34 de ani de la Cernobîl. Imaginile gloriei din Pripiat, orașul în care s-a construit centrala morții. Așa arăta înainte de tragedia nucleară

26 aprilie 1986. Ucraina. Cernobîl. Dezastrul nuclear în urma căruia un întreg oraș, Pripiatul, a fost ras de pe fața pământului. În ziua fatidică, în urmă cu 34 de ani, două explozii au avut loc la reactorul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl. 32 de oameni au murit pe loc.

Zona s-a aprins, într-un foc ce a ars vreme de zece zile. În toată această perioadă, au fost răspândite în aer cantități foarte mari de substanțe radioactive. Deși bilanțul total al victimelor tragediei de la Cernobîl rămâne necunoscut în mod oficial, 25.000 de oameni ar fi murit după ce au participat la decontaminarea zonei.

În România aflată în plin comunism, subiectul a fost tratat pe scurt imediat după tragedie. Mai apoi, investigațiile și reportajele s-au extins. Primul român care a pus piciorul pe locul dezastrului, fotograful George Nicolae, a reușit, alături de o echipă de televiziune din Belgia, să ajungă în Ucraina. Fotojurnalistul a realizat o serie de fotografii care înfățișează dramatismul momentelor de atunci. Case, școli și spitale părăsite, obiecte personale ale locuitorilor lăsate în urmă, un oras pustiu.

Pripiatul, orașul înfloritor în care se construia colosul - Centrala nucleară

Nu sunt, însă, singurele imagini care ilustrează povestea acelui loc. Într-un material foto publicat de pe imgur.com, pozele cu Pripiatul, înainte, dar mai ales în timpul construcției centralei nucleare, stau mărturie că acolo, în acea zonă, a existat belșug, fericire, vise și planuri mărețe de viitor.

(*Centrala nucleară de la Cernobîl, oficială cunoscută sub denumirea de centrală electrică V. I. Lenin în perioada sovietică, a început construcția în 1970, într-o regiune îndepărtată, lângă granița nordică a Ucrainei, la 15 km nord-vest de micul oraș Cernobîl. Locația pustie a fost aleasă din cauza apropierii relative de capitala Ucrainei, a aprovizionării cu apă gata - a râului Pripiat - și a liniei de cale ferată existente)

(*Mire și mireasă, în fața semnului care indica intrarea în oraș)

(*Pripiatul avea toate facilitățile unui oraș de dimensiuni mari, poate chiar mai mult, în ciuda întinderii medii și a numărului mic de locuitori. Pe lângă un spital și clinicile din apropiere, existau 15 grădinițe, 5 școli, o școală profesională și o școală de muzică și arte pentru copii, cu un parc și 35 de locuri de joacă pentru cei mici)

(*Convingerea muncitorilor cu experiență din zonele mai populate ale Uniunii Sovietice de a se deplasa într-o astfel de locație îndepărtată a devenit o provocare, așa că mulți dintre muncitorii de la Cernobîl au venit direct de la colegiu sau universitate. Ca rezultat, Pripyat a fost unul dintre "cele mai tinere" orașe din Uniunea Sovietică, cu o varsta medie de numai 26 de ani)

Aproape UN MILION de victime, numărate până în 2004

Până în 2004, au fost ”numărate” 985.000 de victime. De cealaltă parte, însă, conform datelor publicate de Organizația Mondială a Sănătății, numărul victimelor accidentului de la Cernobâl ar fi de aproximativ 9.000 de morți și 200.000 de persoane bolnave.