steagul tricolor!”

Dar s-o luăm cu începutul, căci datele istorice înșiruite pot fi seci și greoaie pentru cititor. După marea sărbătoare a Unirii de la Alba Iulia din 1918, tratativele diplomatice au fost dure și de foarte multe ori în impas.  A fost nevoie astfel abilitățile unui bun și complex negociator. Nimeni altul decât ”mama noastră”, ”mama soldaților români” - o femeie – Regina Maria.

Unirea nu s-a făcut deci, cum ai bate din palme – hop, la Alba Iulia ne-am strâns tot și- gata, final de poveste! Redefinirea unui stat îndelund divizat, avea nevoie deci de recunoașterea Marilor Puteri.

De menționat este că ceea ce a îngreunat pentru români mersul favorabil al lucrurilor a fost chiar acel Tratat de Pace încheiat cu Puterile Centrale în 1918, cu care Regina Maria nu fusese de acord.

Centenarul Marii Uniri. Cum s-a înfăptuit Marea Unire de la 1 decembrie 1918

Conferința de Pace de la Paris, arena greilor

Acest eveniment deosebit de important în istoria noastră, demn de rememorat, acum, de Centenar, debutează la data de 18 ianuarie 1919, având ca organism ”Consiliul celor zece”. Acest consilu, această arena a greilor, era format din președinți, ministri de externe și șefi din guvernele Marii Britanii, Franța, SUA, Italia, Japonia, dar și din alte state. Plus reprezentanți ai țărilor învinse în Primul Război Mondial.

Cei patru mari” în timpul Conferinței de Pace de la Paris (de la stânga la dreapta, David Lloyd George, Vittorio Orlando, Georges Clemenceau și Woodrow Wilson). Sursă foto: wikipedia„Cei patru mari” în timpul Conferinței de Pace de la Paris (de la stânga la dreapta, David Lloyd George, Vittorio Orlando, Georges Clemenceau și Woodrow Wilson). Sursă foto: wikipedia

Ca și personalități care participau la întâlnirile acestui consiliu îi enumerăm pe Georges Clemanceau  - reprezentantul Franței și președintele Consiliului (Tigrul, care și-a primit porecla tocmai datorită intransigenței sale în politică, fiind cel de care depindea, în cea mai mare măsură reușita întregirii noastre teritoriale), președintele Woodrow Wilson  - din partea SUA, premierul Lloyd George – din partea Marii Britanii și Vittorio Emanuele Orlando – din partea Italiei.

Cei patru ”grei” ai Conferinței de Pace de la Paris - Orlando, Lloyd George, Clemenceau, Wilson. Sursa foto: 87dit.canalblog.comCei patru ”grei” ai Conferinței de Pace de la Paris - Orlando, Lloyd George, Clemenceau, Wilson. Sursa foto: 87dit.canalblog.com

Delegația română a avut și ea membri remarcabili: pe Ion I. C Brătianu, pe ministrul ministrul plenipotentiar la Paris N.Mișu, precum și pe miniștrii Alexandru Vaida Voievod, Constantin Diamandy și Victor Antonescu.

Delegaţia română la Conferinţa de pace de la Paris, condusă de primul ministru Ion I. C. Brătianu, care a pledat pentru recunoaşterea hotărârilor plebiscitare de Unire, din 27 martie/9 aprilie, 15/28 noiembrie şi 18 noiembrie/1 decembrie 1918, în urma cărora s-a constituit România Mare.

Rândul din faţă: George G. Danielopolu, C. Diamandi, general Constantin Coandă,  Ion I. C. Brătianu, Ermil Pangrati, general Arthur Văitoianu; Rândul din spate: Mircea Djuvara, Eftimie Antonescu, Eugen Neculce, ş.a., Sursă foto: movio.biblacad.ro

Centenarul Marii Uniri. Povești neștiute despre Marea Unire de la 1 Decembrie 1918! Cum au ajutat femeile și Biserica la înfăptuirea unirii! Ce a urmat după evenimentul grandios​

Marea Unire s-a făcut pentru ei! În 1918, românii au venit la Alba Iulia cu mărgele de usturoi la gât. Regina Maria, bolnavă de gripă, a fost la un pas de a rata Unirea

De ei nu ai voie să uiți! Au luptat pentru Marea Unire ca nebunii, în izmene! „Fantomele albe” au îngrozit nemții cu baionetele lor. „Pe ei, mă, pe ei, uraaa, uraaa!”​

Marea Unire. Românul ION ARION a fost ucis, intenționat, de către unguri, în Gara Teiuș. ”L-au omorât precujetat, ținea steagul tricolor!”​

Context

Revendicările alor nostri erau clare și îndreptățite: recunoașterea actelor de Unire, dar și eliminarea consecințelor războiului provocate de ocuparea teritoriului României de către inamic. Cum spuneam, ceea ce a îngreunat pentru noi mersul favorabil al lucrurilor a fost chiar acel Tratat de Pace încheiat cu Puterile Centrale în 1918, cu care Regina Maria nu fusese de acord.

