Centenarul Marii Uniri. Mărturisiri cutremurătoare ale oamenilor care au participat la cel mai important eveniment din istorie. Ce nu s-a aflat niciodată

 
+12 click pentru
galerie

Ei sunt exemplul nostru! Acum 100 de ani, peste 100.000 de oameni se îndreptau către Alba Iulia pentru a lupta pentru libertatea țării! Nimic nu le-a stat în cale pentru a înfăptui România Mare. Momente cutremurătoare care nu s-au spus niciodată! Ce a strigat mulțimea în ziua Marii Uniri de la Alba Iulia:

Acum 100 de ani poporul român avea să își decidă soarta și să lupte pentru a înfăptui o Românie Mare cu drepturi depline! La 1 decembrie 2018, românii sărbătoresc Centenarul Marii Unirii, atunci când Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul s-au unit cu România.

România Mare s-a realizat într-un context deosebit, fiind marcată de trei momente istorice succesive, pe cale democratică, prin adunări cu caracter reprezentativ: unirea Basarabiei, a Bucovinei și a Transilvaniei cu țara-mamă.

Acum 100 de ani strămoșii noștri au scris istoria acestei țări și ne-au lăsat mărturie, cea mai mare dovadă a ceea ce înseamnă puterea unității, puterea dreptății și puterea jertfei. Ei reprezintă simbolul unui popor care și-a decis singur soarta și care și-a înfruntat destinul pentru a-și vedea propriul vis al libertății.

Mobilizarea populației a fost făcută prin intermediul tuturor ziarelor și foilor care circulau în Transilvania. Oamenii au împărțit cu bucurie vestea adunării pentru o Românie Mare, pentru o Românie care avea să împlinească speranțele tuturor scriind istorie.

Pe 27 noiembrie apărea  în cotidianul Unirea de la Blaj textul convocării la Marea Adunare Națională care îndemna poporul să lupte și să fie prezent la întregirea neamului românesc ,, Istoria ne chiamă la fapte. Mersul iresistibil al civilizațiunii omenești a scos și neamul nostru românesc din întunerecul robiei la lumina conștinței de sine. Ne-am trezit din somnul de moarte și vrem să trăim alături de celealalte națiuni ale lumii (...) În scopul acesta convocăm Adunarea Naţională a naţiunii române din Ungaria şi Transilvania la Alba-Iulia, cetatea istorică a neamului nostru, pe ziua de Duminecă în 18 Noemvrie v.(l Decemvrie st. n.) a. c. la orele 10 a.m.

Suntem convinşi, că afară de cei, cari vor reprezenta în chipul arătat mai sus toate păturile sociale ale naţiunii noastre la această istorică adunare, unde se va hotărî soartea neamului nostru poate pentru vecie, se va prezenta însuşi poporul românesc în număr vrednic de cauza mare şi sfântă. Se vor lua îngrijiri, ca toţi cei veniţi să fie adăpostiţi şi să fie părtaşi la consacrarea celor ce se vor hotărî. Biroul Consiliului Naţional a făcut toate pregătirile de lipsă pentru reuşita adunării, iar fraţi Români de pretutindeni sunt rugaţi să dea şi ei tot ajutorul.

Vasile Bianu povestea în jurnalul său ,, „Însemnări din Războiul României Mari”  cum s-a putut observa ziua de 1 Decembrie încă de la prima oră a dimineații:

,, Pe la orele 7 dimineaţa, în marea piaţă a oraşului Alba-Iulia, a început defilarea în perfectă ordine, defilarea şirurilor nesfârşite de Români din toate părţile. Îmbrăcaţi toţi în costum naţional, împodobiţi cu cocarde şi panglici tricolore, cu steaguri şi steguleţe, în rânduri de câte patru şi în grupuri de câte 150-200, cântând ,,Deşteaptă-te Române’’, ,,Pe-al nostru steag e scris Unirea’’, ,,La arme’’ şi alte cântece naţionale, defilau pe dinaintea localului în care erau adăpostiţi membrii marelui consiliu naţional“

Peste 100.000 de oameni din toate colțurile țării se îndreptau către Alba Iulia:

Astfel, în  locul unde se va scrie istoria României Mari, sosesc peste 100.000 de oameni  care veneau cu entuziasm din toate părțile țării (Transilvania, Maramureș, Banat, Crișana, dar și dincoace de munți, din Regat, pentru a consimți  întregirea poporului român și unirea cu patria mamă. Fără a le păsa de distanța parcursă, zeci de mii de români au venit cu trenul, cu căruţele, călare, pe jos, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, cu steaguri tricolore, cu table indicatoare a comunelor ori a ţinuturilor de unde proveneau, în cântări şi plini de bucurie. 

În concluzie, poporul s-a prezentat cu mic, cu  mare pentru a participa la Marea Unire. Oamenii și-au lăsat grijile acasă și au venit cu speranță și bucurie în suflet, într-o mare atmosferă de sărbătoare pentru a lupta pentru un viitor mai bun și fericit a întreg neamului românesc.

