Și-a ratat marea dragoste, s-a certat o viață cu sora ei, și-a îngropat un copil și s-a lăsat torturată pentru „Pe aripile vântului”. Olivia de Havilland, 103 ani! „Ah, eu prefer să trăiesc veșnic!”

 
+8 click pentru
galerie

Olivia de Havilland, una dintre marile doamne ale cinematografiei, care a interpretat-o magistral pe minunata Melanie Hamilton din capodopera „Gone with the wind/ Pe aripile vântului”, împlinește, luni, 103 ani! În peste un secol de viață, actrița și-a ratat marea dragoste, a marcat cea mai mare rivalitate între două surori, cunoscută întregii lumi, a câștigat două premii Oscat și s-a lăsat „torturată” pentru a rămâne în istorie.

Marea actriță Olivia de Havilland s-a născut pe 1 iulie 1916, în Tokyo, într-o familie de britanici, astfel că a devenit imedait cetățean britanic. Tatăl ei, Walter de Havilland, a fost profesor de limba engleză la Universitatea Imperială din Tokyo, după care a devenit avocat specializat în patentări. Mama ei, Lilian Fointaine, a absolvit Academia regală de artă dramatic și a fost actriță de teatru. Olivia de Havilland a avut și o soră mai mică, Joan Fontaine, cu care avea să marcheze cea mai aprigă rivalitate între două surori, în lumea actoriei.

După ce părinții ei au divorțat, Olivia de Havilland s-a mutat în Califronia, alături de mama ei și de sora ei, care avea, de asemena, să se remarce în lumea actoriei, fiind premiată cu Oscar.

„Prefer să trăiesc veșnic, perfect sănătoasă, dar dacă trebuie, la un moment dat, să părăsesc această viață, aș vrea să o fac în timp ce stau pe un șezlong, parfumată, îmbrăcată cu o haină din catifea asortată cu cercei cu perle, cu șampanie lângă mine și tocmai descoperind răspunsul la un joc de cuvinte încrucișate în limba engleză”, a spus, într-un interviu, Olivia de Havilland.

Ceea ce nu se știe despre ea este, probabil, faptul că dragostea pentru actorie a determinat-o să fugă de acasă. Motivul? Tatăl ei vitreg se opunea carierei ei în actorie. Așa că tânăra și ambițioasăa Olivia de Havilland și-a făcut bagajul și a plecat să locuiască alături de un prieten de familie.

Mai târziu, Olivia de Havilland avea să se ia la trântă cu Warner Bros., într-un proces de judecată, punând capăt practicii studiourilor de film de a „ține ostatici” actorii și făcând, astfel, o revoluție la Hollywood. Aceasta după ce ea s-a „autosuspendat fără plată” în mai multe perioade de timp, deoarece considera că nu primește rolurile pe care le merită. Ea a avut surpriza să afle că aceste perioade fără plată i-au fost scăzute din „timpul datorat” studioului. 

Olivia de Havilland, „torturată” în „Pe aripile vântului” și „salvatoare” pentru Clark Gable

Actrița, singura al cărei personaj a murit în „Pe aripile vântului”, este singura artistă care mai trăiește din distribuția principală a filmului. Dacă producătorul filmului, David O. Selznick, a fost foarte indecis în privința actriței potrivite pentru a o interpreta pe Scarlett O’Hara, înainte de a-I oferi rolul celebrei Vivien Leigh, pentru rolul Melanie Hamilton lucrurile au fost clare fără întârziere – acesta îi aparținea Oliviei de Havilland. Actrița și-a dorit să interpreteze acest personaj, fiind atrasă de demnitatea tăcută și de puterea interioară a acestuia. I-a cerut sprijin, pentru obținerea rolului, soției lui Jack L. Warner. 

„Melanie avea calități profund feminine, calități pe cale de dispariție. Ea se gândea întotdeauna la cei din jur și, ceea ce este interesant – era fericită… Iubitoare, empatică”, spunea Olivia de Havilland despre renumitul personaj.

