Școala a fost un chin pentru George Bacovia! A rămas repetent, a chiulit când a avut chef și a terminat liceul abia la 22 de ani! Cum și-a sfidat profesorii. „Era prea puţină înţelegere”

Certitudinile matematice sunt excluse categoric, dar s-ar împlini 138 de ani de când s-a născut pe meleaguri românești, la Bacău, un copil timid, extrem de bolnăvicios, care a arătat de timpuriu toate premisele inadaptabilului. Pentru mama lui, care îl adora, el era Iorguleț. Pentru noi, este George Bacovia.

• Formula 1™ se vede în AntenaPLAY! Nu rata Marele Premiu din Miami e pe 5 mai, de la 23:00 în AntenaPLAY!

Certitudinile matematice sunt excluse categoric, dar s-ar împlini 138 de ani de când s-a născut pe meleaguri românești, la Bacău, un copil timid, extrem de bolnăvicios, care a arătat de timpuriu toate premisele inadaptabilului. Pentru mama lui, care îl adora, el era Iorguleț. Pentru noi, este George Bacovia.

Blestemat, poate, de generații și generații de liceeni care au dat piept cu examenul de Bacalaureat, George Bacovia a fost un copil chinuit de școală. A rămas repetent, și-a sfidat profesorii și s-a răzbunat memorabil pentru toate neplăcerile îndurate.

A avut și talente. Multe și nebănuite. Desena formidabil, cânta la vioară și era foarte bun la… gimnastică! Lucra mult la bare, la paralele şi la inele. Prietenii spuneau că avea „o musculatură de atlet”.

Să o luăm ușurel! În cartea lui de identitate, George Bacovia era George Andone Vasiliu. A fost al cincilea copil al unei familii cu nouă copii, dintre care primul a murit foarte mic. Tatăl lui, Dimitrie Vasiliu, un comerciant, a luat-o de soție pe mama lui, Zoe Langa, când ea avea doar 15 ani.

George Bacovia, extrem de apropiat de mama lui și îndatorat ei

Acum că am menționat-o pe mama lui, să zăbovim puțin, căci George Bacovia și noi, alături de el, îi datorăm mult! Zoița Langa a crescut mai mult singură. Părinții ei, amatori de petreceri, o lăsaseră pe mâna unei doici. La moartea lor timpurie, ea a fost încredințată unei mătuși care s-a străduit să-i ofere o educație bună, înscriind-o la o școală-pension.

Mama lui avea doar 15 ani când s-a căsătorit, din voința mătușii, cu un negustor. Soțul, Dimitrie Vasiliu, văzând că frumoasa lui consoartă este mult mai cultivată ca el, îi oferea mereu cărți drept cadou, fapt care urma să aibă un impact important asupra pasiunii pentru litere a viitorului poet simbolist.

Preocupată de formația artistică a copiilor ei, Zoița l-a îndemnat pe Iorguleț să cânte la vioară. Tatăl, inițial reticent, a plătit instrumentele, caietele muzicale și gramafonul cu plăci.

Micul George Bacovia era răsfățatul mamei lui, atât vestimentar, alimentar, cât și afectiv. Iorguț sau Iorguleț era tot timpul pe lângă mama lui, iar dacă ea lipsea, o căuta, asistând-o la treburi sau urmărind-o de la distanță.

A ratat începutul școlii, bolnav de malarie

George Bacovia, care de la șase ani începuse să învețe limba germană, a ratat începutul școlii, la vârsta de șapte ani. S-a îmbolnăvit de malarie, tocmai în pargul înscrierii în clasa I. A revenit abia după un an pe care l-a petrecut la bunicii lui.

Cu excepția matematicii și științelor naturale, i-au plăcut toate materiile. Copilul George Bacovia se dovedea destul de bun la română, istorie, geografie, se remarca la desen, caligrafie și muzică și, dezmințindu-și aparența fizică, reputația de singurătate și sfialam avea rezultate foarte bune la gimnastică.

De altfel, certificatul de absolvire al școlii primare din 1 iulie 1894 atestă că în fiecare clasă a luat premiul întâi. Potrivit unor surse, Bacovia avea să rămână, însă, repetent, în clasa a patra, din cauză că s-a îmbolnăvit de varicelă.

Chinul pe care l-a îndurat George Bacovia la școală a început de la numărul 13

Chinul avea să înceapă la gimnaziu. George Bacovia care a rămas în istorie s-a născut abia când George Andone Vasiliu a împlinit 13 ani, devenind elev la Gimnaziul „Ferdinand” din Bacău.

În ochii lui Bacovia, clădirea școlii era rece, posomorâtă, cu lungi coridoare funerare, iar profesorii erau ostili. Aici, rămânea în urmă cu lecțiile și se împleticea „la oral”, culegând, totuși, reușite la materiile lui preferate.

Desenele lui, precum portretul lui Tudor Vladimirescu, executat în clasa a patra, i-au adus premii, unele la nivel național, și au fost atârnate pe pereții cancelariei. Aptitudinile lui muzicale, cunoștințele „teoretice” de violonistică și reputația unor compoziții făcute acasă, unde sora lui, Maria, îl acompania la pian, l-au promovat în corul și orchestra școlii. Toate aceste victorii artistice au fost în zadar invocate drept circumstanțe atenuante pentru deficiențele la materiile de bază.