Întrucât prevederile tratatului încheiat cu Antanta, în 1916. nu fuseseră respectate, Ion I. C. Brătianu avea să abandoneaze lucrările Conferinței, iar pe 27 septembrie a demisionat din fruntea Guvernului, fiind înlocuit la conducere de către Arthur Văitoianu. Doar că guvernul Văitoianu demisionează și el două luni mai târziu, la 30 noiembrie, și vine la conducere Alexandru Vaida-Voievod.

În acest context tensionat și incert, soarta României Mari era sumbră, astfel că Leoaica noastră devenea singura capabilă să schimbe ceva. Și a făcut-o, așa cum vom vedea mai departe.

Missy, rugată să intre în ”cușca” Tigrului. Miroase a luptă…

Regele Ferdinand, conștient de abilitățile unice ale soției sale, Missy – așa cum o alinta el adesea pe Regina Maria – îi cere să mergă la Paris, într-o vizită neoficială. Nu am putea-o numi, totuși, curtoazie. Era singura carte care mai putea fi jucată. Aflăm din datele istoricilor că primul care a avut ideea de a implica pe regină în acest joc cu mize extreme este contele Saint-Aulaire – un membru al misiunii franceze în România. A propus-o imediat cum a aflat că deleăgația condusă de I. C Brătianu nu mai are șanse. Auzind de propunere, regina – leoaică, demnă de aventuri, nu a dat înapoi. Simțea miros de pradă!...

Regina Maria și regele Ferdinand

”Apoi, într-o bună zi, pe neașteptate, regele m-a întrebat dacă aș fi de acord să plec în străinătate pentru a pleda acolo cauza noastră. M-a întrebat dacă voi avea destul curaj ca să iau asupra mea această răspundere. Brătianu era cel care venise cu ideeea. Ardoarea entuziasmului meu era binecunoscută alor mei și apoi nimic nu este mai elocvent decât o femeie răscolită.

Centenarul Marii Uniri. Ilie Lazăr, maramureșeanul care a eliberat Cernăuțiul, capitala Bucovinei, de bandele ucrainene

Aș fi de acord? Eu? Să merg la Paris și la Londra? Eu să susțin cauza noastră? Neoficial, bineînțeles, dar, totodată, considederată de ai mei ca fiind cea mai potrivită de a face acest lucru pentru România. Un fior de mândrie mi-a străbătut toată ființa. Eu? Desigur, eu eram cea chemată- da, cred că mă simțeam capabilă să-mi  susțin pledoaria chiar și în fața celor trei mari! Da, voi merge, am spus – o să fac tot ce pot. Era o misiune  pe  care o puteam îndeplini, mă simțeam capabilă s-o fac, nu eram nici nervoasă și nici speriată. Îmi făcea chiar placere” 

Plecarea

„Am plecat la 3:10, gara înţesată de oameni, atât de plină, încât nu prea vedeam cum aş putea să dau mâna cu toţi. Toţi miniştrii, generali francezi şi ofiţeri englezi, miniştrii străini, generali români, multe doamne, unii cu lacrimi în ochi, alţii cu feţele radioase şi misterioase, ca şi cum ar fi ştiut raţiunile ascunse ale călătoriei mele”. Mai mult, adaugă ea, „românii mei au o credinţă aproape mistică în puterile mele, ceea ce îmi dă forţă şi mă susţine, dar mă şi nelinişteşte puţin. Cuvântul unei femei poate schimba faţa unor evenimente atât de mari?”

Turneul

Așadar, regina Maria purcede către Paris în ziua de vineri, 1 martie 1919. Scopul și durata vizitei – granițele României Mari, recunoscute pe plan international de greii lumii. 5 zile de turneu.

Regina Maria era de o notorietate extraordinară. Așa se face că se pomenește, la scurt timp, cu vizita unei renumite scriitoare franceze, dornice să-i ia un interviu. Se urcă în tren unde avea s-o întâlnească pe regină, care avea să-I devină cel mai bun intervievat, un om sincer, care nu se ferește să-și exprime emoțiile pentru faptul că era doar pentru a doua oara când vizita Parisul, prima dată pe când era bolnavă. Dar gândul la România Mare îi dădea putere.

