Sarbatoarea muzicii taranesti la Muzeul Satului Bucovinean

Poftiti la cea de-a patra editie a Festivalului „Tarafuri si Fanfare", sambata, 26, si duminica, 27 iunie, sa ascultati muzica de fanfara la ea acasa, in Bucovina, acolo unde tot satul avea odinioara fanfara ce canta la nunti, inmormantari, la bal si la razboi, la joc si la hramul bisericii. Veniti sa va convingeti ca traditiile romanesti se pastreaza, dincolo de trecerea timpului, prin grija celor care au considerat o datorie de onoare pastrarea obiceiurilor stramosesti si transmiterea lor de la o generatie la alta

Publicat: Joi, 24 Iunie 2010, 00:00 | Actualizat Miercuri, 04 Iulie 2012, 00:12

In cateva locuri din tara, fanfarele (desi nu multe) au supravietuit vremurilor schimbatoare si au reusit sa-si pastreze repertoriul, au reusit sa-i convinga pe oameni sa nu se instraineze de ritmurile locului si nici de riturile transmise prin generatii!

Vor veni sa va incante muzicanti alesi pe spranceana de amfitrionul festivalului, maestrul Grigore Lese: Nea Costina lautaru' din Cezieni, Mambo Siria, Trei parale, Rapsozii Gorjului, Banda lu' Argint din Paraul de Pripor, Taraful lui Gaciu, din Soporu de Campie, Taraful din Toplita, Taraful din Sangiorz Bai, Taraful lui Mucea din Bilca, Taraful din Grecesti, muzicanti din Timocul Bulgaresc, Fanfara din Lapusnicu Mare si fanfare din Bucovina.

Cine sunt muzicantii care isi vor demonstra maiestria. Va facem cateva prezentari! Fanfara din Lapusnicu Mare s-a constituit in 1911 si tot de atunci pastreaza cu sfintenie steagul de la intemeiere, un adevarat „axis mundi" in jurul caruia a dainuit un secol.

La fel ca si in cazul corurilor barbatesti, care luasera mare avant la sfarsitul secolului al XIX-lea, inceputul secolului al XX-lea in provinciile ramase sub imperiu, fanfara din Lapusnicu Mare constituia un pretext pentru reuniunile romanilor si totodata un mod de manifestare a identitatii lor culturale. Fanfara era prezenta atat la marile evenimente comunitare de peste an (sarbatori religioase, aniversari, intruniri de anvergura), cat si la trecerea principalelor praguri (nunta, inmormantare). Astfel, repertoriul muzicantilor este unul eclectic, cu sonoritati diverse, cuprinzand o paleta impresionanta de linii melodice, de la marsuri si imnuri pana la suite traditionale de joc si cantece funebre. Avand de-a face cu o fanfara taraneasca, improvizatia este la mare cinste, spontaneitatea si trairea interpretilor fiind definitorii pentru starea de bine si exuberanta transmise publicului. „Cantatul cu ecouri", abandonat de majoritatea tarafurilor si fanfarelor de la noi, il veti regasi la muzicantii din Lapusnicu Mare. Sambata, 26 iunie, la Muzeul Satului Bucovinean, veti avea ocazia sa le ascultati cantarile.

Articolul continuă după reclamă

Muzicantii din Soporu de Campie sunt faimosi in tot Ardealul, dar si peste hotare. Dintre acestia, Carol Covaci, zis Gaciu, are locul sau bine meritat.

„Muzica lor este speciala, greu de reprodus, dominata de aglomerari de ornamente si oscilatii ritmice. Si dansurile de aici sunt singulare, spectaculoase, insotite de strigaturi aproape cantate, ce duc la o heterofonie in raport cu melodia cantata instrumental. Cand rasuna muzica in Soporu de Campie, oamenii nu stau pe ganduri. Isi lasa treburile, lasa totul balta si se strang in jurul ceterasului. Rad, plang, danseaza, traiesc cu maxima intensitate muzica. Sunt comunitati ale caror jocuri sunt imposibil de reprodus. Acestea s-au transmis din generatie in generatie in hotarul satului, precum limba materna, si vor muri odata cu ultimii dantausi daca tinerii nu inteleg sau ignora importanta fenomenului. Acestea sunt dansurile din Campia Transilvaniei.