Live acumGazda perfecta (r)
Prime Time 20:00Sacrificiul

Doi generali imenși în același mormânt: ”Comuniștii m-au arestat ca pe un borfaș de rând!”

Generalii Mihail Cristodulo Cerchez și Radu Korne se odihnesc în același mormânt, în Cimitirul ”Eternitatea” din Iași. Primul a fost erou în Războiul de Independență, iar Osman-Pașa i-a predat lui sabia. Cel de-al doilea a luptat, cu eroism, în ambele războaie mondiale, fiind decorat pentru faptele de vitejie. A fost ucis de către comuniști, în Închisoarea Văcărești

Generalii Mihail Cristodulo Cerchez și Radu Korne se odihnesc în același mormânt, în Cimitirul ”Eternitatea” din Iași. Primul a fost erou în Războiul de Independență, iar Osman-Pașa i-a predat lui sabia. Cel de-al doilea a luptat, cu eroism, în ambele războaie mondiale, fiind decorat pentru faptele de vitejie. A fost ucis de către comuniști, în Închisoarea Văcărești

Sus, pe piatra de mormânt, stă scris: ”General Michail Cristodulo Cerchez, 8 iunie 1939 - 12 iulie 1885”. Puțin mai jos, pe mâna stângă cum privești: ”General Radu Korne, 1895 - 1949”. Două dintre cele mai mari personalități ale noastre odihnesc în aceeași criptă, în Cimitirul ”Eternitatea” din Iași.

Mihail Cristodulo Cerchez s-a născut la Bârlad. A trecut prin toate etapele carirerei militare. În 1877, se afla la comanda trupelor din Divizia 2 și 1 Infanterie, în acțiunile de apărare de pe Dunăre, dar Marele Duce Nicolai Nicolaevici, comandantul armatei ruse în războiul contra turcilor, 1877 - 1878, e prea mândru să ceară ajutor. Până într-o zi, când, de la Târnovo, unde-și are cartierul general, trimite o telegramă. ”11/7 1877. Urgent. Târnovo. Prințului Carol al României, oriunde s-ar afla el. Turcii, masând o mulțime imensă, ne distrug. Rog să faci fuziune, demonstrație și, dacă este posibil, să treci Dunărea, așa cum dorești, între Jiu și Corabia. Această demonstrație îmi este indispendabilă, pentru a facilita mișcările mele”.

Este momentul în care trupele conduse de colonelul Mihail Cerchez, odihnite, pricinuiesc daune grave celor turcești. Acestea vor să iasă din încercuire, dar eroismul ostașilor români le taie orice speranță. 45.000 de oameni se predau, în frunte cu Osman-Pașa, cel care, rănit, îi oferă sabia colonelului român, pe 28 noiembrie 1877. Cerchez refuză să o primească, neavând autorizarea domnitorului. Ajunge la generalul rus Ganețki, căruia, ulterior, țarul avea să-i confere titlul de feldmareșal, inexistent, până atunci, în ierarhia gradelor rusești. Regele Carol I îi acordă lui Cerchez ”Steaua României” cu grad de ofițer, precum și ”Virtutea Militară de Aur”.

După terminarea Războiului de Independență, Cristodulo Cerchez, membru de seamă al Societății literare ”Junimea”, este ridicat la rangul de general de brigadă. Dar o boală incurabilă începe să-i dea târcoale. Se stinge, la 12 iulie 1885, la Iași.

Erou în cele două războaie mondiale, prigonit de comuniști

Radu Korne vede lumina zilei la 10 ani după ce Cerchez se stinge. Uneori, e scris Cornea, dar el preferă vechile cronici, cu ”Korne”. Se trage dintr-o veche familie boierească. Îmbrățișează cariera militară, ”prinde” ambele războaie mondiale. Faptele sale de vitejie nu pot fi redate în câteva cuvine. E erou la Oituz, în cea de-a doua bătălie. Îngropat de explozia unui proiectil de 150 mm, rănit opt zile mai târziu, continuă să lupte. Ajunge în campania din Ungaria. E decorat cu ”Ordinul Mihai Viteazul” clasa a III-a.

În timpul atacului de pe 31 iulie / 13 august 1917 asupra Dealului Tarapan, Radu Korne se remarcă în timp ce comandă o secție de mitraliere din zona cotei 703 (a doua bătălie de la Oituz)

În cel de-al Doilea Răzoi Mondial atinge Bugul, apoi înaintează spre Nipru. Deși e atacat puternic de armatele 9 și 18 sovietice, rezistă. Ia parte la ”Operațiunea Wintergewitrer”, de depresurare a Armatei 6 germane. E promovat la gradul de general de brigadă și primește ”Crucea de Cavaler a Crucii de Fier”. Pe 20 septembrie 1944, deși vrea să lupte, e pus la dispoziția Ministerului de Război. E arestat la cererea Comisiiei sovietice pentru aplicarea armistițiului și închis la Comandamentul Militar al Capitalei. Suferă enorm: ”Am fost arestat, într-o seară, ca un borfaș de rând”. Tovarășii de tranșee de pe front intervin și e eliberat pe 6 februarie 1945, dar pus sub stare de arest la domiciliu.

Citește și 23 august 1944. ”Casa Nouă”, locul unde s-a decis soarta României. Antonescu: ”Să vă ia dracu de nenorociti!”

E cercetat de Tribunalul Poporului. În primă instanță, pentru că este găsit nevinovat, pare că va scăpa, dar este, din nou, arestat, pe 28 martie 1948, pentru ”uneltire contra siguranței statului”. E închis la Jilava. Nu rezistă. Pe 18 aprilie 1949, starea sa de sănătate se agravează și e dus la Spitalul Central nr.1 de la Văcărești. Mai trăiește doar 10 zile, decedând pe 28 aprilie 1949, la ora 13. ”Neoplasm pulmonar”. Dar comuniștii nu-s mulțumiți. Vor să-i confiște, post-mortem, averea, pe care, însă, nu o mai avea.

Grație legăturilor de rudenie dintre cei doi, generalii Mihail Cristodulo Cerchez și Radu Korne odihnesc, sub același lespede, în Cimitirul ”Eternitatea” din Iași.