În gară, la ”Larga”: ruina asta e cea mai importantă clădire din România. Un centru de despăduchere!!!

 
+2 click pentru
galerie

La 1914, un inspector vamal scrie guvernului condus de Ion I.C.Brătianu spre a-i atrage atenția că munca lor a devenit un calvar din cauza păduchilor, a mizeriei. Așa că un an mai târziu apare...stația de despăduchere de la Larga, gara din Galați pe unde trenurile din Rusia intrau la noi în țară. În doi ani, tifosul exantematic ucide 300.000 de români, dar stația de despăduchere ”Larga” face ca numărul acestora să fie redus considerabil

În preajma războiului ruso-turc (1877 - 1878), cel care avea să aducă Independența României, rușii construiesc special o cale ferată pentru a putea aduce trupele pe fronturile de bătălie. Astfel se ajunge de la Reni la Galați, la 16 noiembrie 1878, de aici trenurile urmând a merge spre Giurgiu. Zona e plină de vegetație încâlcită, e mlăștinoasă, un calvar pentru orice armată, așa că vagoanele rezolvă, rapid, toate problemele. Pentru că ecartamentul rusesc diferea de cel existent la noi, trenurile ce veneau din acea parte de lumea se opreau pentru a le fi schimbate boghiurile, urmând a fi ”încălțate” cu cele europene. Astfel, locului i s-a spus ”Larga”, pentru că se făcea trecerea de la ecartamentul de 1.435 mm la cel de 1.524 mm.

Anii trec. Ajungem în perioada premergătoare Primului Război Mondial. Un număr tot mai mare de ruși începe să tranziteze țara noastră, în încercarea de a ajunge într-o Europă mai bună. E 1914 când un inspector vamal îi scrie guvernului condus de Ion I.C. Brătianu, spre a-i atrage atenția asupra condițiilor de muncă de la graniță. Se precizează faptul că totul este un calvar din cauza mizeriei, a purecilor, dar mai ales a păduchilor și că numărul cetățenilor ce tranzitează zona este din ce în ce mai mare, adică un focar de infecție imens. Despăducherea trenurilor, dar și a călătorilor, era impusă de măsurile de carantină cerute de autoritățile sanitare - păduchii fiind vectorul de transmitere a numeroase boli - însă, totul se făcea manual, cu ajutorul faimosului DDT. Diclor - Difenil - Tricloretanul (între timp interzis, din cauza faptului că era cauzator de cancer) era folosit, pe scară largă, ca un toxic de contact. Pasagerii erau dați jos, conduși într-o baracă amărâtă și aici ”despăduchiați”, dar dezinsecția trenurilor era, practic, imposibilă.

Așa apare, la 1915, conform documentelor, ”Stația de Despăduchere de la Larga”. O clădire solidă, ce înlocuiește vechea barcă. Călătorii, debarcați din vagoane, treceau unul câte unul pentru a fi ”bombardați” de stropitorile de insecticid. Inițial, acestea erau acționate manual, apoi s-a trecut la un compresor. Peste calea ferată a fost construit un cadru metalic, un portal din țevi, prevăzut cu duze. Trenurile erau ”obligate” să țină geamurile deschise, iar un compresor acționat de un motor pe benzină pulveriza, peste tot, DDT-ul. Dacă titlul materialului vi se pare puțin forțat, să zăbovim, nițeluș, asupra cifrelor.

Primul Război Mondial. Din cauza condițiilor grele, apare tifosul exantematic și, mai apoi, gripa spaniolă, ce decimează Europa

În 1916, în timpul Primului Război Mondial, în Regat izbucnește o epidemie de tifos exantematic. 300.000 de români pier atunci sau, așa cum spunea Constantin Kirițescu, într-un ”război care a făcut cât 10 bătălii”. În partea aceasta de Europă se înregistrează 30.000.000 de bolnavi, cu 3.000.000 de morți. Numai în iarna dintre 1917 și 1918 s-au consemnat, în Moldova, 750.000 de cazuri, cu 125.000 de decese. 350 de medici români mor, pe front, din cauza tifosului. Urmează faimoasa gripă spaniolă, despre care se spune că a provocat între 50.000.000 și 100.000.000 de morți! Și asta nu e tot! La finele celui de-al Doilea Război Mondial, numai în Moldova sunt semnalate 80.000 de cazuri, cu 3.500 de decese. Este clar, așadar, că rolul jucat de stația de despăduchere a fost unul esențial, reușind să stopeze un ”inamic” ce făcea milioane de victime. Utilizarea masivă a DDT-ului a făcut ca numărul păduchilor de corp să se reducă drastic.

”Povesteau țăranii mei, din sudul Moldovei, despre <<binefacerile>> venirii muscalilor (n.r. - locuitor din zona Moscovei sau din împrejurimi) în august 1944, dar ceea ce i-a speriat cel mai tare nu au fost jafurile și bețiile altora, ci mărimea păduchilor”. Ion Cașu, localnic

Clădirea din Gara ”Larga” avea să fie utilizată masiv din 1915 până după cel de-al Doilea Război Mondial. Începând din 1948, a fost rebotezată ”stație de dezinsecție”. S-a renunțat la DDT, iar portalul cu duze a rămas să fie utilizat doar în perioadele de carantină fito-sanitară, pentru a preveni - în cazul schimburilor comerciale cu spațiul sovietic - răspândirea unor insecte dăunătoare agriculturii. După Revoluția din 1989, clădirea a fost abandonată. Astăzi, cu mici excepții, nimeni nu mai știe ce rol important a jucat respectiva clădire vreme de peste 30 de ani...

Sursă și credit foto: ”Adevărul”



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI