Una dintre ultimele tulnicărese din Munţii Apuseni are lumină în casă datorită membrilor unei asociaţii. Tinerii au văzut cât de grea e viaţa femeii şi au decis să o ajute. Le-a luat doar câteva luni ca să-şi ducă planul la bun sfârşit. Şi nu este singurul caz în care au uşurat viaţa oamenilor din satele izolate din judeţul Hunedoara.
Printre crestele Munţilor Apuseni, stau răsfirate casele vechi din lem şi piatră ale moţilor. Într-un cătun din munţi trăieşte şi una dintre ultimele tulnicărese din judeţul Hunedoara- Tanti Veta, care a pastrat meştesugul cântatului la tulnic şi face munţii să răsune cu măiestria ei.
Aşa comunicau în vremurile de demult moţii. Tulnicul era folosit în locul telefonului mobil de astăzi. Acum mai sunt doar câteva familii şi câţiva bătrâni care duc mai departe poveștile moților, printre ei şi Tanti Veta. De când se ştie, trăieşte pe culmile munţilor, fără curent sau drum asfaltat. Acum însă câţiva tineri voluntari i-au uşurat viaţa. Ore în şir au lucrat ca să o racordeze la reţeaua de electricitate. Au dat găuri, au tras cabluri, au montat si au înşurubat. În timp ce unii lucrau la instalaţia electrică, alţii s-au apucat să-I repare casa.
Încet, încet, planurile voluntarilor au prins contur. Pe pereţi au apărut prize şi întrerupatoare, iar în cele din urmă a venit şi vestea bună care le-a luminat la propriu feţele. Femeii, însă, îi vine să creadă această realizare doar după ce a văzut becul aprins: ”Da! Acum, da! Văd insatalaţie, becul aprins.”, spune ea.
Cu un soţ bolnav, Tanti Veta se descurcă cu doar 200 de lei pe lună. Şi nu ar fi avut nicio şansă să se racodeze la reţeaua electrică. În semn de recunoştinţă şi ea le-a făcut un cadou voluntarilor.
Tinerii au ajutat şi alţi oameni din Apuseni. Le-au adus haine, electrocansice şi mâncare. Totul în cadrul Campaniei Ajută satul.
