Galerie foto. MINERIADA din 13 iunie 1990. Mărturii ŞOCANTE din timpul celei mai sângeroase dintre toate acţiunile minerilor: "La fiecare rafală de mitralieră, cad câte patru-cinci oameni. Printre cadavre este şi trupul unui copil"

 
+11 click pentru
galerie

Mineriada din iunie 1990 a fost cea de a treia acțiune de acest gen întreprinsă în România postdecembristă. A avut loc în perioada 13-15 iunie 1990 în București, când forțele de ordine, susținute de mineri, au intervenit în forță împotriva protestatarilor din Piața Universității și a populației civile. A fost considerată cea mai sângeroasă, cea mai brutală ca stil și anvergură dintre toate acțiunile minerilor 

ÎNCEPUTURI:

Fenomenul ''Piaţa Universităţii'' a debutat la 22 aprilie 1990, când, în urma mitingului electoral organizat de PNŢCD în Piaţa Aviatorilor, manifestanţii constituie o baricadă şi se ia hotărârea de a nu părăsi piaţa.

În zilele următoare, manifestaţia din Piaţa Universităţii ia amploare, organizându-se mitinguri de protest, la care participă studenţi, intelectuali, elevi, funcţionari, conduse de Asociaţia ''21 Decembrie'', Alianţa Poporului, Grupul Independent pentru Democraţie şi Liga Studenţilor; se scandează ''Libertate'', ''Timişoara'', ''Cinste lor, eroilor'', ''Jos Iliescu'', ''Jos nomenclatura'', ''Jos comunismul''.

La 25 aprilie 1990, revendicările sunt concentrate într-o declaraţie a manifestanţilor, în care cereau scoaterea în afara legii, la fel ca şi partidele fasciste, a oricărui partid de tip comunist, înlăturarea din funcţiile de conducere a celor care au făcut parte din nomenclatura şi aparatul comunist între 1945-1989, cercetarea tuturor persoanelor care au aparţinut celor două categorii menţionate mai sus şi trimiterea în judecată a celor care se fac vinovaţi de susţinerea regimului distructiv din ţară. În acelaşi timp, se susţinea punctul 8 din Proclamaţia de la Timişoara.

La 20 mai 1990, au loc alegeri parlamentare şi prezidenţiale, primele de după evenimentele din decembrie 1989, care au fost câştigate de Ion Iliescu şi FSN.

În ziua alegerilor, Guvernul condus de Petre Roman adresează un apel către manifestanţii din Piaţa Universităţii. Manifestaţia continuă, dar şi greva foamei susţinută de peste 20 de demonstranţi.

Spre sfârşitul lunii mai se lansează tot mai multe apeluri - atât din partea autorităţilor cât şi din partea diverselor organizaţii neguvernamentale - pentru a se renunţa la această formă de protest.

La 7 iunie, manifestanţii din Piaţa Universităţii organizează un marş al tăcerii, în sprijinul greviştilor foamei, pe traseul Piaţa Victoriei - Televiziune. Cu acest prilej se transmite Guvernului un memoriu prin care se propune deschiderea dialogului dintre manifestanţi şi autorităţi.

Negocierile dintre reprezentanţii Guvernului şi cei ai manifestanţilor din 11 iunie sunt considerate eşuate, deşi câţiva dintre greviştii foamei anunţă că renunţă la această formă de protest, atunci când Guvernul va da autorizaţia de înfiinţare a unui post de televiziune independent. Concomitent, în Piaţa Victoriei, se desfăşoară un miting neautorizat, prin care se susţinea necesitatea dialogului cu greviştii foamei.

ZIUA DE 13 IUNIE: "MOARTE INTELECTUALILOR!", "NOI MUNCIM, NU GÂNDIM!"

