Blaga a lăsat, prin testament, ca din mormânt să ”vadă” Râpa Roșie. I-au turnat, la 17 pași, o sală de sport. Din care au tăiat doi metri și jumătate. ”Poetul poate să se uite și peste”...

 
+4 click pentru
galerie

În celebra ”Luntre a lui Caron”, Lucian Blaga cere ca mormântul său să fie ”orientat” către Râpa Roșie, monument unic al naturii, spe a-l putea ”vedea”. Este coborât la cele veșnice chiar în cimitirul din Lancrăm, locul său de naștere, pe 9 mai 1961, fix în ziua în care venise pe lume, cu 66 de ani în urmă. Prin 2004, autoritățile îi ridică, ilegal, o sală de sport, la 17 pași de monument. Apoi, în urma presiunilor, taie din ea 2,6 metri. Locuitorii, spun, cu amar în glas, că marele om de cultură e obligat să se ”uite” peste...

În ultimii ani ai veții sale, marele Lucian Blaga (1895 - 1961), dramaturg, filozof, poet, eseist și diplomat de seamă, scrie ”Luntrea lui Caron”, un roman cu tentă autobiografică. În el, lasă, cu limbă de moarte, dorința de a fi înmormântat în cimitirul din satul natal, Lancrăm, din județul Alba. Mai mult, comunică această decizie familiei. ”În ultimii ani de viață, atunci când mergea spre Sibiu, la Gura Râului, tatăl meu trecea mereu prin Lancrăm și admira Râpa Roșie”, își aducea aminte fiica scriitorului, Dorli Blaga. Roagă ca poziționarea mormântului să fie de așa natură încât să ”vadă”, tot timpul, Râpa Roșie, un monument al naturii, o arie protejată, întinsă pe o suprafață de 10 hectare. Vizibilă de la mare distanță, Râpa, ce cuprinde formațiuni specifice de eroziune și șiroire, alcătuind un perete vertical impozant, cu aspectul unei uriașe orgi.

Dorința îi este îndeplinită și, pe 9 mai 1961, chiar data sa de naștere, este coborât la cele sfinte în țintirimul din localitate. Trec 30 de ani și, în 1990, manuscrisul de la ”Luntrea lui Caron” este găsit și publicat pentru prima dată. După alt deceniu și jumătate, Adrian Năstase și Ion Țirica pun faimosul rămășag legat de rapiditatea cu care în România se pot ridica 400 de săli de sport, mai ales în zonele în care cei mici nu au acces la astfel de baze. Lancrămul apare, imediat, pe listă. Se ia decizia ca sala de sport să fie amplasată la fix...17 pași de mormântul lui Lucian Blaga, fix pe linia ce unește monumentul său de minunăția naturii. Imediat, intelectualii iau foc. Se constituie un grup de protest, cu 265 de semnături ale oamenilor de cultură din România dar și din străinătate, se specifică faptul că mormântul dramaturgului este considerat monument istoric, înregistart în IMI 1992 cu codul Ab01-D0013, se adaugă faptul că noua construcție nu a primit avizul Comisiei Zonala a Monumentelor Istorice, însă totul e în van.

Lucian Blaga, alături de familia sa, Cornelia, soția, și de fiica, Dorli, în 1934, la Potzleinsdorf 

Dorli Blaga, fiica, reușește să poarte o discuție telefonică și, la finalul ei, Răzvan Theodorescu, Ministrul Culturii, îi promite că se va interesa de soarta lucrărilor. E final de 2004, acestea sunt sistate, la intervenția acestuia, dar doar pentru puțină vreme. În vara lui 2005, sunt reluate. Constructorii anunță că au mai ”tăiat” 2,6 metri din înățlime, locuitorii, cu amărăciune în suflet, spun că poetul se poate ridcia și poate vedea, acum, Râpa Roșie, dar gluma merge mult mai departe și schelele apar în zonă. Mormintele sunt profanate în cimitirul despre care Blaga vorbea în Discursul de recepție în Academia Română: ”Vedeam satul așezat înadins în jurul bisericii și al cimitirului. Adică în jurul lui Dumnezeu și al morților”...

Toate legile sunt încălcate, sala e...ilegală, dar nu mai poate fi demolată

Toate legile privind patrimoniul cultural, toate legile privind monumentele funerare sunt încălcate. Se vine cu propunerea ca pereții sălii să fie din sticlă, pentru ca Blaga să aibă ”câmp vizual”, apoi, pentru iertarea păcatelor, autoritățile propun ca prin cimitir să fie împrăștiate plăci cu citate din opera celui care, în ”Autoportret”, spunea că ”Lucian Blaga este mut ca o lebădă”...Uniunea Scriitorilor are cu totul alte probleme, nu se bagă, Marko Bela este aproape unicul care se implică, dar e singur împotriva tuturor.

Finalmente, proiectul e dus la capăt și, în ianuarie 2009, în prezența primarului din Sebeș, locația este inaugurată cu surle și trâmbițe. Astăzi, poetul luminii privește ”peste” sala de sport spre a putea ”vedea” ceea ce el considera o ”Minunea lui Dumnezeu”...

Sursă: ”Revista 22”. Credit foto: romanialibera.ro

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe