Cu cinci ani in urma, Fanus Neagu nu se gandea sa paraseasca aceasta lume. Intrebat, insa, de Nicolae Baiut, intr-un interviu, "Ce testament literar lasa Fanus Neagu viitorimii?", prozatorul a raspuns: "Daca ar fi sa fie, fereasca Domnul, candva, sigur ca va fi, as lasa oamenilor urmatoareale cuvinte: ascultati suietul brazilor, freamatul paltinilor, mirositi floarea de salcam si fiti atenti cand vuieste Dunarea, cand bate vantul, cand tuna si, mai ales, cand inima oamenilor plange. Sa nu va fie rusine de oamenii care plang, pentru ca inima vorbeste mai mult decat gandul".
Scrierile lui Fanus Neagu te coplesesc. Nu te lasa sa te desprinzi de ele. Nu te lasa "sa le citesti pe diagonala". Cand ai paginile in fata, parca vrei sa absorbi fiecare cuvant, fiecare metafora, fiecare fraza. Sa-ti ramana aproape de suflet pentru totdeauna. Povestile lui sunt o explozie a imaginarului. Inseamna "locul" unde se poate intampla totul... unde poti trai totul: de la nostalgie si iluzie, la mister si vraja. Totul invaluit in iubire si frumos...
Fanus Neagu este un autor al metaforei. In putine cuvinte, a fost si va ramane un creator de limbaj ... "Firea oamenilor, intamplarile prin care trec si decorul formeaza un tot indivizibil, iar limba inceteaza sa mai fie un simplu instrument. Patima arzatoare, exaltarea, vitalitatea frenetica, ruinarea unor stravechi ritualuri, trecerea prin vicisitudini fac din povestirile lui Fanus Neagu o succesiune de "patimiri", de-a lungul carora viata si moartea isi pierd intelesurile obisnuite, ornamentatia capatand un rol compensatoriu", este de parere criticul literar Mircea Iorgulescu.
