Live acumAcces Direct
Prime Time 20:00Observator Sport

Din țară adunate, de Mărțișor: cele mai inedite 11 semnificații și obiceiuri ale zilei

Ghiocei, coșari, împletituri roș-albe, trifoi cu patru foi, broșe, „natura se trezește la viață”, piețari care-și strigă marfa sus și tare, „atenții”, bomboane, zambile ș.a.m.d. Ați prins ideea, e din nou 1 Martie, e gustul dulce-zgomotos al unei zile pe care o recunoaștem dintr-o mie.

Igor Vieru, „Mărțișor”, 1975, ulei pe pânză, din colecția Muzeului Național de Artă al Moldovei

RFI

Ghiocei, coșari, împletituri roș-albe, trifoi cu patru foi, broșe, „natura se trezește la viață”, piețari care-și strigă marfa sus și tare, „atenții”, bomboane, zambile ș.a.m.d. Ați prins ideea, e din nou 1 Martie, e gustul dulce-zgomotos al unei zile pe care o recunoaștem dintr-o mie.

Dar să depășim butaforia de oraș, căci desaga Mărțișorului e mai vârtoasă decât credem – mituri balcanice, tradiții care diferă de la un cătun la altul, superstiții hazlii, obiceiuri „vechi și de demult”, unele de pe vremea daco-romanilor. Să ne înveselim cu 11 dintre ele:

1. Mărțișorul n-a fost dintotdeauna în alb și roșu. A început în alb și negru, din două fire răsucite de lână. Care lână, în credința populară, ieșea din fusul Babei Dochia.

Dochia torcea firul unui nou an, bun și rodnic, la fel cum ursitoarele torceau firul destinului la nou-născuți, în poate cea mai cunoscută alegorie a vieții. De fapt, ăsta-i și talismanul sărbătorii: firul, nu podoabele ce-l îngreunează.

2. Fetele din satul românesc de odinioară știau, pare-se, de cele de mai sus. Își legau șnurul în păr, se „fuduleau” cu el în cosițe 12 zile calendaristice, ori până la înflorirea primilor arbori.

Dacă iarna se lungea și copacii nu voiau neam să îmbogățească, își alegeau fetele noastre alt semn după care să se ia: sosirea cocorilor, de pildă.

Ocheau cârdul de migratoare cenușii pe cerul curat al dimineții, străbăteau ulița și, pe crengile celui dintâi măr care le ieșea în cale, împleteau șnurul într-o fundă „aducătoare de noroc”.

Săvârșeau ritul c-o închinăciune.

3. Și totuși, șnurul sau podoaba? Mai demult, o cercetare arheologică din zona Schela Cladovei a scos la iveală niște pietricele în roșu și alb, amulete care se purtau la gât – poate cele mai vechi mărțișoare din România, susțin specialiștii. Au fost datate și au cca. 8000 de ani.

4. Apropo de coliere, Simion Florea Marian, folclorist român din secolul al XIX-lea, povestește despre un alt gen de mărțișor: nu fundița puritate-iubire, dar un ban din aur sau argint – pe post de mărgea la grumazul celor mici, ca-n părțile Moldovei și Bucovinei.

La final de martie, banul se dă unui consătean, la schimb pe-o felie de caș dulce.

În alte părți, alte obiceiuri, alte zicale: talismanul se ține până taie văzduhul berzele, și-atunci copilul, spre a nu-și „mânca singur norocul”, aruncă mărgeaua cât colo, iar cu ochii la orătănii rostește formula magică: „Na-ți negrețele și dă-mi albețele!”

5. O rânduială de prin Balcani spune că întru sănătate și belșug pentru întreaga casă, mamele tre' să prindă de încheieturile celor mici niște figurine trase pe ață, și să se ferească de femei însărcinate, altminteri fătul celor femei se va naște cu semn pe față.

Iar dacă mărțișorul e dăruit copilului dis-de-dimineață, deochiul și boala îl vor uita pe anul respectiv.

6. La secțiunea legende, folclorul românesc ne-aduce aminte de-un voinic care a luptat pân' la moarte c-un zmeu, trei zile și trei nopți, ca s-o elibereze pe fata-Soare. Sângele cald al flăcăului a „nins” peste omăt și a desțelenit iarna din măruntaiele pământului.

