“Te cunosc de undeva!” împlinește săptămâna aceasta 100 de ediții, în care peste 1000 de transformări, una mai spectaculoasă decât alta, au fost realizate pe scena show-ului de aproape 50 de artiști-concurenți.
Cu această ocazie, Ruleta personajelor a acordat primul ei interviu, în care povestește despre începuturile emisiunii, rememorează cele mai emoționante momente și dezvăluie întâmplări din culisele „Te cunosc de undeva!”, transforming-show-ul pe care telespectatorii Antenei 1 îl urmăresc în fiecare sâmbătă, de la ora 20.00.
- “Te cunosc de undeva!” împlinește săptămâna asta 100 de editii, pe parcursul cărora aproape 50 de artiști-concurenți au acceptat provocarea oferită de tine, ruleta personajelor. Cum ai descrie această perioadă de trei ani de zile?
E primul interviu pe care-l dau de când am început să vorbesc, inclusiv în show, și vă mărturisesc că am mari emoții. Cred că cel mai important lucru care s-a întâmplat în cei trei ani de zile sau în cele 100 de ediții este acela că „Te cunosc de undeva!” a devenit o scenă pe care artiștii își doresc să urce. Dacă la început îi convingeam destul de greu să vină la noi, acum situația s-a inversat. Artiștii știu că la “Te cunosc de undeva!” pot cânta, își pot pune în valoare talentul, fără a fi nevoiți să povestească întâmplări picante din viața lor sau a altora, fără să facă niciun compromis. Cred, și o spun cu mândrie, că acest show a demonstrat, timp de 100 de ediții, că televiziunea poate face succes comercial din calitate. Au fost trei ani în care am construit încredere, atât în rândul artiștilor, dar mai ales în rândul publicului, care iubește, așteaptă și confirmă mereu că îi place acest spectacol al transformărilor, care nu e altceva decât un show al muzicii de calitate pentru toate generațiile, al amintirilor noastre, al bunei-dispoziții și al bunului gust.
„După ce Maria Buză a jucat rolul Edith Piaf, am dat pauză de filmare, pentru că toată lumea începuse să plângă”
- Peste 1000 de transformări, una mai spectaculoasă decât alta, s-au întâmplat pe scena “Te cunosc de undeva!”. Care dintre ele a fost pentru tine de neuitat? De ce?
Au fost momente în care, cu toții, eram înmărmuriți atunci când o transformare ne dădea senzația fermă că pe scenă se afla artistul original, deși noi eram conștienți că e vorba doar de un machiaj. Momente în care Andrei Aradits spunea, ca la teatru, că pe scena noastră “a căzut îngerul”. E greu să aleg doar câteva momente din aproape 1000. Totuși, atunci când Maria Buză a jucat rolul Edith Piaf, rememorând, în tabloul din spate, întreaga ei viață, am dat pauză de filmare pentru că toată lumea începuse să plângă și intrase într-o stare foarte încărcată emoțional. Nu a fost singurul caz în care emoțiile ne-au copleșit pe toți, mai ales că, datorită transformărilor reușite, am avut ocazia să revedem artiști atât de iubiți, care ne lipsesc: Ștefan Iordache, Mădălina Manole, Jean Cosntantin și mulți alții. Dar show-ul ăsta nu e doar ca să devenim nostalgici, așa că nu pot uita travestiurile grozave ale unor băieți, precum Jorge transformat în Naarghita sau Beyonce, sau melodii cântate în coreeană, hindi etc.
- Îți mai amintești când și cum a început aventura „Te cunosc de undeva!”? A fost un început dificil?
Am început fără să avem încredere în noi, echipa, și în acest show. Nimeni nu știa dacă va prinde la public. Filmam undeva în afara orașului. Eram noi și formatul acesta internațional care trebuia adaptat ca să funcționeze în România. Ne întrebam unii pe alții: ce să facem la antrenamente? Cum să punem în scenă o melodie? Ce discurs să folosim ca oamenii să se îndrăgostească de „Te cunosc de undeva!”? Țin minte că Antena 1 nu garanta că va difuza acest show decât dacă va avea audiență. Prin urmare, filmam si așteptam audiența de a doua zi, sperând că aventura noastră va continua. Și am avut noroc. De la ediția 4 sau 5, “Te cunosc de undeva!” a devenit un show care stârnea interesul publicului. Atunci s-a produs magia care a transformat acest spectacol într-unul atât de iubit. Publicul ne-a salvat. Fără el, am fi difuzat doar câteva ediții, cel mult un sezon. Atunci, însă, am făcut o promisiune. Aceea că nu vom face rabat de la calitate. Că nu vom strica un show curat nici măcar atunci când audiențele vor fi mai mici sau sub așteptările noastre.
“Pepe repeta în culise fără încetare, Maria Buză avea stări de rău când urca în lift”
- Care a fost primul personaj pe care l-ai oferit spre interpretare și cine s-a transformat în acest personaj?
Corect ar fi să vorbim despre primele personaje, nu despre primul. Despre prima ediție. Era cumva mai simplu decât acum. Aveam de unde alege pentru că nimeni nu mai făcuse asta în România. Prin urmare, de la prima ediție am mers pe iconuri ale muzicii românești și internaționale, pe numele mari și pe succesele lor istorice. Așa se face că i-am văzut rapid în scenă pe Michael Jackson, Madonna și, alături de ei pe canapea, pe Maria Tănase sau Sofia Vicoveanca. Pe vremea aceea, la începuturi, alegeam doar momente ritmate, vesele, dansante. A trecut ceva vreme până când am apelat la piese lente, emoționante… Explicația era simplă: voiam să facem show. Să dansam, să râdem, să cântăm.
- Care concurenți te-au dat pe spate cu transformările lor? Cine te-a surprins, în mod special?