Regina Maria la Paris, 1919

” Ce mult vă va iubi Parisul!? Crezi?! O, sunt fericită! Țara mea este atât de puțin cunoscută în lume, vreau ca oamenii s-o cunoască, so iubească, s-o ajute! Țara mea frumoasă, călcată în picioare de germani… Nu m-am temut niciodată de acești oameni! Tot timpul cât s-au aflat acolo, eu am fost… un fel de stindard înălțat pentru țara mea… O să îmi spuneți că sunt o soră de caritate?! Nu sunt, nu am fost niciodată! Pur și simplu m-am dus, Dumnezeule! Nu am făcut altceva decât să mă duc oriunde  mă chemau și pretutindeni era nevoie de mine. Am fost – cum să spun- un încurajator. Nu știu dacă există acest cuvânt, dar acesta-I cuvântul pe care-l aleg!”

Ziua următoare, ziarele vremii titrau – ”Este magnifică! Regina Maria poartă lumina în ea însăși. Strălucirea părului ei auriu, luminozitatea tenului ei alb și trandafiriu, scânteierea ochilor autoritari, dar blânzi – o astfel de apariție te lasă fără grai!Sosirea regina Maria, în presa franceză a vremii. Sursa foto: gallica.bnf.frSosirea regina Maria, în presa franceză a vremii. Sursa foto: gallica.bnf.fr

La data de 6 martie 1919, în Place Vendome, steagul României flutura chiar la intrarea în hotelul Ritz, unde se afla și un detașament special al jandarmeriei care asigura paza și protecția reginei. Fiind extrem de populară, oamenii se strângeau cu miile în Piață doar pentru a o zări pe cea mai frumoasă regină a Europei.

Regina Maria, alături de fiicele ei, Paris, Ritz. Sursă foto: romaniaregală.roRegina Maria, alături de fiicele ei, Paris, Ritz. Sursă foto: romaniaregală.ro

Parizienii erau atât de fermecați de ”Leoaica” cu chip de înger, încât, la Operă, în pauza dintre acte, spectatorii aclamau: ”Trăiască regina!” Evident că aceste o fapte o măguleau chiar și pe ea, cea care avea să trateze cu unul dintre cei mai importanți și apreciați oameni ai Franței, denumit de ei, ”Tigrul cu inimă de aur!”. Pentru noi, români, era doar un dușman.

Regina Maria în presa franceză, sursă: gallica.bnf.fr/ark:Regina Maria în presa franceză, sursă: gallica.bnf.fr/ark

”Leoaica” și ”Tigrul”! Lupta pentru România Mare

Momentul pregătit pe îndelete dinainte, împreună cu maestrul Brătianu, confruntarea cu ”omul acela scund, cu umeri aduși, cu sprâncene stufoase, căruia I se spunea ”Tigrul” și care detesta România, îl ura pe premierul ei și pacea ei sperată, însoțită de o doamnă de onoare, de ministrul român în Franța și de aghiotantul ei. (…). Regina Maria fost uimită că însuși Clemenceau a coborât în grabă treptele pentru a o întâmpina, conducând-o apoi în biroul său pentru o convorbire față-n față.”

Georges Clemenceau - Trigrul, ilustrat în presa francezăGeorges Clemenceau - Trigrul, ilustrat în presa franceză, sursa foto: geopolis.francetvinfo.fr

Așadar Leoaica se pregătește să pătrundă în universal Tigrului. Nu știa la ce să se aștepte, știa doar că avea să îi placă lupta, și de ce nu, adversarul.

”Întotdeauna mi-am imaginat că Clemenceau o să-mi placă și așa s-a și întâmplat, menționa Regina Maria, în memoriile sale. ”Arată bătrân, așa cum și este, dar altminteri nimic nu este bătrânesc în el. Și nici cel mai mic colțișor al minții sale nu este bătrân sau rigid. Are anumite motive de nemulțumire împotriva României de care se cramponează ca o lipitoare și au fost unele momente în care ne-am privit țintă unul pe altul ca doi luptători. Mi-a plăcut lupta, dar cu siguranță că nu avea nicio intenție să se lase convins. M-a atacat frontal în legătură cu România:

”Ați tratat cu friții în 1918, înainte de armistițiu!”

-Da, dar eram înconjurați și de inamic, și de aliații nostri, care deveniseră bolșevici. Eram încolțiți ca un animal hăituit!, răspunde regina, ”atacului” subit.

- Nu-mi spuneți mie poveștile astea, dumneavoastră erați pentru rezistență – dumneavoastră înșivă”- a contraatacat el, privind-o pe Regină drept în ochi, cu ferocitate.

