Istoria briosei este veche. Ca orice lucru care se respecta si vrea sa aiba un viitor glorios, si briosa a inceput de jos. A fost mancarea celor mai saraci servitori de la curtile aristocratilor medievali de la curtea Reginei Victoria. Surprinse de pofta cu care cei care ii slujeau mancau briosele, domnitele cu manusi de dantela si umbrelute delicate au vrut sa guste. Si-au invitat prietenele la ceaiul de "five o'clock" si le-au pus alaturi nu prajiturele si biscuiti, ci briose.
Surpriza! Gusturile rafinate ale doamnelor obisnuite cu saloane elegante, unde se serveau preparate complicate cu ingrediente dintre cele mai alese, au fost "gadilate" cu gustul simplu al briosei. Renumele i se datoreaza unui brutar care a vrut sa faca pentru servitori o mancare simpla, care se poate manca pe fuga. Asa ca a pus pe un gratar o compozitie din paine uscata, coca de biscuiti si cartofi fierti si zdrobiti.
De atunci, briosa a devenit cea mai la moda "paine" din insula. Industriasii vremii au prins repede ideea si au deschis fabrici in toate colturile Regatului Unit. Au avut doar de castigat. Vanzatorii ambulanti de briose nu mai faceau fata comenzilor. Strazile rasunau de indemnul baietilor de a cumpara briose. Tineau preparatele in cutii din lemn legate cu o sfoara care le era trecuta in jurul gatului.
Cea mai buna perioada pentru acest mic desert a fost inainte de cel de-al doilea razboi mondial. Atunci era chiar o moda pentru baietii care voiau sa mai stranga cativa bani de buzunar sa vanda briose in strada. Erau la fel de populari ca "baiatul cu ziarul".
Astazi, briosa a capatat tot soiul de arome. I-au fost adaugate fructe: mere, cirese, visine, capsuni, a devenit mai pufoasa si, in forma sa adaptata, este la fel de cautata. Completeaza gustul cafelei sau al ceaiului. Mai mult, forma ei, care a ramas aceeasi chiar si dupa atata timp, este o incantare pentru copii.
Sursa: jurnalul.ro
