Cum li s-au tăiat capetele Brâncovenilor, chiar de Sfânta Marie Mare. Mateiaș, 12 ani. ”Rog pe Sultan să mă ierte!””Mai bine mori în lege creștinească. Lovește!” Și capul căzu...

 
+3 click pentru
galerie

Pe 15 august 1714, când Constantin Brâncoveanu împlinea 60 de ani, chiar de Sfânta Maria, Sultanul Ahmed al III-lea vrea să arate corpului diplomatic al Europei creștine că domnitorul român și fiii săi se vor lepăda de Hristos. ”Stați tare și bărbătește, dragii mei, și nu băgați seamă de moarte!”, le spune celor patru copii. Doar Mateiaș, de 12 ani, șovăie, vrând să ceară iertăciune turcului. ”Mai bine mori în legea creștinească, decât să te faci păgân”, aude. Andrea Memno, plenipotențiarul venețian, descrie toată execuția

”Duminică, 15 august, de dimineață, s-a tăiat capul bătrînului principe al Vlahiei, tuturor fiilor și unui boier care-i era vistier”...Așa-și începe descrierea cruntei execuții a Brâncovenilor Andrea Memno, plenipotențiarul venețian de la Constantinopole, obligat să asiste...

Pe 15 august 1714, chiar de marea sărbătoare a creștinătății care este Adormirea Maicii Domnului, ziua când voievodul Constantin Brâncoveanu aduna 60 de ani de viață, sultanul Ahmed al III-lea vrea să-și demonstreze forța, umilindu-l pe domnitorul Țării Românești, în fața unor ambasadori din Germania, Rusia ori Anglia...”Monarhul Cultural”, una dintre cele mai luminate minți ale acelor vremuri, fusese mazilit în primăvară și arestuit chiar în Săptămâna Patimilor. Brâncoveanu, alături de cei patru băieți ai lui - Constantin, Ștefan, Radu și Matei - dimpreună cu ginerele său, Ianache Văcărescu, ajunseseră la Constantinopole, fiind supuși, patru luni, la cele mai groaznice torturi: întinși pe roată, cu capetel strânse în cercuri de metal, arși cu fierul înroșit, înțepați în mâini și picioare, cu bărbile și unghiile smulse.

”Martiriul Brâncovenilor” - pictură de Constantin Lecca

”Încă de dimineață Sultanul Ahmed se puse într-un caic împărătesc și veni la seraiul zis foișorul Jalikiacs, pe canalul Mării Negre, în fața căruia era o piață mică, unde au adus pe Brâncoveanu Voievod, pe cei patri băieți ai lui și pe vistierul Văcăprescu, i-au pus în genunchi unul lângă altul la oarecare depărare, un gâde le-a scos căciulile din cap”, scrie Memno. Sunt în cămeși albe, lungi, cu picioarele goale. Nouă capete de acuzare. Unul dintre ele spune că și-a cumpărat de la Viena instrumente muzicale pe care nici marele sultan nu și le permite!!!

Cei șase au timp de o rugăciune creștinească, apoi muftiul le prezintă ghiaurilor ”măreața” ofertă: se pot lepăda de legea lor cea creștinească, se pot turci și sunt iertați ori, de nu, securea va cădea asupra capetelor lor. ”Glasul cel înăbușit de credință al bătrânului Brâncoveanu răsună și zise înspăimântat de această insultă: <<Fiii mei! Iată, toate avuțiile și tot ce am avut am pierdut. Să nu ne pierdem, însă, sufletele! Stați tare și bărbătește, dragii mei, și nu băgați seama de moarte. Priviți la Hristos Mântuitorul nostru câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit!”

Ahmed, auzind acestea, se făcu ca un leu turbat și porunci să li se taie capetele. Gâdele ridică secura și capul marelui vistier Ianache Văcărescu căzu primul. Apoi, Constantin, 31 de ani, Ștefan, 29, Radu...”Beizadea Mateiaș, de numai 12 ani, văzând atâta sânge de la frații săi și de la Văcărescu, se ruga de Sultan să-l ierte, făgăduind-i că se va face turc”, mai scrie venețianul. 

Dar Brâncoveanu, cu lăcrimi în ochi, urlă: ”Mai bine mori în legea creștinească, decât să te faci păgân, lepădându-te de Iisus Hristos pentru a trăi câțiva ani mai mult pe pământ”,  Atunci micuțul țipă și el: ”Vreau să mor creștin! Lovește!”