George Bacovia deranja profesorii la clasă. Atitudinea lui irita. Nu era atent, nu își lua notițe, își ațintea privirea sub bancă, unde își ținea pitită câte o carte pe genunchi. Ba chiar îngâna melodii în timpul orelor.

Cum a atras admirația colegilor lui. Le făcea temele la română

Deși era un copil straniu, indiferent la „dramele clasei” și la solicitările de prietenie, George Bacovia a atras admirația colegilor, printr-o sfidare extraordinară a unui profesor.

Mai exact, George Bacovia a refuzat să îngenuncheze, la propriu, alături de colegii lui, după ce un profesor a vrut să îi pedepsească. A ajuns în fața directorului și a explicat că nu înțelege să fie pedepsit pentru vina altora și că nu suportă umilința și durerea fizică.

• Citește și: ”Am fost un labagiu!” Bacovia era atât de mâhnit, încât a refuzat să se ducă la propria nuntă!!! S-a căsătorit, totuși, cu Agatha, cu 14 ani mai tânără. În luna de miere s-a internat la neuropsihiatrie!

În acea perioadă, apăruse și tendinţa de a aplica fără discernământ, pentru abateri mărunte, pedeapsa cu carcera şi eliminările. „Carcera” figura printre „penalităţile” stabilite în Regulamentul din 1898, art. 35. Era de „până la patru ore maximum pe zi, respectându-se intervalele necesare mâncărei”.

Rapid, datorită talentului său literar, s-a ajuns ca George Bacovia să le facă colegilor lui temele la română.

Singurele materii la care și-a depășit condiția de timiditate au fost orele de franceză și latină în special și ceva mai puțin la germană.

Mai târziu, în tot cursul superior, orele de program au fost o corvoadă pentru George Bacovia, examenele un chin, profesorii niște temniceri și „întregul sistem de învățământ un aparat de tortură rafinată”.

Făcând față din ce în ce mai puțin obligațiilor școlare, Bacovia a cerut ajutorul unei surori care l-a îndrumat la teme. Chiulea deseori de la ore pentru a face plimbări pe malul Bistriței.

A abandonat liceul, pentru Școala Militară de la Iași, dar n-a fost să fie

La vârsta de 17 ani, din dorinţa de a ajunge ofiţer, s-a înscris la Şcoala Militară din Iaşi. N-a suportat regimul de cazarmă şi, după numai două săptămîni, a evadat din internat, îmbrăcat în uniforma de cadet pe care şi-o cumpărase singur. S-a întors la liceul pe care l-a terminat după multe reexaminări, abia la vîrsta de 22 de ani, fără a-şi da Bacalaureatul, obţinînd însă ca echivalent un certificat de absolvire a studiilor liceale cu media anuală de 6,43.

„Anii de liceu nu mi-au părut prea fericiţi. Era prea multă asprime în şcoală şi prea puţină înţelegere”, a mărturisit poetul într-un interviu.

• Citește și: Fiecare trăia din ce putea! Creangă făcea negoţ cu tutun, Eminescu trăia din mila altora, Bacovia era un leneş. Averile celor mai mari scriitori români

După ce s-a văzut scăpat, s-a răzbunat memorabil. A scris poezia „Liceu”: „Liceu, - cimitir/Al tinereţii mele -/Pedanţi profesori/Şi examene grele... /Şi azi mă-nfiori/Liceu, - cimitir/Al tinereţii mele! //Liceu, - cimitir/Cu lungi coridoare -/Azi nu mai sunt eu/Şi mintea mă doare.../ Nimic nu mai vreu -/ Liceu, - cimitir/ Cu lungi coridoare...// Liceu, - cimitir/Al tinereţii mele -/ În lume m-ai dat/În vâltorile grele,/Atât de blazat.../ Liceu, - cimitir/ Al tinereţii mele!”.

Perioada liceului i-a adus lui Bacovia o lovitură ce l-a marcat pe vecie. S-a îmbolnăvit de zona zoster, o eczemă intratabilă derivată din malaria şi varicela netratate serios. A suferit toată viaţa din cauza acestei eczeme situate la baza nasului. „Hidoşenia ei l-a torturat pînă la nebunie pe el, care era un desăvîrşit estet”, îşi amintea un prieten.

Nici studenţia n-a fost uşoară pentru Bacovia. A fost exmatriculat de la Facultatea de Drept din Bucureşti după şase ani în care, din cauza nefrecventării cursurilor şi a examenelor nepromovate, a reuşit să încheie doar primii trei ani. S-a înscris la Facultatea de Drept din Iaşi pe care a terminat-o cu greu şi fără a-şi da examenul de licenţă.

Studenţia lui a durat de trei ori mai mult decât era termenul normal de studii în acea vreme. I s-a eliberat Cartea de avocat. Nu avea să profeseze, dar avea să intre în istorie, ca poetul George Bacovia.