După toate suferințele trăite, nimic nu le mai stătea în cale pentru a își câștiga libertatea:

Românii erau mai puternici și mai motivați ca niciodată!  După doi ani de război împotriva românilor aflați sub drapel austro-ungar, după secole în care s-au luptat pentru apropierea de Principatele Române, după îndurarea lipsurilor, a constrângerilor și a batjocoririlor, românii s-au adunat pentru a participa la cel mai mare eveniment istoric care avea să se întâmple vreodată!

O mulțime imensă de popor a năpădit cetatea istorică pentru ca prin prezența ei să pecetluiască marele act istoric ce avea să se săvârșească. Încă de vineri au început să sosească la Alba-Iulia, țărani în haine de sărbătoare: bătrâni cu pletele cărunte, vărsând lacrimi de bucurie și preamărind pe Domnul că i-a învrednicit în această zi; bărbați în floarea vârstei; flăcăi plini de viață; fete mândre în costume naționale; călăreți plini de foc soseau să consfințească pentru vecie marele act istoric al Unirii tuturor Românilor.

Istoria păstrează numele celor care au exprimat atunci, la 1 Decembrie 1918, prin vocea lor, dorința unui neam întreg.

Între ei regăsim și 166 de cadre didactice, dintre care 89 de învățori, 71 de profesori de toate gradele, de la școli sătești până la facultate și 6 directori de școală. Aceștia le-au vorbit în nenumărate rânduri copiilor și tinerilor, despre trecutul și eroii acestui neam, cei care timp de 4 ani au schimbat creta și penița cu pușca și glonțul, apărând cu prețul vieții acest pământ, erau acum chemați să scrie ISTORIE și să dea viață visului de secol al unui popor: Unirea în aceeași țară a tuturor celor ce vorbesc și simt românește.

În mijlocul mulțimii, s-a aflat părintele Miron Cristea al Caransebeșului, care citea rugăciuni de mulțumire și care a recitat împreună cu întreg poporul ,,Deșteaptă-te, Române".

La versul ,, Murim mai bine-n luptă cu glorie deplină, decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’ pământ”, mâinile tuturor se ridică în sus, gest care marchează depunerea unui solemn jurământ nescris.

După recitarea imnului României, vocea părintelui se stinge și se instalează în mijlocul mulțimii o tăcerea care ascundea lacrimi pe obrazul fiecărui român și o suferință pe care poporul nostru a trăit-o îndelung.

Adunarea s-a ținut în cetatea Alba-Iulia, loc de mândrie națională, motiv pentru care a și fost ales pentru înfăptuirea Marii Unirii. Tot aici marele Voievod Mihai Viteazul a înfăptuit în 1600 unirea Țării Românești, cu Moldova și Transilvania.

Unde și în ce zi a avut loc Marea Adunare Națională:

Ziua de 1 Decembrie 1918 a fost într-o duminică, astfel că delegații Marii Adunări au început ziua sub semnul divin, ascultând slujbele din cele două biserici din Alba Iulia, iar mai  apoi s-au întâlnit pentru a dezbate rezoluția de Unire.

Marea Adunare Națională a avut loc în sala cea vastă a Cazinoului militar, frumos împodobită cu brad și cu drapelele României împreună cu cele ale aliaților: Franța, Italia, Belgia, Serbia, Grecia și America. Această sală i-a primit pe toți delegații oficiali ai Ardealului și a părților ungurești locuite de români, în total 2000 de oameni. La ora 10, s-au urcat pe scenă întâmpinați cu urale și aplauze furtunoase, conducătorii partidului național, arhiereii ambelor bisericiși conducătorii partidului național.

Primul care a luat cuvântul a fost Ștefan C. Pop, președintele Consiliului Național Român din Arad care a ținut un discurs emoționant prin care povestește drama poporului, arătând toate suferințele pe care românii le-au trăit din partea ungurilor: oamenii au fost trimiși prin foc, iar părinții le-au fost trimiși în pușcării sau au fost internați.

Următorul care a luat cuvântul a fost președintele Marii Adunări Naționale, Gheorghe Pop de Băsești, eroul care și-a dedicat întreaga viața pentru înfăptuirea Marii Uniri.

Mulțimea era extaziată, oamenii își vedeau visul libertății cu ochii

După câteva cuvinte rostite, întreaga sala s-a cutremurat de strigătele pline de satisfacție ale oamenilor: ,, Trăiască, România Mare! Trăiască, Regele Ferdinand! Trăiască, Puterile Aliate!Trăiască Brătianu!" Ochii tuturor erau plini de lacrimi,iar doamnele aflate în loje, cereau ,,necondiționat unirea fără condițiuni."

Vasile Bianu povestește că entuziasmul oamenilor se transformase în delir, iar mulțimea părea că nu-și mai dă seama pe ce lume trăiește: ,, Nu doar ființele omenești din sală, dar chiar și pereții sălii, drapelele din sală și întreaga cetate, cereau cu nesfârșită putere Unirea cu România."