-”Da, dar fiind femeie, aveam un punct de vedere pătimaș, și pentru că mă aflam în vremea aceea atât de aproape de evenimente nu aveam perspectiva pentru a vedea situația în ansamblu. Am crezut în Victoria Aliaților, eram deci gata să mă agăț cu dinții de ea, dar dacă acest lucru a fost înțelept, las altora să judece. Oricum, nu am venit aici să vorbesc despre mine, ci pentru ca să schimb atitudinea dumneavostră față de România, și pentru asta voi lupta așa cum am luptat în anii tragici ai războiului”.

Georges Clemenceau, foto portret

Așa cum adeversarii poartă în adâncul lor și un soi de admirație unul pentru altul, doar că soarta îi face să fie unul împotriva celuilalt ”Leoaica” și ”Tigrul”, regina Maria și prim-ministrul Franței, Georges Clemenceau, continuă argumentările ascuțite, armele duelului lor.

Când ”Leoaica” îl învinge pe ”Tigru”

E timpul reginei să pareze, astfel că pregătește ofensiva finală!

”Nu pot spun în ce măsură l-am convins, dar știu că nu l-am plictisit, pentru că, la un moment dat, când am încercat să mă ridic cu intenția de a pleca pentru a nu-i răpi prea mult din timpul său prețios, mi-a făcut nerăbdător semn cu mâna să rămân.

<Am tot timpul pentru dumneavoastră, nu vă plângeți, cum fac alții, vorbiți fără înconjur, îmi place!>

Regina Maria, conferința de la Paris - sursa foto: istoriepescurt.ro.

Regina a adus  în discuție problema frontierelor, motivul pentru care de fapt venise. ”Tigrul Clemenceau”, încruntat și mușcându-și buzele, era greu de ”îmblânzit”.

Credeți că revendicările României sunt juste? Alții au cereri similar! Sârbii, care s-au luptat cu vitejie, vor o parte din Banat, locuită de ei, iar ei sunt susținuți de englezi.

Da, dar punctul de vedere al englezilor este foarte detașat. Nu cred că ei înțeleg prea multe despre țările noastre mici sau despre geografia Balcanilor. Vrem întregul Banat, astfel încât Dunărea să fie granița noastră națională.

Ce?! Majestatea Voastră vrea întregul Banat până la Tisa? Dar este partea leului!”

”Tocmai de aceea am venit să vorbesc cu vărul lui primar, Tigrul! ”

Și iată cum lupta crâncenă dintre doi adversari de neclintit se încheie în hohote de răs!   Discuția extrem de înflăcărată și intensă s-a încheiat în hohote de râs! Victorie, sau, cum ar zice fracezul: touché.

După întâlnirea cu Regina Maria, președintele Conferinței de Pace, Tigrul, îi mărturisește lui Brătianu: ”O regină ca a voastră trebuie primită cu toate onorurile militare, cu mareșalul Foch în front!”

În același turneu, Regina Maria s-a întâlnit cu președintele Franței, Raymond Poincare, care o decorează cu Legiunea de Onoare, în aplauzele membrilor Academiei Franceze. Acesta avea să îi mărturisească ceea ce nu credea că va face vreodată: ”Clemenceau față de România s-a schimbat mult de când Maiestatea Voastră v-ați reprezentat țara”.  

Despre reușita credincioasei și puternicei Leoiace în fața temutului Tigru, însuși marele roman Brătianu avea să-i mărturisească că ea a reușit în doar câteva zile ce nu a putut el în luni bune. Așadar, scorul a fost în favoarea României Mari, Regina Maria fiind cea care a înclinat balanța deciziilor luate în timpul Consiliului.

Regina Maria a continuat zilele de Turneu cu vizita în Anglia. Acolo este așteptată de vărul său, George al V-lea, cu mare alai. La Londra se întâlnește cu Lloyd George, Austen Chamberlain și Winston Churchill. Regina - Leoaică își menține poziția.

Regina Maria: ” Nu mă plângeam niciodată, nu ceream îndurare!”

Întoarsă din nou pe tărâm românesc, regina Maria avea să noteze în memoriile sale:

”Acești domni militari au păstrat în permanent legătura cu mine, astfel că am primit, mai mult neoficial, multe informații, unele teribil de dezagreabile, pe care urma să le transmit mai departe, în doze mici și cu tact, regelui, care nu avea timp să asculte mereu întreaga poveste.