În dimineața zilei de 13 iunie 1990, pe la ora 3-4 dimineața, forțele de ordine au distrus corturile celor aflați în Piață și au făcut arestări. Cordoanele de trupe antitero au fost rupte de manifestanți. În jurul orei 9, mai multe grupuri de muncitori de la IMGB au sosit în Piața Universității scandând lozincile: "IMGB face ordine!" și "Moarte intelectualilor!", "Noi muncim, nu gândim!".

Cu toate astea s-au retras și au defilat spre o altă zonă necunoscută. Pe strada paralelă cu Institutul de Arhitectură două cordoane de trupe USLA au încercat să protejeze un obiectiv format prin încercuirea Pieței cu autobuzele din dotarea Poliției. La îndemnul unor tineri atmosfera s-a încins până în momentul când a izbucnit un conflict direct, iar trupele USLA au șarjat mulțimea. Aceasta a reacționat răsturnând o autoutilitară marca TV de culoare albastră, iar din rezervorul mașinii a fost furată benzina, cu care s-au confecționat cocteiluri Molotov. Aceleași persoane au rupt pietre din caldarâm pe care le-au folosit drept proiectile.

Pe tot parcursul zilei au avut loc confruntări violente între manifestanți și forțele de poliție; au fost incendiate autobuzele poliției, sediile Poliției Capitalei, Ministerului de Interne și SRI.

La televiziune se citește un comunicat al președintelui Ion Iliescu, în care se afirmă „Chemăm toate forțele conștiente și responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului și televiziunii pentru a curma încercările de forță ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democrația atât de greu cucerită”.

Mai mult, comunicatul Guvernului vorbeşte despre acte de terorism legionar care trebuie stopate cu fermitate. Emisiunea postului public de televiziune este întreruptă din cauza conflictelor din clădire dintre manifestanţi şi forţele de ordine.

LA FIECARE RAFALĂ DE MITRALIERĂ CAD CÂTE PATRU-CINCI PERSOANE…

Un observator străin pe teritoriul românesc, despre noaptea de 13 spre 14 iunie 1990:

“Noaptea, mult dincolo de ora 00.00. Piaţa Universităţii este aproape pustie; zgomotele vin dinspre DGP şi Ministerul de Interne; se trage la diverse intervale de timp, rafale prelungi de câte 30 de cartuşe. Pe Magheru din când în când se desfăşoară nişte mişcări interesante de oameni – unii pleacă, alţii vin; pe la ora 00.35 a.m. un grup organizat soseşte îmbarcat într-un autobuz cu numărul de înmatriculare 31 B 2433.

 Grupul se îndreaptă spre Piaţa Universităţii făcând schimb cu aceia care veneau de acolo – aceştia toţi aveau un fel de fulare/eşarfe albe sau deschise la culoare. În Piaţă, dinspre Casa Armatei se apropie încet un şir de TAB-uri pe lângă care se afla militari; din când în când, din spatele TAB-urilor cineva trage cu pistolul-mitralieră; probabil că trage razant pe deasupra capetelor noastre că altminteri ne-ar măcelări,- de altfel, grupul din camionul menţionat s-a dus în primele rânduri ale manifestaţiei,reprezentând cei mai energici dintre “manifestanţi”,- doar nu era să-i împuşte tocmai pe aceştia…!?

Şi cu toate astea, aparent inexplicabil şi cu o precizie matematică aproape, la fiecare rafală de mitralieră cad câte patru-cinci persoane, lovite “chirurgical” de câte un glonte în cap sau în gât. Un ARO de culoare albastru metalizat apare de fiecare dată şi ridică cadavrele pe care le duce undeva în apropiere, căci se întoarce foarte repede (mai târziu aveam să aflu că peste 1200 de cadre MI, în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990 părăsiseră brusc Piaţa Universităţii – care în acel moment nici nu era supusă vreunui “atac” serios din partea manifestanţilor – stând ascunse în cadrul construcţiei subterane/parcări aflate pe sub Piaţă şi ale cărei porţi de acces sunt prin spatele Teatrului Naţional) – este posibil ca niciunul din cadavre să nu fi ajuns la Coltea, ci pe undeva prin spatele Teatrului Naţional…

PRINTRE CADAVRE ŞI ERA ŞI TRUPUL UNUI COPIL DE 10-11 ANI... L-AM APUCAT DE PICIOR IAR UN ALTUL DE SUBRAŢ...

