Șase metode de a acri supele și ciorbele în sezonul rece

Pentru că cele mai bune supe și ciorbe sunt cele cu gust acrișor, vă prezentăm șase metode de a acri supele și ciorbele în sezonul rece, dar și beneficiile folosirii acestora.

Supele și ciorbele sunt perfecte pentru mesele principale ale zilei în orice sezon, iar dacă nu vă plce gustul simplu, dulceag, le puteți acri după pofta inimii folosind una dintre cele șase metode de a acri supele și ciorbele în sezonul rece, dar și ce beneficii aduce fiecare sănătății organismului.

Ne referim doar la sezonul rece nu doar pentru fapul că este sezonul actual, însă în sezonul cald, pe lângă cele șase metode de acrit, mai intervine și metoda fructelor verzi( caise, corcodușe, boabe de struguri).

Iată care sunt cele șase metode de acrit supele și ciorbele în sezonul rece:

1. Metoda conservelor de roșii preparate special pentru a acri supele și ciorbele. Avem aici sucul de roșii și roșiile cu zarzavat pentru ciorbe, care dau gust, culoare și consistență acestora.

Ca și beneficii a acestei metode, amintim că licopenul carotenoid din roșii, chiar și după conservare, este recunoscut pentru proprietățile sale antioxidante, dar și de prevenire a cancerului, sau ca fiind benefic in cazul bolilor cardiovasculare. Consumul sucului de roșii poate reduce tendința spre coagulare a sângelui.

2. Zeama de murături: varză, gogonele, castraveți murați.

Zeama de murături, mai ales cea de varză este metoda cel mai des întâlnită iarna, pentru a acri ciorbele. Este și foarte recomandată de nutriționiști ca fiind foarte sănătoasă. Procesul de fermentație prin care trec legumele murate fac ca zeama acestora să conțină multe substanțe benefice organismului, iar condimentele folosite la murare vor da un plus de savoare ciorbei acrită astfel. Metoda acririi cu zeamă de varză se folosește pe întreg teritoriul țării. În anumite regiuni i se spune moare de varză.

Zeama de murături se adaugă în ciorbă după ce toate ingredientele au fiert, apoi se mai lasă ciorba să fiarbă pentru un clocot și se stinge focul.

Atenție însă la sarea adăugată! Zeama de murături este, de obicei, foarte sărată.

3. Metoda borșului din tărâțe.

Specialiștii în nutriție ne asigură că un borș bun, preparat în casă este plin de vitaminele din complexul B și are un important rol în a stimula digestia. Este chiar recomandat a se folosi și la ciorbițele copiilor de peste 6 luni.

Ciorbele acrite cu borș sunt des întâlnite în regiunile: Moldova, Muntenia și Dobrogea.

Înainte de a-l adăuga în ciorbă, borșul se fierbe separat aproximativ 30 de minute. La fel ca și zeama de murături, se adaugă în ciorbe după ce toate ingredientele au fiert. Ciorbele acrite cu borș capătă denumirea de borșuri.

4. Metoda oțetului

Cu oțet se acresc doar anumite ciorbe de carne și cele de pește, este scpecific ciorbelor din Transilvania și Dobrogea.

Oțetul are rolul de a stimula digestia, dar este și antibacterian.

Oțetul se adăugă la sfârșitul fierberii ciorbelor, dar se poate adăuga chiar și în timpul servirii. Ciorba rădăuțenă, ciorba de burtă și ciorba ardelenească de varză se acresc îndeosebi cu oțet.

De preferat ar fi un oțet natural, sau oțetul de mere.

5. Metoda sucului de lămâie, suc de lime

Lămâia reprezintă, fără dubii, un tonic natural deci este perfectă pentru a acri o ciorbă bună.

Metoda este mai mult specifică Banatului. Cu zeamă de lămâie se pot acri și ciorbele cu carne, dar și ciorbele de legume.

Una dintre cele mai cunoscute ciorbe acrită cu zeamă de lămâie este ciorba a la grec.

Sucul de lămâie se adaugă în ciorbe la final de fierbere, după stingerea focului, pentru a nu-și pierde proprietățile. Se mai poate adăuga și în timpul servirii, în ciorbele calde.

Dacă se folosește zeama de lime se va avea mare grijă la cantitatea folosită, pentru că aceasta are aciditate mai mare decât lămâie.

6 Metoda laptelui acru (lapte bătut, kefir sau iaurt)

Laptele acru este un bun digestiv, dar trebuie adăugat cu atenție în ciorbele fierbinți, pentru a nu se brânzi. Se amestecă laptele acru cu câte putină supă fierbinte până se apropie de temperatura din oală și abia apoi se toarnă în supă, în fir subțire, amestecând continuu pentru omogenizare.