Elisabeta Bostan. Regizoare, scenaristă. Și-a făcut copilăria film și i-a dat numele mamei: VERONICA!

 
+6 click pentru
galerie

În '73, într-o zi de 6 aprilie, publicul făcea cunoștință, pentru prima dată, cu Veronica, un  personaj ce avea să scrie istorie în lumea cinematografică din România. Producția, destinată copiilor, a cucerit părinți, bunici, oameni de toate vârstele. Cântau, cu toții, în cor, "Eu sunt motanul Dănilă!", rol jucat cu măestrie de marele Dem Rădulescu.Stop! Să o luăm cronologic. Prima oprire, IDEEA: "Un film al meu" Nume și prenume: Elisabeta Bostan. Profesie: regizor, scenarist. Vis: să facă un film "al său". Așa a luat naștere "Veronica", din trăiri, din experiențe, din amintiri de copil. Elisabeta Bostan este una dintre emblemele filmului românesc pentru copii şi mentorul câtorva zeci de generaţii de regizori români. Ei îi datoram istoria scrisă de unul dintre cele mai populare filme românești: "Veronica".

Elisabeta Bostan a creat un univers al copiilor în cinematografia românească

Lansat sub sloganul "primul musical românesc jucat si cântat de copii", filmul este o fabulă moralizatoare, cu personaje-animale, care o însoțesc pe Veronica în periplul acesteia, din lumea cotidiană a grădiniței de copii în lumea fantastică a basmului, în căutarea traistei fermecate dăruite de o zână, cu condiția ca fetița să fie întotdeauna generoasă și ascultătoare.

Filmul întră în producție în 71.  "Un an mai târziu, „Am început filmările în 1972.". Nu numai că le-a început, dar de fapt a lucrat simultan la „Veronica" şi la continuarea ei - „Veronica se întoarce". De ce simultan? „Pentru că imaginaţia mea continua!", spune doamna Bostan.

„Am lucrat şi cu filmări combinate, la Mosfilm (inclusiv ma­chia­­jul şi măştile asigurate de doi profesionişti de la Studioul Mosfilm). Am găsit o vilă în ruină, dar superbă, pe Valea Prahovei. Scenograful Giulio Tin­cu, poate cel mai mare scenograf al timpurilor acelea, i-a dat viaţă, era o vilă pentru bolnavii TBC. După aceea bolnavii n-au mai vrut să intre, că era prea curată! Am dorit o moară mare, cu şoricei mici (s-au construit două decoruri similare, un ritm de­men­ţial...).", povestește regizoarea.

"Veronica este o concluzie a copilăriri mele. Veronica e numele mamei mele."

„Veronica este o concluzie a copilăriei mele. Şi a edu­ca­ţiei pe care am primit-o. (...) Dintotdeauna mi-am dorit să fac film. Făceam, copil fiind, teatru în şură! Mama şi tata mă duceau la film în Buhuşi, îmbrăcată frumos şi înainte de film era un scurt metraj cu Mickey Mouse. Pentru acel scurtmetraj mă duceam de fapt. După film mă urcam pe scenă şi pipăiam pânza ecranului, neînţelegând de ce nu mai veneau personajele. Şi tata îmi spunea: «Săptămâna viitoare vin iar!». «Veronica» se bazează pe o educaţie totală", mărurisește "autoarea". Da, AUTOAREA

A scris scenariul, a pus totul în scena minții, iar ultimul pas era numele. Cum putea Elisabeta Bostan să numească filmul inspirat din propria poveste a copilăriei? L-a numit "Veronica"! Nu Elisabeta, nu altfel!

"Veronica e numele mamei mele. Când am terminat scenariul trebuia să ne gândim ce nume trebuie să dăm filmului. Acesta a fost. Un nume muzical: Ve-ro-ni-ca!", explică regizoarea.

Personajele extrem de haioase au făcut din producția gândită de Elisabeta Bostan o adevărată "poveste educativă pentru copii". 

"Veronica nu este un basm, ci un spectaculos balet, unde participanții sunt costumați în personaje de basm , corbul și vulpea, motanul încălțat, zâna, iepurașii, licuriciul, șoriceii".

Soricei? Da, șoricelul Aurică, interpretat magistral de actorul George Mihăiţă, care își amintește cu drag de acest rol. A fost pentru prima dată în viață când chipul său arăta... altfel. „Nu era dificilă intepretarea, cât pregătirile tehnice. Îmi erau obrajii acoperiţi cu un fel de latex, un cauciuc, şi când mi-l scoteam seara parcă îmi scoteam obrajii cu totul. Însă a fost o mare bucurie, este un film pe care îl iubesc enorm", povestește maestrul. 

Veronica, înconjurată de "șoricei". Una dintre cele mai simpatice scene ale musicalului

Nici personajul greu al producției nu poate fi uitat. "Greul" i-a fost dat de rolul special făcut de marele actor Dem Rădulescu. „Eu sunt Motanul Dănilă/ Cel mai aprig motan/ De şoricei nu mi-e milă/ Şi-i bag în buzunar". De câte ori ați cântat acest refren?

1973. Aproximativ 5.000 de salarii medii investite, șase premii obținute și peste trei milioane jumătate de spectatori 

"Veronica" a luat șase premii. Unul special ACIN (Asociația Cinaștilor din România, n.r.), acordat regizoarei Elisabeta Bostan, premiul pentru decoruri, pentru costume și pentru coloana sonoră. A obținut o medalie de bronz pentru cel mai bun film muzical pentru copii la Festivalul de la Moscova în 1973 și mențiune specială la Festivalul Filmului pentru copii de la Gijon, Spania, în același an.

Cheltuielile de producție s-au ridicat la suma de 5.704.000 de lei, echivalentul a aproximativ 5.000 de salarii medii, la acea vreme. Până în anul 2005 filmul a fost vizionat de peste trei milioane și jumătate de, atenție, SPECTATORI. 

Surse: "Filmat în România. Un repertoriu filmografic" de Bijor T. Rîpeanu; Wikipedia; Jurnalul Național

 

 



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI