Singurul român care-a dansat cu CHARLIE CHAPLIN. Cine l-a ucis pe marele CONSTANTIN TĂNASE: rușii, o bere-n Cișmigiu sau 20 de aspirine pe zi?

 
+4 click pentru
galerie

Personalitate marcantă a lumii actoricești interbelice, Constantin Tănase s-a stins, la 65 de ani, imediat după ce rușii au pus stăpânire pe România, pe finalul lunii august, 1945. S-a spus că faimosul cupletist ce-i atrăsese, cândva, atenția inegalabilului Charlie Chaplin, a fost ucis se sovietici, supărați că ”Năsăilă” îi lua în bâză în spectacolele sale. Unii vorbesc despre o bere rece, ”rasă”-n Cișmigiu, ce i-a provocat o infecție a amigdalelor, alții despre un tratament-șoc cu 20 de aspirine pe zi! 

Născut în același an cu alt mare moldovean, Sadoveanu - în 1880 - Constantin Tănase, pleacă la cumpăna dintre secole să cucerească Bucureștiul, din târgul Vasluiului, acolo unde-i plăcea să tragă, mereu, cortina, când trupele de teatru poposeau pe malurile Bârladului. La 39 de ani, pune bazele trupei ”Cărăbuș”, inspirat, la o bere, de forma locului pe care-l găsise pentru ridicarea sălii de spectacole, asemănătoare cu ce a insectei. 

Pleacă de la specacolele de cabaret pe care le văzuse, deja, în Franța. Aduce, însă, în plus, cupletul satiric, monologul, verbul. Lansează mari artiști, acolo, la ”Cărăbuș”, precum Maria Tănase ori Horia Căciulescu. Naște rolul omului de rând, simplu, umil și necăjit, mereu în dispută cu societatea nedreaptă, cu birocrația aparatului de stat. Are costum ”clasic”, cu pătrățele, cu floare la butonieră, pălărie și bastonaș. Cu nasul lui mare, primește porecla ”Năsăilă”, ce va deveni faimoasă și de care se va atașa. ”La început, aveam de luptat cu figura mea, care, orice s-ar spune, nu inspira multă încredere”, declara, în 1932, în ”Rampa". 

”Cărăbușul” interbelic, cu Tănase în prim-plan

O vreme, vinde unsoare pentru copitele cailor. Nottara, profesorul său, îl place. ”Ăsta are în el un comic natural - vorebește doar și râzi de el”. E manager, aduce la București, la ”Arenele Romane”, un spectacol de coridă, cu toreadori și tauri. Pe 22 decembrie 1937, în timpul reprezentării specacolului de revistă ”Poftă bună la Tănase”, susținut în Sala Eforie de pe Bulevardul Elisabeta, la numărul 5, unde Tănase e alături de Giugaru, Stroe și Vasilache ori Puiu Maximilian, un incendiu se extinde cu repeziciune și cuprinde întreaga sală. ”Eforie” fusese construită în 1887. Actorul scapă doar cu o sperietură grozavă.

”Tănase! Chaplin!”

Revine la Paris. Într-o seară, la ”El Garron”, localul argentinian unde se dansa tango, un loc cu ștaif, Tănase se găsește la o masă alături de soția sa, Mia Apostolescu. La o altă masă, inegalabilul Charlie Chaplin, fiind, bineînţeles, ţinta multor priviri din local. Când celebrul artist s-a ridicat să danseze, lumea l-a aplaudat. Tănase, care avea o mare admiraţie pentru ”Charlot”, aplauda de asemenea. Ceva mai târziu, s-a hotărât şi a invitat-o la dans pe Mia Apostolescu. Dansa cu uşurintă, mişcându-se, în ciuda corpolenţei sale, cu multă dezinvoltură (…). Printre cei care-l admirau pe Tănase era şi Chaplin, care simţise de îndată că Tănase nu-i un consumator oarecare. Chemând un chelner, Chaplin se interesă, arătându-l pe Tănase:

- ”Cine este”?

- ”Cred că un american bogat şi excentric”, răspunde chelnerul, încercând să găsească o explicaţie, apoi se apropie de masa lui Tănase şi îi spuse că Chaplin a vrut să ştie cine e:

- ”I-am spus că sunteţi american… aşa credeam”, se scuză omul.

- ”American? Asta-i bună, sări Tănase, te rog să te duci imediat si să-i spui ca sunt român… înţelegi? Roumain… artist din Bucureşti… Bucharest… comprenez”?

Chelnerul s-a executat întocmai si cei doi actori s-au întors, zâmbind, unul spre altul. În clipa următoare, cum mesele nu erau prea depărtate, amândoi se apropiară şi-şi strânseră mâinile:

– ”Tănase”!

– ”Chaplin”!

Apoi, la îndemnul discret al orchestrei, ce urmărise scena, atât Tănase, cât şi Chaplin şi-au invitat din nou partenerele, dansând încă o dată, spre satisfacţia publicului.“ (”Tănase”, autori Ioan Massoff și Radu Tănase)

La 50 de ani, plin de emoții, urcă pe scena ”Cărăbușului”. ”Toată viața mea m-am ferit de onoruri. Am trăit ca un om modest, cinstit, fără să iau locul nimănui”.

Începe să-i ia în bâză pe rușii eliberatori. Cupletele sale trag în sovietici mai ceva ca gloanțele germane. ”Davai ceas” e faimos în epocă:

„Rău a fost cu «was ist das»
Da-i mai rău cu «davai ceas»
De la Nistru pân' la Don
Davai ceas, davai palton
Davai casă si moșie
Harașo, tovărășie!”

Cu trupa sa iubită, lângă ”Sfinx”, în 1939, în turneul egiptean

E clar, supără. Se stinge, repede, pe 29 august 1945, la București, când abia împlinise 65 de ani. Apar supozițiile. Unii vorbesc despre implicarea bolșevicilor. ”L-au luat de pe stradă, l-au bătut, apoi, în doua zile, a murit”. Se aruncă și varianta iradierii. Apropiații vin cu povestea ”corectă”. Cald fiind, maestrul merge în ”Cișmigiu”, la o terasă, unde rade, pe nerăsuflate, o bere. Răcește, amigdalele i se inflamează. Toată lumea știe că ”Năsăilă” nu ia pastile, că are o sănătate de fier și că se recuperează imediat. De această dată nu este așa, mai ales că vârsta își spune cuvântul. După o săptămână de agonie, se trece în cealaltă expremă: Constantin Tănase primește 20 de aspirine pe zi!!! Rinichii i se blochează. Pe 28 august, seara, trage urechea doctorului mai aproape de el: ”Să știi că asta-i ultima noapte a lui Mihai Viteazul!” Tănase-i tot Tănase! Și pe patul de moarte are chef de poante.

La ”Bellu”, deasupra intrării în cavoul lui Constantin Tănase tronează un...cărăbuș!

Pleacă a doua zi, pe 29 august 1945. Este înmormântat la Cimitirul ”Bellu”. 

Sursa: ”Adevărul”



 

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe 

România la CENTENAR. 100 DE ANI de la MAREA UNIRE