Live acumAcces Direct
Prime Time 20:00Te cunosc de undeva!

O poveste doar pentru CURAJOŞI! Leonid Rogozov, singurul chirurg care S-A OPERAT SINGUR: "Am deschis peritoneul şi am tăiat un intestin din greşeală. Am simţit că-mi stă inima şi că mâinile mi s-au înmuiat"

1960, Antarctica! 12 bărbaţi sunt trimişi să construiască o nouă staţie de cercetare la Novolazarevskaia. Printre ei, un medic – chirurgul Leonid Rogozov. Povestea rusului este grea şi presărată cu detalii care ar putea îngrozi şi pe cei mai curajoşi dintre… curajoşi! Jurnalul lui de călătorie conţine, negru pe alb, informaţii despre SINGURA OPERAŢIE FĂCUTĂ DE UN MEDIC PE EL ÎNSUŞI. 

1960, Antarctica! 12 bărbaţi sunt trimişi să construiască o nouă staţie de cercetare la Novolazarevskaia. Printre ei, un medic – chirurgul Leonid Rogozov. Povestea rusului este grea şi presărată cu detalii care ar putea îngrozi şi pe cei mai curajoşi dintre… curajoşi! Jurnalul lui de călătorie conţine, negru pe alb, informaţii despre SINGURA OPERAŢIE FĂCUTĂ DE UN MEDIC PE EL ÎNSUŞI.

Iarna polară din Antarctica îl duce pe Leonid Rogozov, în 1960, un renumit chirurg rus, în baza Novolazarevskaia alături de alţi 11 bărbaţi. Avea 27 de ani, renunţase la cursuri şi îl aştepta aventura vieţii sale. Urma teribila iarnă, cu furtuni de zăpadă, îngheţ şi întuneric, aşa că pentru încă un an, cei 12 erau complet izolaţi.

În dimineaţa zilei de 29 aprilie 1961, Rogozov începe să se simtă rău. Febră, frisoane, o stare de slăbiciune în corp şi o durere acută în partea dreaptă, sub abdomen.

“Nu i-a luat prea mult să-şi dea seama că era vorba despre o apendicită acută, o afecţiune pe care o operase de nenumărate orin și în lumea civilizată nu era decât o intervenţie de rutină. Însă el nu se afla în acel moment în lumea civilizată, ci în mijlocul unui pustiu îngheţat”, a povestit fiul medicului, Vladislav.

Cum niciun tratament nu funcţionează, chirurgul este conştient că dacă nu va fi operat va muri… E CHESTIUNE DE ORE!!!

"Nu am dormit toată noaptea, mă doare ca naiba! Un viscol îmi biciuie sufletul, iar singura mea şansă este să mă operez singur. E aproape imposibil, dar nu pot renunţa".

1 MAI 1961. Timp de o oră şi 45 de minute, Rogozov trece prin cele mai grele momente imaginabile. Anestezia locală cu novocaină nu îşi face efectul complet, dar continuă. Bisturiul trece de piele, taie fin şi precis abdomentul şi scoate “nenorocirea”. Asistenţii – colegii de baza instruiţi să manevreze instrumentarul, cum să poziţioneze lumina necesară şi oglinda în care chirurgul să poate controla fiecare mișcare.

“Bieţii mei asistenţi! I-am privit pentru ultima oară. Stăteau crispaţi în halatele lor albe şi devenau din ce în ce mai albi ei înşişi. Şi eu eram speriat. Am luat însă seringă cu novocaină şi mi-am făcut prima injecţie. Brusc toată starea de spirit mi s-a schimbat: am început să operez fără să mai remarc vreun alt detaliu”.

Durerea, starea de slăbiciune şi greaţa apar la nici jumătate de ora de la startul intervenţiei.

"Am lucrat fără mănuşi. Mi-a fost greu să văd unde operez, dar o oglindă m-a ajutat să privesc. M-am ajutat foarte mult de atingere. Sângerarea mi-a cauzat probleme. Am deschis peritoneul şi am tăiat un intestin din greşeală, pe care a trebuit să-l cos. La fiecare 4-5 minute mi-am luat un timp de odihnă de 20-25 de secude. În cele din urmă am găsit apendicele şi l-am scos. Am observat cu groază că în doar o zi ar fi explodat... Am simţit că-mi stă inima şi că mâinile mi s-au înmuiat. M-am gândit în momentul ăla că povestea se va termina probabil rău pentru mine".

La final, CU O LUCIDITATE EXTRAORDINARĂ, se coase singur, îşi ia temperatura şi îşi administrează antibiotic.

După doar două săptămâni de la operaţie, Leonid revine la lucru, uimind întreaga echipă, dar şi o lume întreagă.

Tot restul vieții a vorbit despre această experiență ca despre o a doua sa naștere… Se stinge în 2000, la vârsta de 66 de ani, din cauza unui cancer pulmonar, lăsând în urmă o poveste cum alta nu-i!

SURSE: BBC.COM, WIKIPEDIA.ORG, HISTORIA.RO

Recomandari