Cei prezenți au povestit că în sală se auzea un zgomot asurzitor, un huruit puternic, ca și cum s-ar auzi ,,zgomotul produs de ultimele șiruri de lanțuri care mai țineau încătușată o parte a neamului nostru''.

Discursul marcant al lui Iosif Jumanca, membru al Partidului Social Democrat din Transilvania:

Socialistul român Iosif Jumanca, a avut un rol hotărâtor în succesul Adunării Naționale, el ținând un discurs care a trezit în fiecare om prezent acolo un simț patriotic incontestabil:

,,Sufletele noastre de români, ne-au trimis aci, pe noi, socialiștii români, ca să spunem lumii întregi, că noi vrem unirea cu patria-mamă, că noi, socialiștii români, nu zicem că acolo unde îți este bine este Patria, ci zicem că acolo unde îți este Patria, să-ți fie bine, că noi socialiștii români vrem ca în România Mare, în mod cinstit, să luptăm pentru nivelarea asperităților, pentru ridicarea nivelului cultural și material al muncitorilor."

În timpul și în mijlocul discursurilor, oamenii nu-mi mai controlau bucuria și țipetele. Fericirea lor era nemărginită. Urările de ,,Trăiască, Dinastia Română! Traiască Franța, Anglia, Italia și America!" nu mai conteneau. Urările din sală se repetau pe platou, îndreptându-se spre cer.

 Documentul final, aprobat în unanimitate, a fost citit de Vasile Goldiș, în numele Consiliului Național Român Central. În textul rezoluției au fost introduse câteva principii fundamentale ale noului stat reîntregit: libertate deplină pentru popoarele conlocuitoare, libertate confesională, libertatea presei și a întrunirilor, regim democratic, reforma agrară, legistlație modernă pentru clasa muncitoare.

Cine a fost cel care a citit declarația de Unire:

Cel care a fost ales să dea vestea celor peste 100.000 de oameni aflați la Alba Iulia a fost Episcopul Iuliu Hossu care a citit declarația de Unire în uralele și lacrimile de bucurie ale românilor care își vedeau o istorie împlinită: 

Astăzi, prin hotărârea noastră se înfăptuieşte România Mare, una şi nedespărţită, rostind fericiţi toţi românii de pe aceste plaiuri: Ne unim pe veci cu Ţara Mamă, România! Vă amintiţi când prin sutele de spitale, în zilele de întuneric, vă vesteam că „va învinge dreptatea”, vă arătam că vine ceasul când toţi factorii nedreptăţii vor plânge lacrimi de sânge în ziua bucuriei noastre. A biruit dreptatea! Acesta-i ceasul dreptăţii lui Dumnezeu şi al răsplătirii Lui. Acesta-i ceasul bucuriei noastre, bucuria unui neam întreg pentru suferinţele veacurilor, purtate de un neam cu credinţă în Dumnezeu şi cu nădejdea în dreptatea Lui. (...)

Cuvintele Domnului se împlinesc şi aici, întru împlinirea dreptăţii dumnezeieşti. Mulţi au dorit să vadă ce vedeţi voi şi n-au văzut, şi să audă ce auziţi voi şi n-au auzit. Ochii voştri sunt fericiţi că văd, şi urechile voastre fericite că aud! Văd ziua întregirii neamului şi aud buna vestire a dreptăţii lui Dumnezeu. Ascultaţi, români fericiţi, buna vestirea unirii noastre pe veci cu Ţara-Mamă, România.”

 La aflarea marii vești, Maiestatea Sa, Regele Ferdinand le transmite un mesaj care a scris istorie, tuturor românilor: Vestea fericită care Mi-să comunică din vechea cetate a lui Mihaiu Viteazul, înaltul fapt al Unirii cu Vechiul Regat al României, umple inima Mea de o bucurie indescriptibilă. Mulțumesc Atotputernicului că mi-a fost dat cu vitejia soldaților mei, a contribui la acest mare act și de a trăi alături de poporul Meu, aceste momente sublime. Cum am suportat cu voi suferințele și durerile, împărtășesc cu voi, bucuria care acum e a tuturor Românilor! Trăiască România Mare și indivizibilă!"

Sărbătoarea Marii Uniri a întregit sufletul și trupul neamului românesc, iar românii de pretutindeni adunați din acel moment sub o singură coroană și-au privit viitorul cu mândrie și încredere.

În timp ce se săvârșea Marea Unire, în tot Ardealul și în toate ținuturile locuite de români până la Tisa, cei de acasă sărbătoreau și ei sfânta Unire.

Sursă: Adevărul

         Centenarulromaniei

        Cartea ,,Însemnări din Războiul Marii Unirii", Dr. Vasile Bianu

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe 

România la CENTENAR. 100 DE ANI de la MAREA UNIRE