Vedeau în mine omul căruia i se putea spune adevărul întreg, chiar și acele lucruri care ar fi doborât persoane mai robuste sufletește decât mine și asta pentru că eu nu mă plângeam niciodată, nu ceream îndurare, și foarte puțini erau cei care știau cât de mult mă consumam în sinea mea, pentru veștile rele care-mi ajungeau la ureche.

 Eram  capabilă să primesc cu cel mai desăvârșit calm cele mai neplăcute situații, chiar dacă-mi tremurau genunchii, iar zâmbetul nu-mi pierea de pe buze pentru nimic în lume”.

România Mare - oficială

Demersurile reginei sunt urmate de tratatul cu Austria, numit tratatul de la Saint-Germain-en-Laye, la data de 10 decembrie. Delegația română este condusă de Victor Antonescu și generalul Constantin Coandă. În acest act se recunoaște unirea Bucovinei cu România, iar articolele care făceau referire direct la România erau:

”… Articolul 59. În ceea ce o privește, Austria renunță în favoarea României la toate drepturile și titlurile părții din fostul Ducat al Bucovinei, alăturate frontierelor României, așa cum ele vor fi stabilite ulterior de principalele Puteri Aliate și Asociate”. – Ceaușu, Mihai Ștefan, Problema recunoașterii unirii Bucovinei cu România și a delimitării granițelor sale la Conferința Păcii (1919-1920).

Trianon, locul unde a fost semnat tratatul de la Trianon. Sursă foto: 87dit.canalblog.com

”Articolul 60. România aderă la introducerea în Tratatul cu Principalele Puteri Aliate și Puteri Asociate a stipulării că aceste puteri vor considera necesar  să protejeze interesele locuitorilor din România care diferă de majoritatea populației prin rasă, limbă sau religie”. – Ceaușu, Mihai Ștefan, Problema recunoașterii unirii Bucovinei cu România și a delimitării granițelor sale la Conferința Păcii (1919-1920).

Ca o ultimă ”redută”, pe 4 iunie 1920 se semnează tratatul cu Ungaria la Trianon, document pe care ungurii l-au socotit un Dictat. Acolo, Ungaria recunoaște Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România.

Harta României Mari 1921

Articolul 45 este cel care privește direct România

”Ungaria renunță, în ceea ce o privește, în favoarea României , la toate drepturile și asupra teritoriilor fostei monarhii austro-ungare, situate dincolo de frontierele Ungariei, astfel că sunt fixate la art 27, partea a II-a și recunoscute, prin prezentul Tratat sau prin orice alte tratate încheiate în scopul  de a îndeplini prezenta încheiere, ca făcând parte din România.  

Alte două articole fac referire la România:

Articolul 7. România se obligă a recunoaște ca supuși români, de plin drept și fără o formalitate, pe evreii locuind în țară pe teritoriile României și care nu pot a se prevala de nici o altă naționalitate.

Articolul 11. România consimte să acorde, sub controlul statului roman, comunităților secuilor și sașilor, în Transilvania, autonomia locală, în ceea ce privește chestiunile religioase și școlare.

harta europei dupa tratatele de paceHarta Europei după Tratatele de Pace. Sursă foto - 87dit.canalblog.com

Cuvânt de final…

Pe 1 decembrie 2018, în zi de Centenar, la 100 de ani de la de Marea Unire de la 1918 de la Alba Iulia, românii nu trebuie să-i uite pe cei care au făcut România Mare: începând de la țăranul roman care și-a dorit-o, la soldații de pe câmpul de luptă, lideri importanți precum Ion Brătianu, Iancu Flondor, Vasile Goldiș, Iuliu Maniu- la regele Ferdinand și Regina Maria.

Regina Maria, ”mama soldaților”, care s-a avântat pe câmpul de luptă pentru a-I îngriji pe bolnavi, prin noroi și cu gloanțele șuirându-i pe la urechi, care îmbrăca mitra de soră medicală pentru a vindeca răniți, care aproape că s-a îmbolnăvit de moarte uitând complet de coroana de pe cap și dăruindu-se poporului său așa cum doar o mamă o face pentru copiii ei… sau o Leoaică pentru ai săi!

Surse bibliografice: Regina Maria -  Cristian Moșneanu - Colecția Centenarul Marii Uniri, editura Librex

 Mandache Diana (istoric MNIR), Regina Maria a României: Capitole târzii din viața mea. Memorii redescoperite.

Hannah Pakula, Ultima Romantică. Viața Reginei Maria a României.

Kirițescu Constantin – Istoria Războiului pentru întregirea României 1916-1919.

Romaniaregală.ro, wikipedia.ro,

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe 

România la CENTENAR. 100 DE ANI de la MAREA UNIRE