Ce parte vitală a corpului uman continuă să trăiască ani buni după deces

După trecerea în neființă, o parte vitală a corpului uman continuă să existe mulți ani. Descoperirile recente arată că trupul nostru este extrem de puternic.

• MAREA PREMIERĂ POWER COUPLE, SEZONUL 2! Vezi cele mai noi episoade AZI, de la 20:30, numai pe Antena 1 și în AntenaPLAY

Fiecare corp uman găzduiește o comunitate complexă de trilioane de microorganisme care au un rol vital în menținerea sănătății noastre pe durata vieții. Aceste microorganism ne ajută să digerăm alimentele, să producem vitamine esențiale, să ne protejăm de infecții și să îndeplinim multe alte funcții esențiale.

Cu toate acestea, ce se întâmplă cu acești aliați după ce murim? Ar putea părea logic că microbii noștri își găsesc sfârșitul odată cu noi, dar cercetările recente indică faptul că aceștia nu numai că supraviețuiesc după moartea gazdei, dar joacă un rol crucial în procesul de a facilita apariția unei noi vieți, potrivit sciencealert.com.

Viața microbiană după moarte, o enigmă descifrată

Când un om moare, inima încetează să mai pompeze sângele bogat în oxigen în tot corpul. Acest lucru determină celulele lipsite de oxigen să înceapă să se descompună într-un proces cunoscut sub numele de autoliză.

Enzimele din aceste celule, care în mod normal descompun controlat carbohidrații, proteinele și grăsimile pentru energie sau creștere, încep să digere membranele celulare, proteinele, ADN-ul și alte componente ale celulelor.

Produsele acestui proces de descompunere celulară devin o sursă nutritivă excelentă pentru bacteriile simbiotice, care, în lipsa unui sistem imunitar care să le controleze și a unei aprovizionări constante cu hrană din sistemul digestiv, se orientează către această nouă sursă de nutriție.

Bacteriile intestinale, în special o clasă de microbi numită Clostridia, se răspândesc prin organe și digeră din interior spre exterior într-un proces numit putrefacție.

Fără oxigen în interiorul corpului, bacteriile anaerobe se bazează pe procese de producere a energiei care nu necesită oxigen, cum ar fi fermentarea. Acestea creează gazele cu miros distinct-semnătură a descompunerii.

Din punct de vedere evolutiv, este logic ca microbii să fi evoluat în modalitățile de adaptare la un corp muribund. Asemenea șobolanilor de pe o navă care se scufundă, bacteriile dumneavoastră vor trebui în curând să își abandoneze gazda și să supraviețuiască în lume suficient de mult timp pentru a găsi o nouă gazdă pe care să o colonizeze.

Profitând de carbonul și de nutrienții din corpul dumneavoastră le permite să își mărească numărul. O populație mai mare înseamnă o probabilitate mai mare ca cel puțin câteva dintre ele să supraviețuiască în mediul mai dur și să găsească cu succes un nou corp.

Dacă suntem îngropați, microbi noștri intră în contact cu solul și cu o comunitate microbiană complet diferită. Interacțiunea sau fuziunea a două comunități microbiene diferite este un fenomen comun în natură și depinde de mulți factori, inclusiv schimbările mediului și ordinea de sosire a noilor coloniști.

Deși este ușor să presupunem că microbii noștri mor odată ce părăsesc corpul, studiile anterioare au arătat că semnăturile ADN-ului microbilor asociați cu gazdele pot fi detectate în solul de sub cadavru, la suprafața solului și în morminte luni sau ani de zile după descompunerea țesuturilor moi. Aceasta ridică întrebarea dacă acești microbi sunt în continuare activi sau doar într-o stare latentă.