"La Olympos, veti vedea, practicam un turism alternativ!"... Ghidul meu, Ozi, ma priveste cu atentie, cautand sa afle daca imi trece prin cap ce fac ei, turcii, acolo, la Olympos.
Cativa kilometri numai, si ajungem in statiune urmand un drum asfaltat, cu indicator, care coboara din soseaua ce leaga Demre de Antalya, strabatand paduri parfumate de pin si de dafin.
Un loc parca ascuns de Dumnezeu intre "degetele" muntilor Taurus, pentru ca frumusetea lui sa nu ajunga la indemana oricui decat dupa o lunga cautare. Aici, in prejma cetatii antice si a "focului sacru", pomenite de legendele oamenilor, ne putem da intalnire cu zeitatile Olimpului, dar si cu turismul modern, de un rafinament cu totul special.
Ce inseamna, la Olympos, turismul alternativ? Din cauza valorii sale istorice si naturale, locul este protejat prin lege; aici nu se pot construi cladiri durabile, din piatra, din beton. Prin urmare, singurele locuri de odihna sunt cabanele din lemn, unele construite dupa modelul caselor urcate in copaci, unde nu doar se serveste masa (ca, odinioara, si la noi, local, in Dobrogeat dar sunt amenajate camere de dormit.
Olympus are mai multe complexuri de acest gen care propun camere duble, bungalowuri si dormitoare comune. Preturile, incluzand micul-dejun, variaza de la 15 euro la 60 de euro, in functie de confort. Locul e cautat in special de turistii tineri, veniti la intalnirea cu aventura si cu neprevazutul.
Hotelierii le ofera, alternativ, programe bine organizate, din care nu lipsesc croaziera pe Mediterana, raftingul, scufundarile, alpinismul.
Pentru cei pasionati de istorie, antica cetate liciana Olympos le sta la dispozitie la cativa pasi distanta de locul de cazare, ca si celebrul si misteriosul foc etern, acelasi, probabil, care a stralucit la prima editie a Jocurilor Olimpice, acum 2700 de ani...
Alte obiective apropiate de Olympos sunt cetatea Phaselis (10 km), resedinta de iarna temporara a lui Alexandru Macedon si legendara sursa a parfurmurilor epocii, Demre (50 km), cu biserica unde a slujit Sf. Nicolae ale carui moaste le revendica, acum, de la italieni, statul turc, si, bineinteles, Antalya (70km) si Alanya (180 km), orase cu o oferta culturala si turistica complexa.
Nu v-am spus nimic despre ospitalitatea turca, aflata la cel mai inalt nivel. Prin educatia religioasa, turcii ii considera, in general, pe cei care le trec pragul casei, mesageri ai lui Dumnezeu si aducatori de noroc.
Iata de ce, in Turcia va veti simti bine atat in hoteluri, cat si, mai ales, la masa. In zona Olympus va recomand restaurantul Tropik, la 10 km distanta, intr-un "buzunar" al aceleiasi sosele care duce spre Tekirova si Antalya - luati-va dupa indicatorul spre Ulupinar.
E un restaurant original ( dar nu singurul de acest fel din Turcia, cel de la cascada Manavgat, 120 km, fiind un alt exemplu stralucit), construit pe apele repezi, cu mici cascade, ale raului Ulupinar.
Restaurant in aer liber, in care te descalti la intrare si mananci asezat turceste, pe un podium situat chiar deasupra apei in care se zbantuie pastravii, Tropik va va cuceri imediat. Specialitatea care mi s-a parut nemaipomenita este kuzu tandir, miel copt prin suspendarea carnii de un carlig si introducerea ei intr-un fel de groapa in care arde focul, o tehnica apropiata de cea intalnita de mine in zona muntilor Buzaului, unde, spre deosebire insa de Turcia, mielul se pune la copt in groapa cu jar cu tot cu blana si invelit intr-o coaja de lut.
Ambele retete merita, totusi, incercate; cea romaneasca, intr-un weeekend, cea turceasca, la ea acasa in concediul de anul acesta. De ce nu?
citeste Jurnalul National
Expeditie pe Coasta Dalmatiei - partea 1... Vacanta intre "Nisipurile de aur"...
