Marele Charlie Chaplin a turnat această scenă de 342 de ori!!!

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește A1 pe Discover

Haideți să spunem, împreună, "Doriți flori, domnule?" Nu a ieșit prea bine! Mai încercăm? Hai, "Doriți flori, domnule?" Nu e grozav nici de data asta! Bagăm iar: "Doriți flori, domnule?" A patra oară și tot așa până ajungem la 342 de repetări! Da, pare grezut, dar marele Chaplin a turnat celebra scenă cu florăreasa din și mai celebrul film "Luminile Orașului" până când cei din platou au crezut că o iau razna! Perfecționist la culme!!! Suntem în 1931. Filmul cu sonor a apărut de vreo trei ani, însă Chaplin nu vrea să audă de așa ceva. "Limbajul trupului este mult mai important", spune el. Cu ceva timp în urmă, ochiul său viclean o descoperise pe Virginia Cherrill în asistența unui meci de box. Nu era actriță, avea 23 de ani, dar geniul simțise că o poate face vedetă.

Deși scena propriu zisă nu durează mai mult de trei minute - Cherrill, care interpretează o florăreasă oarbă, azude zgomotul unei portiere de mașină, îl confundă pe Charlie și îl întreabă pe acesta dacă nu dorește flori - Chaplin, un maestru al dublelor, trage de 342 de ori secvența! ATENȚIE! Vorbim despe o scenă în care Cherrill întrebă ceva, dar, pe ecran, nu se aude nimic, filmul fiind mut! Ceea ce îl interesa pe genialul actor era numai mișcarea buzelor.

Când totul pare că e gata, Charlie Chaplin decide să tragă, încă o dată, întreg filmul! Virginia, crezând că s-a terminat, pleacă la o programare la coafor. Actorul decide, pe loc, să o înlocuiască!!! O dă afară și o aduce pe Georgia Hale. Avocații îi spun că vor avea costuri mult mai mari! Nu are urechi să audă. Abia când aceștia insită, e de acord să o readucă la filmări pe carea care avea să-i devină, peste trei ani, soția lui Cary Grant pentru a începe, de la zero!!!

City Lights (tradus ca "Luminile Orașului") este o capodoperă scrisă, regizată și jucată de Chaplin în 1931. Încă de la premieră, pe 30 ianuarie, filmul s-a bucurat de un real succes. În 1949, criticul James Agee scria că scena finală, cea cu florăreasa, este "Cea mai bună secvență trasă, vreodată, pe celuloid!"