Așa s-a născut Primăvara – și ea personaj-cheie, dar într-o altă istorisire mitică:

Vrut-a Primăvara să-și grăbească venirea, așa că, ochind un ghiocel într-o tufă înghețată bocnă, s-a pus pe săpat. N-ar fi reușit veci-pururea dacă nu se înțepa într-un mărăcine de porumbar. A țâșnit sângele, a topit zăpada și dusă a fost și Iarna.

Însă șiroaiele de sânge au picurat un pic prea tare pe căpșoru' florii, aplecându-i corola în ceea ce azi numim, în limbaj urban, „poziția ghiocel”.

Plus, asta-i explicația legendară în baza căreia, în unele regiuni din țară, porumbarul e la mare cinste în preajma lui 1 Martie: câte flori albe în pom, atâtea roade pe parcursul anului. O tradiție oltenească cere ca sătencele, în speță cele care-și doresc păr mai des și chip mai alb, să-i orneze lăstarii cu mărțișoare.

7. Până la începutul secolul al XVIII-lea, anul calendaristic al anumitor popoare începea la 1 Martie, nu la 1 Ianuarie. Valabil pentru romani și, zic unele surse, probabil și pentru geto-daci.

Alți etnologi sunt de părere că astă zi reprezintă un soi de aducere-aminte a unui moment de importanță biblică (la propriu): Noe primește porumbelul lui Dumnezeu, întors la arcă cu o ramură de măslin, dovadă că Potopul s-a retras, iar pământul-an e gata s-o ia de la capăt, într-un nou ciclu de viață...

8. Mărțișorul e un simbol solar. Umblă vorba-n satul românesc că bărbații care-l poartă se împrietenesc cu soarele, simbol al forței, așa încât devin mai veseli și mai sănătoși.

Bărbații ar trebui să-și lepede mărțișorul ceva mai târziu decât femeile – „la cântatul cucilor, venirea tuturor berzelor și desfacerea trandafirilor”, adică prin mai, că trecem rozele drept semn mai greu de tăgăduit.

Printre istorici și astrologi umblă alte vorbe, desigur, dar tema mare e din același registru, anume virilitatea, căci toată luna martie, romanii îl serbau pe Marte, zeul războiului și fertilității, protectorul Romei.

Din această perspectivă, „pulsul” Mărțișorului ar fi mai degrabă masculin decât feminin.

9. Mărțișorul să aibă noduri cât mai multe. Nodurile și împletiturile țin ghinionul în loc.

Înainte-vreme, inclusiv animalele uliței „se primeneau” cu mărțișoare odată cu primăvara – de exemplu, un nod (dintr-o funie oarecare) la copita calului din bătătură „îl lega” pe armăsar de stăpânul la căruța căruia trăgea; animalul rămânea credincios până la moarte.

10. Vecinii bulgari au și ei Mărțișorul lor: Martenița. Treaba asta se datorează substratului comun tracic, anterior romanizării la noi, și slavizării la ei.

În mitologia modernă a bulgarilor, Martenița e strâns-legată și de întemeierea primului lor hanat la Dunăre, eveniment care s-ar fi petrecut la 1 martie 681 și care, ca orice mit fondator, abundă-n legende.

11. În Transilvania, mărțișoarele se leagă la uși și ferestre. În Bihor se crede că oamenii care-și limpezesc părul în apa căzută-n ajun de 1 Martie se vor păstra viguroși tot anu', pe când în gospodăriile cu tradiție din Banat, Bucovina, Moldova, Maramureș și Bistrița-Năsăud, mărțișoarele se oferă băieților de către fete, și niciodată invers.

Pe oriunde-n țară, mărțișorul-obiect e cunună a contrariilor armonios împletite: vară-iarnă, lumină-întuneric, bun augur și rău augur, fertilitate și sterpăciune, viață și moarte.

Poate mai mult decât orice altă sărbătoare populară, 1 Martie ne-arată cum, deși recuzita vremurilor s-a schimbat, iar practicile de acum un secol sau două pot fi azi desuete, „poftele”, căutările cele mai intime ale oamenilor de prin părțile noastre au rămas, în fond, aceleași.

Echilibrul, iată, e în capul listei.

Referințe: adevarul.ro, Wikipedia.ro, ziarulunirea.ro, familist.ro, newss.ro, traditii-superstitii.ro, identitatea.ro

Cele mai noi stiri
Lajumate.ro