În doar câteva minute au fost împuşcate 12 persoane sub ochii mei; am participat direct la cărarea cadavrelor şi încărcarea lor în maşina menţionată. Menţionez că printre aceste cadavre se afla şi acela al unui copil de vreo 10-11 ani cred, – care a fost împuşcat în cap; în acel moment se afla pe mijlocul străzii, cam în dreptul Casei Sutu, mult dincolo de rondul de flori. 

L-am apucat de piciorul drept în timp ce alţi trei sau patru oameni l-au apucat de celălalt picior şi de subraţe. Unul dintre aceştia a verificat starea băiatului şi a confirmat că este mort. Cel care a tras se afla în foişorul clădirii aflate vis-a-vis de Librăria Eminescu; era un lunetist înarmat cu o PSL de 7,62 mm, care pe fondul zgomotului făcut de către cel care trăgea razant cu mitralieră, îşi alegea victimele şi le împuşca precis în cap sau în gât. Am văzut doar un singur caz de persoana care a fost împuşcată în picior, dar aceasta s-a datorat faptului că glontele din cel împuşcat în gât a ieşit din acesta ricoşând în piciorul unei persoane aflate în apropiere”.

ORE ÎN ŞIR DE MĂCEL PE STRĂZILE BUCUREŞTIULUI...

Fotografiile de mai sus au fost surprinse pe două role de film în 13 iunie 1990 de către Victor Roncea.

Dimineaţa de 14 iunie este marcată de venirea, la ora 4,30 minute, a două garnituri cu mineri. Ion Iliescu declara: ''am fost surprins să aflu că grupuri de cetăţeni, în special grupuri de muncitori din alte oraşe, printre care şi minerii din Valea Jiului, au hotărât să vină în Capitală. Venirea lor nu mi se părea necesară dar nu aveam cum să o împiedic''.

La ora 6,00, în Piaţa Universităţii erau deja circa 10.000 de mineri, sosiţi în cursul nopţii din toate bazinele carbonifere ale ţării. Minerii s-au organizat în trei puncte principale: în jurul Ministerului de Interne, Casei Centrale a Armatei şi hotelului Intercontinental.

Modul lor de a ''face ordine'' s-a concretizat în agresarea fie pe stradă, fie la locul de muncă, a numeroşi studenţi, intelectuali, elevi. Au fost devastate sediile unor partide politice, ale unor organe de presă, a fost atacată Universitatea. Ziarele şi revistele România liberă, Dreptatea, Expres, 22, Baricada, au fost atacate şi devastate.

La unităţile sanitare din Capitală s-au prezentat, la camerele de gardă, un număr de 462 de persoane, acuzând diferite traumatisme survenite în timpul evenimentelor din zilele de 13-14 iunie.

Din raportul semnat de procurorul general Gheorghe Robu şi de ministrul de interne Doru Viorel Ursu a rezultat că în urma evenimentelor din 13-15 iunie 1990 au fost arestate 185 de persoane învinuite de infracţiuni precum ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea liniştii publice, pătrunderea fără drept în instituţii ale statului, furt calificat în dauna avutului public etc.

Deşi, potrivit datelor oficiale, şase persoane şi-au pierdut viaţa în urma violenţelor, patru dintre ele fiind împuşcate, şi mai multe fiind rănite, asociaţiile victimelor mineriadelor susţin că numărul lor s-ar ridica la peste 100 de persoane. Bilanţul real al evenimentelor din vara lui 1990 rămâne, în continuare, incert...

SURSE: WIKIPEDIA.ORG, HISTORIA.RO, MINERIADE.ORG

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe