Divorțul în urmă cu mai bine de 200 de ani, pe vremea lui Pazvante Chiorul! Ce obligații aveau femeile care erau părăsite de soți și la ce tratamente odioase erau supuse

 
+3 click pentru
galerie

Femeile care au trăit în urmă cu mai bine de 200 de ani, pe vremea lui Pazvante Chiorul, legendarul personaj istoric de care sunt legate suferințele românilor de la malul Dunării, n-au avut deloc viață ușoară. Trăiau în relații toxice și, pe lângă faptul că erau chinuite de bărbații pe care și-i alegeau sau erau obligate să se căsătorească, pentru ele era foarte greu să divorțeze. 

În urmă cu mai bine de 200 de ani, foarte puține cupluri divorțau, iar soții care voiau să se despartă erau nevoiți să depună cereri la Mitropolie. Conform mișcareaderezistență, în acele vremuri, erau înregistrate doar 54 de cereri ce invocau abandonul conjugal ca motiv de separare. Dintre ele, 35 erau formulate de femei, iar 19 de bărbați, însă procedura de divorț era foarte greoaie. Pe lângă faptul că Glavele 235 și 236 analizau părăsirea familiei în funcție de sexul partenerului și acordau importanță abandonului masculin, soțiile erau nevoite să-și aștepte soții timp de cinci ani. 

În cazul în care acesta nu îi trimitea nici bani și nici vreo scrisoare, ea putea să înainteze cererea de despărțire. Ba mai mult, femeia trebuia să probeze cu martori vrednici de cinste absenţa soţului, lipsa oricărui contact şi asiduitatea cu care a încercat şi s-a străduit să-l găsească.

De asemenea, un alt ”hop” pe care trebuia să-l depășească o femeie care voia să divorțeze era perioada de trei ani. În cazul în care soțul ei se întorcea acasă după acest timp, ea era obligată să-l primească, întrucât despărțirea nu se acorda nici măcar dacă el a avut departe o iubită. Ba mai mult, în cazul în care în toată această perioadă trimitea din când în când bani ori scrisori, la fel, despărțirea nu se acorda. 

 Femeile erau nevoite să aștepte între patru şi 12 ani reîntoarcerea soţului, ceea ce era, fără doar și poate, o perioadă destul de lungă şi dificilă din punct de vedere economic. 

Ba mai mult, de cele mai multe ori, bărbații plecau de acasă și uitau să se mai întoarcă, ei invocând căutarea unei slujbe sau exercitarea acesteia.

Tratamentele odioase la care erau supuse femeile în urmă cu 200 de ani

În urmă cu mai bine de 200 de ani, femeile care alegeau să divorțeze sau care își exprimau această dorință erau împinse de ”traiul rău”, care era desris prin violență fizică, violență verbală și discuțiile interminabile cauzate de părinți ori soacră. 

De asemenea, femeile care voiau să divorțeze din cauza violențelor fizicce trebuie să dovedească cu probe indiscutabile că „vrăjmăşia şi răutatea” se repetă şi sunt cauzatoare de moarte. Cei doi termeni definesc o conduită des întâlnită şi invocată ca motiv de divorţ. Ea se atribuie bărbatului, atunci când acesta îşi bate soţia des, fără vină, şi foloseşte ca mijloc de aplicare toiagul”, scrie mișcareaderezistență

De asemenea, sursa citată precizează că în cazul în care bătaia „cu palma sau cu pumnul”, nu se consideră vrăjmăşie, oricât de des ar fi aplicată. În schimb, dacă femeia îndrăzneşte să ridice mâna asupra bărbatului său, despărţirea se acordă imediat. Legea nu face decât să întărească poziţia pe care un bărbat o deţine în cadrul familiei sale şi să-i dea deplină libertate în controlul acesteia. „Vrăjmăşia” este asimilată cu soţul datorită poziţiei deţinute în familie, dar şi ca urmare a forţei fizice de care dispune şi pe care o foloseşte din plin.

Există, însă și recomandări privind tipurile de bătaie ce pot fi aplicate soției fără ca bărbatul să fie pedepsit. Pentru că bătaia nu este privită ca o umilinţă, ci ca o „îndreptare”,  bărbatul primea dreptul de a-şi pedepsi soţia „când va fi cu vină”, însă se recomandă totuşi bătaia „cu măsură” şi „cu blândeţe”.

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
Black Friday - nu rata ofertele

Vezi toate reducerile 

PREMIUM

Mai multe