În urmă ucise și pe Brâncoveanu.

”O, Doamne! O, Doamne! Pana-mi tremură când vă scriu, Excelență. Ceea ce am văzut...Mă întreb: putut-a fi de față cineva să nu fi plâns, văzând capul nevinovatului Mateiaș tânăr tinerel rostogolindu-se pe jos, lângă capul părintelui său care se apropiase de-al copillului....părea a-l îmbrățișa”, își termină epistola italianul.

Gâdele, stropit cu sânge de creștin, face un salut și se retrage. Memno are ochii în lacrimi. Ahmed îl vede și spune că regretă ceea ce a făcut. Dar este prea târziu...După execuție, capetele au fost purtate în vârf de suliță prin oraș, în timp ce corpurile au rămas la locul execuției, de unde au fost aruncate, spre seară, în mare.

Trupurile, recuperate de niște pescari greci

După martiriu, trupul lui Brâncoveanu a fost aruncat în Marea Marmara, fiind pescuit de niște grec,i care l-au îngropat pe o insulă din largul mării. În 1720, pe 20 iulie, văduva Maria l-a adus în țară și l-a înmormântat la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, ctitorie a domnului. Lespedea nu a fost inscripționată, pentru a nu a afla turcii că trupul a fost repatriat, însă văduva domnului a inscripționat numele Constantin Brâncoveanu, în caractere chirilice, pe candela de argint, inscripție redescoperită în 1914.

Osemintele lui Brâncoveanu au fost dezgropate în secolul al XX-lea în două rânduri, în 1932 și în 1985. În 1932, osemintele domnului au fost identificate cu prilejul unei cercetări arheologice desfășurate la biserică, în coordonarea lui Virgil Drăghiceanu, secretar al Comisiunii Monumentelor Istorice. În 1985 au avut loc lucrări de consolidare ale mormântului, conduse de arheologul Panait I. Panait.

În 12-15 mai 2014, cripta de la Biserica Sfântul Gheorghe Nou a fost deschisă din nou, fiind identificate trei sicrie; într-unul din ele erau rămășițele lui Constantin Brâncoveanu, un craniu cu urme corespunzând descrierii morții și celelalte oase dispuse sub formă de cruce (în alt sicriu erau oasele soției și ale unora dintre urmașii săi). Patriarhia Română a însărcinat cu această cercetare arheologică o echipă de la Muzeul Municipiului București, completată de două persoane de la Institutul de Antropologie „Francisc Rainer” al Academiei Române.

Cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la martiriul din Constantinopole, Biserica Ortodoxă Română a plasat rămășițele domnului într-o raclă, ritual descris de vicarul administrativ patriarhal Ionuț Corduneanu astfel: „Pregătirea pentru așezarea în raclă este una specifică sfintelor moaște și a fost făcută de preasfințitul părinte Varsanufie Prahoveanul, episcop vicar al arhiepiscopiei Bucureștilor. Astfel, osemintele domnitorului au fost spălate cu agheasmă mare, cu vin curat, ulei și unse cu sfântul și marele mir, pregătit odată în an în Joia Mare. Este o pregătire demnă de toată cinstea. Apoi osemintele se pun într-o pânză de in, fiind un acoperământ rezistent, așezate după structura anatomică. Capul se pune distinct într-o pânză specială. După ce au fost așezate în racla de argint, o porțiune mică rămâne acoperită cu geam, în dreptul mâinii. De acum, nu mai vorbim de oseminte, ci de sfinte moaște și vor rămâne în biserică.”

La 21 mai 2014, în ziua prăznuirii Sfinților Împărați Constantin și Elena, a avut loc o procesiune cu moaștele de la Catedrala Patriarhală din București până la Biserica Sfântul Gheorghe Nou, la eveniment participând patriarhul Daniel, membri ai Sfântului Sinod, sute de preoți și diaconi, monahi și monahii și mii de persoane. Drumul urmat a fost cel din 1934, când rămășițele voievodului fuseseră reînhumate după deshumarea din 1932. Racla va rămâne expusă în Biserica Sfântul Gheorghe Nou, cu excepția unor viitoare evenimente religioase.

Sursa: wikipedia

 



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
10 ANI FĂRĂ MICHAEL JACKSON

vezi mai multe