Minunile pe care Sfântul Nectarie le-a făcut pentru această familie! De ce boli au fost vindecați

Urmărește A1 pe Discover

O familie întreagă vindecată de Sfântul Nectarie: ,, Sfântul Nectarie mi-a vindecat familia. Întâi tatăl, apoi mama, iar mie mi-a vindecat cancerul''. Cum s-a întâmplat minunea:
Ce trebuie să faci si tu la necaz:

Multe sunt minunile pe care Sfântul Nectarie le-a lucrat de-a lungul anilor în familia noastră, spre slava lui Dumnezeu şi a Maicii Sale! Sunt atât de încântătoare şi de preadulci, întocmai ca nectarul, încât mă tem că nu ştiu cu ce anume am să încep.

Toţi membrii familiei noastre au avut nevoie de-a lungul vremii, de ajutorul acestui minunat sfânt taumaturg.

Vindecarea tatălui

Tatăl meu a suferit în două rânduri atacuri cerebrale din care medicii nu mai credeau că va scăpa. Din fericire, Sfântul Nectarie l-a ridicat şi s-a recuperat de fiecare dată în mod minunat. Mai târziu a suferit un infarct miocardic din care, tot aşa, medicii nu mai credeau că poate fi salvat, dar în mod miraculos sfântul a lucrat şi de această dată. Ca să nu mai spun că în fiecare zi îl ajută să aibă o glicemie aproape normală, deşi este suferind de diabet de foarte mulţi ani.

Tămăduirea mamei

Dacă avem vreo criză de rinichi sau alte probleme minore, nici nu ne mai obosim să luăm vreun medicament plin de efecte secundare, ne ungem direct cu untdelemnul sfântului, care este cel mai eficient calmant.

Mama s-a trezit într-o dimineaţă cu o sângerare atunci când mergea la toaletă, bineînţeles că s-a speriat, oricine în locul ei s-ar fi înspăimântat gândindu-se la tot ceea ce poate fi mai rău, însă, neavând curaj să meargă la medic, a stat aşa mai mulţi ani, timp în care sângerările au continuat şi, din păcate, au apărut şi alte simptome, simţea un fel de chist mare care îi apăsa pe intestine. Am sfătuit-o să fie curajoasă, să meargă la medic cu nădejdea nu la oameni, ci la Cel de Sus şi la Sfântul Nectarie, care este grabnic ajutător în astfel de necazuri. Medicul gastroenterolog i-a spus că la palpare simte într-adevăr ceva ce nu este în regulă şi că din primele impresii consideră că ar putea fi vorba de polipi intestinali, posibil canceroşi.

A sfătuit-o să se supună unui examen colonoscopic, fără de care nu putea să emită un diagnostic cert. Toţi cei care au făcut vreodată colonoscopie ştiu că există o anumită pregătire înainte de această analiză. Trebuie să se ingereze o anumită cantitate de substanţă şi, evident, să nu mănânce nimic pentru a se putea observa cu uşurinţă orice tip de anormalitate existentă în colon. Cum credeţi că a lucrat sfântul? Într-un mod cu totul demn de numele lui! Mama a început să bea această soluţie (menită să cureţe colonul) şi, bineînţeles, la fel ca şi colegele de salon, a început să meargă la toaletă, o reacţie de altfel absolut normală; numai că lichidul pe care mama îl elimina avea o culoare negricioasă, lucru extrem de ciudat, ea nu mâncase nimic în week-end, fiind în spital (deci nu putem da vina pe vreo mâncare), iar luni, când a început să ingereze soluţia, a şi început să elimine acest lichid suspect. A întrebat colegele de salon dacă şi ele au aceeaşi reacţie vizavi de această substanţă, dar au răspuns negativ şi se uitau suspicios la mama, gândindu-se la ceea ce e mai rău. Pe scurt, la finalul analizei colonoscopice, medicul a ieşit din cabinet cu o faţă destul de răvăşită şi mi-a spus mirat: „Totul este perfect, tot colonul este curat şi nu găsesc nici o explicaţie!“ Cred şi astăzi cu tărie că acel lichid eliminat de mama a eliminat şi boala! (Menţionez că nu a mai avut nici un fel de sângerare şi de atunci au mai trecut nişte ani buni.) Slavă Domnului, Maicii sale preacurate si Sfântului Nectarie! Ea suferă şi de osteoporoză, are probleme cu oasele, cartilagiile şi are, din păcate, şi dureri lombare şi de coloană, însă ori de câte ori se unge cu untdelemnul Sfântului Nectarie, aceste dureri dispar şi îi mulţumeşte sfântului pentru această alinare.

O altă mică minune petrecută cu mama ar fi aceea că într-o zi citea Acatistul sfântului şi la un moment dat a auzit în minte un glas: „Da, dar icoana sfântului nu e aşezată la loc de cinste!“ Într-adevăr, cu ruşine mărturisesc că s-au făcut nişte modificări într-o încăpere şi icoana părintelui Nectarie nu mai era aşezată pe perete, ci într-un loc oarecum mai dosnic şi, deşi candela sa ardea în faţa icoanei, nu era un loc potrivit, aşa cum se cuvenea. A doua zi am chemat pe cineva cu o bormaşină (pentru că betonul nu poate fi perforat cu un simplu ciocan) şi am aşezat icoana sa „la loc de cinste“, aşa cum şi-a dorit sfântul, aşa cum el însuşi ne-a cerut. Îi cerem iertare noi, nevrednicii şi păcătoşii, pentru nerecunoştinţa noastră faţă de darurile sale.

„Mi-a vindecat cancerul“

Eu însămi am avut nenumărate probleme de sănătate; una din ele ar fi că sufeream de colecist (bila mea era malformată din naştere şi din această cauză îmi dădea tot felul de neplăceri: constipaţie, greaţă, dureri de cap, frisoane etc.). Am hotărât într-o zi că e de-ajuns şi m-am hotărât cu voia Domnului să mă operez, m-am rugat părintelui meu iubit Nectarie, care este doctor între doctori, să vegheze ca totul să decurgă bine, pentru că se ştie că orice operaţie, oricât de banală ar fi considerată, implică totuşi riscurile ei. Medicul a hotărât să mă opereze laparoscopic deoarece, susţinea el, operaţia clasică prezenta efecte secundare mai grave şi, nu în ultimul rând, o şedere mai îndelungată în spital. După operaţie, în salon, medicul mi-a spus că am fost la un pas să mă opereze clasic, deoarece operaţia laparoscopică a fost cât pe ce să eşueze. (…) M-am bucurat enorm că sfântul nu mi-a trecut cu vederea rugăciunea. (…)

O altă minune, şi cea mai mare petrecută cu mine, ar fi aceea că Sfântul Nectarie m-a vindecat de cancer de col uterin. Soţul meu suferea şi el de o formă gravă de hepatită, dar uleiul sfântului l-a tămăduit şi trăieşte de ani şi ani de zile fără nici un fel de medicament. Mai poţi adăuga ceva? Oare cuvintele sunt de-ajuns ca să-i mulţumeşti acestui mare taumaturg? Cred că nu. Îi sunt pe veci îndatorată pentru tot ceea ce a făcut pentru mine şi pentru întreaga mea familie. (…)

Bunul Dumnezeu să le ajute tuturor celor aflaţi la vreme de nevoie, de restrişte sau de încercare a credinţei!

Maria-Cristina Rîpeanu, Bucureşti