Sinisa Dragin: "Eu vad filmul ca o fresca a realitatii"

Jurnalul National: Filmul este o productie romano-sarbo-austriaca. A fost greu sa obtineti finantare?
Sinisa Dragin: Foarte greu. Doi ani si ceva am lucrat ca sa adun fonduri. Banii au venit intr-un final de la CNC, Ministerul Culturii din Serbia, Eurimages, Viena Fund Film,TVR si Hubert Bals Fund din Olanda.

Care a fost factorul-declansator in realizarea acestui film?
"Daca bobul nu moare" are la baza o legenda romaneasca din Ardeal pe care am citit-o acum multi ani si am stiut ca o sa fac intr-o zi un film cu tema asta. Eu vad filmul ca o fresca a realitatii, a prezentului, motiv pentru care am asteptat momentul cand s-a putut adapta subiectul istoric la o poveste din zilele noastre care sa aiba o legatura mai mult sau mai putin logica cu ceea ce s-a intamplat atunci.

Legenda bisericii-fantoma...
Da. La sfarsitul secolului al XVIII-lea, cand Transilvania facea parte din marele Imperiu Austriac, potrivit legilor in vigoare, nu se puteau construi biserici ortodoxe. Taranii dintr-un sat din Ardeal au gasit insa o solutie ingenioasa: s-au hotarat sa cumpere o biserica din lemn gata facuta dintr-un sat vecin. Au adunat bani si in primavara anului 1778 au inceput ceea ce multora li s-a parut imposibil: sa mute biserica cu tot ce era inauntru, zece kilometri in sus, pana in satul lor. Au taiat-o pur si simplu din temelii, apoi au legat-o cu funii groase si au inceput s-o traga cu ajutorul a 20 de perechi de boi, planificand mutarea in asa fel incat la inceputul iernii sa ajunga la raul care curge intre cele doua sate si sa-l treaca atunci cand gheata va putea suporta greutatea bisericii. Dar inevitabilul s-a produs: gheata a cedat, biserica a cazut pe fundul raului si sarbatorile de iarna au fost praznuite pe apa inghetata. Cand a venit primavara, au incercat s-o traga afara, insa cu toate stradaniile lor biserica a luat-o la vale... Peste ani, cineva a venit in sat si le-a zis ca se vorbeste despre o biserica de lemn pe Dunare care apare noaptea si din care se aude un popa cantand, iar satenii au recunoscut-o de indata. De aici legenda...

Naratorul legendei este Hans, un pescar batran care traieste intr-o coliba la frontiera intre Romania si Serbia...
De ani buni, in timpul marilor schimbari sociale si politice in aceasta parte a lumii - caderea comunismului, razboaiele pe teritoriul fostei Iugoslavii, NATO, bombardarea Serbiei si Kosovo, Hans ii duce peste rau pe cei care, din diferite motive, nu pot sa treaca frontiera legal. In barca lui o sa-i intalnim pe sarbul Iorgovan, care trebuie sa-si aduca inapoi fiul mort intr-un accident de masina in Romania, si pe romanul Nicu, a carui fiica a fost vanduta ca prostituata in Kosovo. Stradaniile oamenilor de acum doua secole de a indeplini telul pe care si l-au propus corespunde cu stradaniile eroilor nostri care au cu totul alte misiuni. Vointa de a face ceea ce ai pornit sa faci mi s-a parut lipiciul potrivit pentru aceste povesti.

Citeste interviul integral in Jurnalul

+1

Mai multe fotografii

Foto: Jurnalul National