Urmărește A1 pe DiscoverCa o compozitie in care se imbina armonios lucrurile si actiunea, fantezia fiind firul conducator - iata prima impresie pe care mi-a dat-o spectacolul „Avalansa" de Tuncer Cucenoglu, montat la Nationalul bucurestean de Radu Afrim. Chiar daca parafa pusa pe aceasta creatie scenica are iscalitura spiritualului regizor adulat si ocarat in mare masura, contributia echipei este vizibila. Bineinteles, pe Afrim il stim ca un creator care iubeste patimas teatrul si nu l-ar putea sluji daca nu i-ar iubi si nu i-ar respecta pe toti cei care i se alatura la modelarea unui spectacol.
Pentru „debutul" sau la Teatrul National din Capitala, el a ales o drama. Una scrisa impresionant, despre teama si speranta, despre autoritate nelimitata prin legi nescrise si curajul de a infrunta contrariul desi inspira teama. Dar nu e suficient ca doar textul sa fie bun, trebuie ca regizorul sa inventeze mecanismul care sa puna in functiune talentul actorilor, bineinteles daca acestia au exercitiul apropierii de public, pregatirea de a reusi smulgerea emotiei din spectator. Radu Afrim a dat frau imaginatiei sale pe marginea ideilor textului si impreuna cu Iuliana Vilsan, o scenografa profunda, ambitioasa, care isi respecta munca si principiile, ca si Afrim, au creat un frumos tablou in care isi duc viata oameni uniti de o frica perpetua, obsedanta si care iti da chiar de la inceput o stare de neliniste adanca.
Viata unei familii, care nu are nume, cu tineri si varstnici fara prenume, intr-un satuc fara denumire de la poalele muntilor, e ca un vis la granita dintre lumina si intuneric. Lumina o da albul din incaperea creata aidoma unui acvariu. Desi e foarte natural totul, ai impresia ca se imita modele ale naturii. Acest lucru iti da senzatia ca aici domina fobia. In casa sunt un batran si o batrana, un tanar si sotia sa gravida, tatal si mama tanarului. Oamenii sunt inchisi in propriile lor cugete si temeri. Incearca escapade, mai mult cu gandul, dar o forta nevazuta sta amenintator deasupra: forta care ia dreptul si libertatea, invocand insa natura. E ca un fel de profit de pe urma naturii.
Citeste articolul integral pe jurnalul.ro
Foto: Jurnalul National
