Keratoconul debuteaza de obicei la pubertate si progreseaza incet, pana in jurul varstei de 40 de ani. Medicii nu au stabilit cu exactitate cauzele care provoaca aceasta afectiune, dar cred ca in unele cazuri este mostenita. De asemenea au observat ca boala apare mai des la persoanele care poarta lentile de contact, la cele care obisnuiesc sa se frece excesiv la ochi si la cele care au alergii oculare.
Keratoconul este o boala degenerativa a corneei, care consta in subtierea partii centrale si bombarea ei. Astfel lumina ajunge distorsionata la retina, iar cei afectati disting mai greu obiectele din jur. Pacientul incepe sa vada deformat; o linie nu i se mai pare o linie, un punct nu mai este un punct pentru ca apare un foarte mare astigmatism.
La inceput simptomele sunt insesizabile, asa ca putini pacienti merg la oftalmolog.
Pe masura ce boala evolueaza pacientii ajung sa nu mai poata citi sau sa nu mai poata conduce o masina. Unii se plang de asemenea de fotofobie, de tensiune oculara si de prurit in zona ochilor.
Depistat intr-o faza precoce keratoconul beneficiaza de tratamente cu posibilitate de a stopa evolutia lui. In stadiul 1 si 2 se poate face un tratament chimic care se cheama crosslinking. Aceasta procedura non-chirurgicala a fost dezvoltata de curand. Practic oftalmologii intaresc corneea cu ajutorul razelor ultraviolete de tip A si stopeaza intinderea sau bombarea ei.
Evolutia bolii poate fi incetinita si cu ajutorul lentilelor de contact rigide. In stadiile avansate, keratoconul se trateaza chirurgical prin introducerea unor inele intracorneene sau chiar prin transplant de cornee.