Un detaliu pe care timpul l-a șters despre Olivia de Havilland este acela că ea a fost o actriță extrem de conștiincioasă, care obișnuia să se documenteze bine înainte de a păși pe platourile de filmare, s-a pregătit cu seriozitate pentru scena din „Pe aripile vântului” în care Melanie Hamilton naște. Olivia de Havilland a vizitat o maternitate și a vorbit cu mai multe mame.

De altfel, pentru scena în care Melanie Hamilton naște, Olivia de Havilland i-a cerut regizorului să îi ciupească degetele de la picioare cu putere, astfel încât să simtă „durere adevărată” în timpul filmărilor. Sigur, trucul are mari șanse să pară amuzant în rândul femeilor care au născut natural.

Interpretarea personajului Melanie Hamilton în „Pe aripile vântului” i-a adus actriței Olivia de Havilland prima nominalizare la Premiile Oscar, în anul 1940.  

Olivia de Havilland l-a „salvat” pe Clark Gable când actorul trebuia să filmeze cea mai grea scenă din „Pe aripile vântului” – aceea în care fiica personajului său, Rhett Butler, Bonnie, moare. Actorul nu mai fusese nevoit să plângă în fața unei camere de filmat până atunci și i se părea că această ipostază îl va face să arate slăbiciune. Cum relația lui cu Vivien Leigh, marea lui dragoste și mama fetiței lui în film, era una dificilă, Clark Gable a apelat la Olivia de Havilland.

„Voia să renunțe. I-am spus: «Lacrimile arată putere, tărie de caracter, nu slăbiciune. Plânsul te face să arăți foarte uman ». El a fost de acord, a repetat și a ieșit una dintre cele mai memorabile scene din film”, povestea Olivia de Havilland.

Actrița a rămas activă în actorie până la sfârșitul anilor 1980, într-o carieră de peste cinci decenii. A jucat în aproximativ 50 de filme, printre care se numără „Hold Back the Dawn” (1941), „The Snake Pit” (1948) – pentru care a fost nominalizată la Oscar, la categoria „cea mai bună actriță în rol principal”; și „To Each His Own” (1946) și „The Heiress” (1949), pentru care a fost premiată cu Oscar, la categoria menționată.

Și-a reprimat marea dragoste, a trecut prin două divorțuri și și-a îngropat primul copil

Deși ea și actorul Errol Flynn au format unul dintre cele mai fermecătoare cupluri de pe ecranele acelor vremuri, Olivia de Havilland nu a început niciodată o relație cu acest artist. După ce a cunoscut-o la Warner Bros, în aufust 1935, Flynn a fost atras de actrița de 19 ani la acea vreme, cu „ochi mari, căprui și calzi” și „un farmec de excepție”. Olivia de Havilland s-a îndrăgostit și ea de el, dar și-a ținut sentimentele pentru ea.

„Pânâ când am filmat «The Charge of the Light Brigade », eram sigur că sunt îndrăgostit de ea”, spunea Errol Flynn. Actorul a avut parte de un moment special cu Olivia de Havilland – au dansat pe „Sweet Leilani”, pe 12 martie 1937, la balul încoronării regelui George al VI-lea, în Los Angeles.

„Am fost fermecată de el. Era imposibil să nu fiu”, a recunoscut Olivia de Havilland. Acea seară s-a încheiat într-o notă mai puțin fermecătoare. Actrița i-a spus lui Errol Flynn că nu poate începe o relație cu el până când nu divorțează de soția lui. Lili Damita. Flynn s-a împăcat cu soția lui în acel an, iar de Havilland și-a îngropat pentru totdeauna sentimentele pentru el.

Olivia de Havilland a fost căsătorită de două ori. Mai întâi, s-a căsătorit în 1946 cu Marcus Goodrich, un marinar veteran, jurnalist și autor al romanului „Delilah”, publicat în 1941. Au divorțat în 1953 și au avut un copil - Benjamin Goodrich, născut în 1949. Fiul lor a fost diagnosticat cu Limfom Hodgkin, la vârsta de 19 ani, a lucrat în domeniul bancar și a murit la 42 de ani, din cauza unor probleme cardiace provocate de tratamentul îndelungat pentru prima boală menționată.

