Frica de Caragiale ar trebui sa ne stapaneasca pe toti

Lumea lui Caragiale e plina de tot ce inseamna Romania de azi, de ieri si, cu siguranta, de maine, iar Romania e plina de Caragiale si de personajele lui. "Orizontul social al schitelor reuneste in limitele sale cvasiunanimitatea paturilor urbane, de la reprezentantii societatii inalte pana la cei mai umili locuitori ai periferiei", scrie in prefata volumului "Momente si schite. Nuvele si povestiri" unul dintre cei mai importanti cercetatori ai operei celui considerat cel mai mare dramaturg roman, criticul literar Stefan Cazimir.

"Ceea ce a spus Caragiale despre noi ramane turnat in bronzul eternitatii. Caragiale evadeaza mereu din formulele in care incercam a-l prinde, pe cand noi nu izbutim a evada din formula in care ne-a prins Caragiale. Despre Nenea Iancu si eterna lui actualitate, am stat de vorba cu profesorul Stefan Cazimir...

● Jurnalul National: Va incheiati prefata volumului "Momente si schite. Nuvele si povestiri" de I.L. Caragiale, care apare astazi in colectia BPT, afirmand ca despre Caragiale si despre clasici vorbim mai ales in ocazii festive... De ce nu se vorbeste mai des? Sau cui i-e frica de Caragiale?

Stefan Cazimir: Despre clasici vorbim mai ales in ocazii festive din cauza comoditatii noastre sau pentru ca nu-i cunoastem suficient de bine spre a-i simti alaturi de noi mai frecvent si mai profund. Frica de Caragiale ar trebui sa ne stapaneasca pe toti, in masura in care nu am izbutit inca, dupa aproape un secol de la moartea scriitorului, sa ne smulgem de sub sigiliul sau, si nici n-o sa insemne ca vom izbuti in viitor.

● Ce surprinde mai degraba Caragiale? Sufletul unui popor sau chipul lui?
Caragiale le surprinde pe ambele, si in asta consta, desigur, unul dintre secretele perenitatii sale.

● In aceeasi prefata spuneti ca noi nu-l vom putea epuiza niciodata si ca, din contra, el e cel care ne va epuiza pe noi. E un blestem lumea lui sau doar oglinda asezata-n fata?
Este, daca vreti, si una, si alta. Dar blestemul nu este imputabil lui Caragiale, ci in totalitate si exclusiv noua. Caragiale ne ofera doar oglinda.

● Cum se imbina tragicul si comicul in textele lui?
Cele doua dimensiuni ale artei scriitorului nu se imbina, ci se dezvolta paralel. (Cu titlu de exceptie, s-ar putea aminti celebra schita "Inspectiune" si, partial, "Doua loturi".) In opera sa comica, autorul a surprins pasiunile umane sub aspectul lor derizoriu si efemer. In opera tragica, el paseste pe o cale opusa, nazuind a infatisa ura tenace si razbunarea implacabila, impletite cu disperarea, cu nebunia si moartea. Prin aceasta ciudata simetrie, creatia lui Caragiale pare sa-si destainuie o lege din adancuri, care guverneaza procesele genetice intr-un chip strain oricarei deliberari.

Citeste articolul integral pe jurnalul.ro