In timpul Evului Mediu, calugarii francezi foloseau iepurii drept sursa constanta de hrana, iar blana lor pentru a se incalzi. Prin imperecherea lor in captivitate, ei au obtinut o varietate de culori care nu se intalneau in salbaticie.
Pana in secolul 19, existau 12 rase diferite de iepuri. In secolele 18 si 19 insa, in timpul revolutiei industrial, cresterea iepurilor a devenit foarte popular, iar animalutele pufoase nu mai erau crescute doar pentru carne, ci si pentru concursuri de frumusete sau erau folositi ca animale de companie.
Prima rasa cu adevarat domestica este English Lop, iepurasul cu urechi lungi si lasate. In 1845 a fost inaugurate prima organizatie pentru iepuri in Marea Britanie si se numeste Metropolitan Rabbit Club.
Desi domesticity, iepurii de casa nu si-au pierdut instinctele care ii ajutau sa supravietuiasca in salbaticie. Acestia se folosesc de auzul fin si de miros pentru a simti pericolul. Stiai ca isi pot misca o ureche independent de cealalta? In acest mod, ei pot asculta mai bine daca cineva se apropie. Ei au si picioare puternice care ii ajuta sa alerge.
Iepurii salbatici pot prinde o viteza de 38 kilometri la ora. Iepurasii sunt animale ingrijite, care se curate singure in mod frecvent. Sunt destul de teritoriali, iar in fiecare familie se gaseste un mascul si o femela alfa.
Sunt animale de casa destul de blande, insa se recomanda precautie atunci cand sunt adusi intr-un mediu in care se gasesc si alte animale. Pot fi destul de speriosi, iar atunci cand au de-a face cu animale mai mici decat ei, le pot rani sau chiar ucide neintentionat, din cauza fortei mari pe care o au in picioare. De asemenea, este bine de stiut ca pot zgaria sau lovi copiii si nu se recomanda sa fie lasati nesupraveghiati cu cei mici.
Foto: almightydad.com
Inelul harta, un accesoriu la moda mai putin obisnuit... Trei plante aromate folosite la gatit, cu beneficii asupra sanatatii...