Apoi, în 1955, de Havilland s-a căsătorit cu Pierre Galante, editor executiv al publicației franceze Paris Match. S-a mutat alături de el în Paris, dar s-au despărțit în 1962, deși au continuat să locuiască în aceeași casă pentru alți șase ani, de dragul fiicei lor. Au rămas prieteni și după ce li s-a finalizat divorțul, în 1979. Fiica lor, Gisèle Galante, s-a născut în 1956 și a devenit apoi jurnalist în Franța și Statele Unite ale Americii.

Relația cu sora ei, memorabilă

Olivia de Havilland mai rămâne în istorie și pentru relația pe care a avut-o cu sora ei, actrița Joan Fontaine, care a murit pe 15 decembrie 2013, la vârsta de 96 de ani. De altfel, în istoria Academiei Americane de Film, ea și Joan sunt singurele surori premiate cu Oscar, la categoria „cea mai bună actriță în rol principal”. Ele sunt și singurele surori nominalizate la Oscar în același an – 1942.

Potrivit biografului Charles Higham, Olivia de Havilland și sora ei, Joan Fontaine, au avut întotdeauna o relație dificilă, încă din copilărie. Când erau mici, Olivia accepta cu greu ideea de a nu fi singură la părinți, iar Joan detesta faptul că sora ei mai mare era favorita mamei ei. Olivia obișnuia să își rupă hainele vechi, pentru a nu ajunge să fie purtate de sora ei, iar Joan era nevoită să le repare.

De Havilland a fost prima care a debutat în actorie, astfel că pentru mai mulți ani, Fontaine a trăit „în umbra” reușitelor ei. Când Mervyn LeRoy i-a oferit lui Joan Fontaine un contract, mama ei i-a spus că Warner Bros. era „studioul Oliviei”, așa că nu putea folosi numele de familie de Havilland. De aici și numele Fontaine.

În 1942, când de Havilland și Fontaine au fost nominalizate la premiile Oscar –prima pentru „Hold Back the Dawn”, a doua pentru „Suspicion”, a avut loc și un incident jenant. Când Fontaine a fost anunțată câștigătoare, de Havilland a reacționat spunând: „Am reușit!”. Însă, sora ei nu a vrut să îi accepte felicitările, ofensând-o și făcând-o de rușine pe de Havilland.

Relația lor s-a degradat și mai mult în anul 1946, când Fontaine a făcut comentarii negative, în cadrul unui interviu, despre soțul de la acea vremeal Oliviei de Havilland, Marcus Goodrich. Olivia a așteptat scuze din partea surorii ei, dar acestea nu au sosit niciodată.

Anul următor, când Olivia de Havilland a primit Oscarul pentru „To Each His Own”, Joan Fontaine a așteptat-o pe Olivia de Havilland în culise și i-a întins mâna, pentru a o felicita. De Havilland i-a întors spatele lui Joan Fontaine. În următorii cinci ani nu și-au mai vorbit deloc.

După ce a divorțat de Goodrich, de Havilland și-a reluat relația cu sora ei, vizitând-o în apartamentul ei din New York și petrecând un Crăciun împreună, în 1961.

Însă, ultima lovitură pentru relația dintre cele două surori a avut loc în anul 1975, când s-au contrazis în privința tratamentului pentru mama lor, bolnavă de cancer. De Havilland voia să meargă și la alți medici și era de acord cu o operație de explorare. Fontaine nu a fost de acord. Apoi, Fontaine și-a acuzat sora că nu a anunțat-o de moartea mamei lor, în timp ce se afla într-un turneu cu un spectacol de teatru. De Havilland îi trimisese o telegramă, ce ajunsese cu două săptămâni mai târziu.

Joan Fontaine a murit pe 15 decembrie 2013. În următoarea zi, Olivia de Havilland a dat un comunicat de presă în care s-a declarat „șocată și întristată de veste”. 



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
50 DE ANI DE LA PRIMA ASELENIZARE

vezi mai multe