Cei care au înțeles jocul. Artiștii care au învățat repede diferența dintre o imitație și o transformare. La “Te cunosc de undeva!” nu ne punem o perucă și niște tocuri și cântăm. Un personaj trebuie înțeles în toată compexitatea lui. De aceea e nevoie de actorie, voce, coregrafie și show. Cineva îmi spunea că o transformare trebuie să te doară puțin, să te coste ca om, ca artist. Și avea mare dreptate. Unii au înțeles asta din prima, alții mai greu, iar unii deloc. Cei pe care i-a durut fiecare transformare au primit înapoi dragostea publicului. Ceilalți, nu! Maria Buză, Jorge, Pepe, Alex Velea, Rona Hartner sunt oameni de care nu m-aș fi despărțit niciodată, iar atunci când s-a sfârșit un sezon, am plâns cu toții ca niște copii. Maria Buză avea emoții cumplite până la stări de rău când urca în lift, Pepe repeta în culise fără încetare, Jorge căuta mereu o cheie a personajului pe care o dezvolta spectaculos pe scenă. Velea a fost o surpriză plăcută. Rona ne uluia cu energia ei…
„Toți sau aproape toți concurenții se supără pe mine. Până înțeleg jocul”
- Care au fost cele mai emoționante momente de la “Te cunosc de undeva!”? Te-a făcut cineva să lăcrimezi, ruletă?
Prima lacrimă a fost în sezonul 1, atunci când am văzut-o pe scenă, în carne și oase, pe Mădălina Manole, într-o transformare a Mariei Buză. Atunci am înțeles cu toții că putem deveni magicieni. Că putem reînvia oameni, artiști și amintiri. Mult mai târziu, Pepe ne-a emoționat, la rândul lui, cu o transformare uluitoare în Joe Cocker. Așa se face că ne aflăm, datorită talentului lor, deasupra tehnologiei. Tehnologia ni-i poate aduce pe scenă acum pe cei dispăruți prin holograme. Însă cu o hologramă nu poți interacționa. Cu un personaj de la “Te cunosc de undeva!” te poți îmbrățișa. Chiar e magie.
- S-a supărat vreun concurent pe tine vreodată? Ce ți-a reproșat? Cum l-ai împăcat?
O, daaa! În fiecare sezon. Toți sau aproape toți artiștii se supără. Până înțeleg jocul. Au fost concurenți care au vrut doar să arate publicului că ei știu să cânte live. Nu a fost destul. Alții, cum e cazul lui CRBL, au câștigat un sezon fără să fie neapărat cântăreți. Tocmai pentru că au înțeles jocul și au primit înapoi dragostea oamenilor. De obicei, mi se reproșează travestiurile. La început, era mai greu să conving un bărbat să fie o Beyonce senzuală. Acum, lucrurile s-au mai schimbat. Deși discuții avem în continuare… :)
- Cu siguranță ai tras cu ochiul în culisele show-ului. Ce se întâmplă acolo, până să urce pe scenă artiștii?
Echipa despre care vorbim mereu în show este una cu reale puteri magice. Întotdeauna, înainte de a începe un sezon, prima noastră grijă este să asigurăm o alchimie, să ne împrietenim cu artiștii – concurenți. Este obligatoriu ca, de la prima ediție, să fim apropiați și să avem încredere unii în alții. Atmosfera din culise se reflectă imediat pe ecran. De aceea, în “făbricuța noastră de staruri” - la machiaj, costume etc. - starea de spirit e de copii aflați în tabără. Dincolo de asta, însă, meseria e sfântă. Fiecare membru al echipei este la locul lui, cu toții suntem perfecționiști, ne certăm singuri atunci când nu ne iese ceva. Artiștii simt asta și se lasă pe mâna noastră. În acel moment, suntem siguri că vom reuși. Am construit totul pe încredere și detalii.
“În primul sezon, Pușcaș plângea continuu, iar Seleși era permanent nervos”
- Există vreun personaj pe care nu l-ai oferit până acum spre interpretare, dar îți dorești asta cu ardoare?
Da. Sunt personaje pe care le-am tot amânat de frică. De frică să nu le atingem aura specială pe care o au în conștiința noastră și a publicului. De pildă, în acest sezon, mă gândesc să ofer cuiva, nu vă spun cui, un personaj drag și foarte iubit. Draga noastă Laura Stoica. Va fi o misiune complicată pentru concurentul care va primi un asemenea artist la ruletă.
- Cum erau jurații și prezentatorii la primele editii și cum îi regăsești acum?
Niște rătăciți :). Veneau de peste tot și de nicăieri. S-au trezit cu toții pe o scenă complet nouă. Și trebuiau să facă show. Erau niște ședințe extrem de amuzante în care fiecare își dădea cu părerea despre cum ar trebui să facem. Sigur că nimeni nu avea rețeta câștigătoare. Dacă mă gândesc bine, aceea a fost prima magie: alchimia juraților și a prezentatorilor. Mă amuz teribil când îmi amintesc că Alina Pușcaș și Cosmin Seleși se certau de zeci de ori pe zi. Acum sunt prieteni buni, însă în primul sezon ea plângea continuu, iar el era permanent nervos. Acum, cu toții sunt apropiați, își fac vacanțele împreună. Chimia e perfectă. I-a ajutat și succesul, dar trebuie să vă spun că au muncit foarte mult.
- “Te cunosc de undeva!” a avut parte și de numeroși invitați care, la rândul lor, au interpretat aici diverse personaje, dar și de multe momente speciale și duete muzicale în premieră. Care au fost momentele cele mai tari de la „Te cunosc de undeva!”?
Și invitații s-au lăsat destul de greu aduși la “Te cunosc de undeva!&rdquo
