"Luptă sau fugi!"Ce se întâmplă în corpul nostru când suntem expuși la stres

Urmărește A1 pe Discover

Când suntem expuși la stres, fie el cauzat de propriile gânduri sau de mediul ce ne înconjorează, corpul nostru activează un mecanism de apărare, numit "raspunsul la stres"/"luptă sau fugi".

Cand ne simțim sub presiune, sistemul nervos instruiește corpul să elibereze hormoni de stres, printre care se numără adrenalina, noradrenalina și cortizolul. Aceștia produc modificări fiziologice pentru a ne ajuta să facem față amenițării sau pericolului.

Descoperită pentru prima oară de marele fiziolog de la Harvard, Walter Cannon, acest răspuns este adând înrădăcinat în creierul nostru și reprezintă o înțelepciune genetică a tuturor ființelor vii, menită să le protejeze de pericole.

Citește și: SONDAJ: Unul din doi angajaţi români crede că 2019 a fost un an mai obositor şi mai stresant profesional

Acest tip de răspuns la excitantul numit stres, corespunde unei zone a creierului numită hipotalamus, care atunci când este stimulată inițiază un proces de eliberare a substanțelor chimice ce pregătesc corpul pentru două posibile acțiuni: lupta sau fuga.

Cum ne dăm seama că acest răspuns a fost activat în corpul nostru?

Când receptorul a primit semnalele corespunzătoare, seriile de emiteri ale celulelor nervoase, însoțite de substanțele chimice secretate produc în corpul nostru o serie de schimbări fizice și psihice pentru combaterea excitantului. În momentul în care răspunsul este activat, următoarele transformări au loc:

• Simțurile devin mai acute. Pupilele se dilatează pentru a vedea mult mai clar chiar și în întuneric. Părul de pe noi se ridică (pielea de găină), ceea ce ne sporește percepția asupra mediului înconjurător (ne face să parem mai mari, în speranța de a ne intimida adversarul).
• Sistemul cardiovascular intră puternic în acțiune crescând de 5 ori rata de pompare a sângelui/minut, de către inimă, iar arterele se contractă pentru a maximiza presiunea în jurul sistemului în timp ce venele se deschid pentru a ușura întoarcerea sângelui către inimă.

Citește și: Ce este stresul, de ce apare și cum ne putem feri de stres

• Sistemul respirator se alatură și el, în timp ce plămânii, gâtul și nările se deschid, iar respiratia se intensifică pentru a asigura re-oxigenarea corespunzatoare a fluxului crescut de sânge. Sângele duce oxigenul către mușchi ajutându-i să lucreze mai intens. Respirația adâncă ne permite de asemenea să țipăm mai puternic (pentru a ne intimida adversarul)
• Grăsimile din celule și glucoza din ficat este metabolizată pentru a crea energie instantă. Sistemele care nu sunt esențiale sunt oprite, pentru a economisi energie. Astfel sistemul digestiv, imunitar și cel reproducător sunt oprite. (când ești atacat de un urs, ultimul lucru pe care îl poți face este să mănânci sau să reproduci).
• Intestinele și vezica sunt închise pentru a reduce nevoia altor activități interne.

Citește și: Sindromul burnout: cum să te destinzi după un job solicitant

• Vasele de sânge către piele se strâng pentru a reduce o eventuală pierdere de sânge în urma unei rani (astfel apare acea culoare gălbuie a pielii, palidă).
• Transpirația se intensifică pentru a răci sistemul care funcționează la turația sa maximă.
• Endorfinele, “drogurile” naturale ale corpului (îți permit să nu simți durere sau cel puțin să o resimți într-o formă mai slabă) sunt eliberate (când te lupți nu ai timp să te îngrijorezi sau să te plângi de durere).

Sistemul natural de judecată este complet înlocuit cu un instinct animalic, primitiv, deoarece corpul este gata de acțiune, nu de o activitate intelectuală profundă

De multe ori, prima reacție a corpului este de a îngheța, moment în care totul se oprește sau devine foarte lent, motiv pentru care suntem în stare să conștientizăm cu mai multă precizie ce se întâmplă, să analizăm situația, chiar dacă inima ne bate incontrolabil.

Citește și: Elimină stresul și scade tensiunea arterială! Activitatea pe care o faci zilnic, dar nu ești conștient de avantajele pe care le are

În concluzie, observăm că în momente critice ne este aproape imposibil să cultivăm o atitudine sau gândire pozitivă, întrucât inima și mintea nu sunt deschise, ci decuplate de la orice nu ne asigură confort sau siguranță imediată.

Creierul nostru este concentrat pe supraviețuirea sau rezolvarea unei probleme pe termen scurt, fără să avem capabilitatea de a anticipa și efectele pe termen lung.

Când suntem afectați de stres, viața devine o succesiune de situații de urgentă pe termen scurt și pierdem capacitatea de a ne destinde și de a rămâne calmi. Riscăm să trăim dintr-o criză în altă, fară a observa vreo scăpare.

Epuizarea este aproape inevitabilă și tocmai de aceea este factorul care ar trebui să ne motiveze în a ne schimba ritmul vieții și al percepției lucruruilor. Ne concentram să revizuim mecanismele nosatre vechi de gândire și acțiune, ceea ce ne forțează să reevaluăm lucrurile în care credem, valorile și scopurile în viață.