Duško Popov este numele adevăratului James Bond. S-a născut pe 10 iulie 1912, în Titel, Austro-Ungaria, acum Serbia, într-o familie înstărită. A fost educat în instituții de prestigiu, și-a luat licența în drept și mai târziu și-a fondat propria companie.
Pentru că îi detesta enorm pe naziști, în 1940, s-a infiltrat în Abwehr, serviciul grman de informații. A fost considerat valoros, datorită legăturilor pe care le avea în Franța și în Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord. Le-a vândut brașoave pe bandă rulantă – informații inexact și înșelătoare, în cea mai mare parte a celui de-Al Doilea Război Mondial, cu numele de cod „Ivan”.
Cum a ajuns agent britanic. Cel mai mare succes al său împotriva naziștilor
De altfel, imediat după ce a fost antrenat și i s-a permis să ia parte la misiuni, Duško Popov, adevăratul James Bond, a plecat la Londra și le-a oferit britanicilor ajutorul său în a înfrânge Axa.
La început, britanicii au fost sceptici. Dar, până la urmă, au decis să-l angajeze pe Popov la oficiul de control al pașapoartelor. La acea vreme, oficiul era plin de agenți MI6 sub acoperire. Popov s-a dovedit un agent de încredere și a primit numele de cod „Tricycle”.
Jocul dublu al lui Popov s-a dovedit important în înfrângerea naziștilor. Funcționa așa: germanii îl însărcinau se afle informații despre englezi. Apoi, englezii îi ofereau lui Popov informații false, pe care acesta le trimitea naziștilor.
Naziștii erau convinși că Popov era un spion de succes, fără să-și închipuie că primeau informații false despre operațiunile-cheie ale Aliaților.
Cea mai mare contribuție a lui Popov a fost să-i convingă pe germani că invazia aliată din Europa nu avea să aibă loc în Normandia, ci la Calais. Astfel, multe dintre forțele lui Adolf Hitler au fost ținute departe de plajele pe care au debarcat mai târziu trupele aliate.
A fost respins de americani și a petrecut intens, pe banii naziștilor
În 1941, Abwehr l-a trimis pe adevăratul James Bond în Statele Unite ale Americii, pentru a aduna informații și a înființa o rețea de spioni. I s-a dat o listă cu cereri de informații, inclusiv despre capacitățile defensive de la baza navală Pearl Harbor, din Hawaii.
Popov a mers la FBI și i-a avertizat în legătură cu interesul germanilor față de capacitățile defensive americane. Însă, spre surprinderea lui, J. Edgar Hoover a refuzat să dea crezare acestor informații. Șeful FBI nu avea încredere în străini.
După o vreme, Dusko Popov și-a dat seama că americanii nu aveau de gând să coopereze cu el. Dar asta nu l-a oprit să petreacă pe banii naziștilor. S-a distrat cu vedete și a schiat în stațiuni montane populare la acea vreme. Când Hoover a aflat despre activitățile lui în SUA, a amenințat că-l va aresta dacă nu părăsește țara imediat.
Popov a avut o foarte pasională idilă cu actriţa Simone Simon şi era renumit pentru faptul că-i plăcea viaţa luxuriantă în compania unor femei fatale care aveau să le inspre mai târziu pe celebrele „Bond-girls” din fanteziile lui Ian Fleming. A fost căsătorit de două ori, cu Jill Jansen (1962–1981) și Jacqueline Popov (1946–1961), și a avut patru copii.
Cum l-a impresionat Dusko Popov pe Ian Fleming
Biografia lui Popov, „În Gura Leului”, scrisă de Larry Loftis, descrie momentul în care Fleming a rămas impresionat de stilul agentului dublu. Totul s-a întâmplat la un joc de baccarat, când Popov a pariat împotriva unui adversar bogat, care fugise din Germania nazistă.
Întâmplarea a avut loc la Cazino Estoril, care în romanul lui Fleming s-a transformat în decorul impresionant al Cazinoului Royale. Ca ofițer de informații, misiunea lui Fleming era să-l însoțească pe Popov în mod discret, ca escortă.
În acea seară, Popov avea la el 40.000 de dolari, ce aparțineau guvernului britanic. Popov și-a înfruntat adversarul și a pus acea sumă pe masă, în mod provocator.
Erau cam de zece ori mai mulți bani decât câștigul anual al unui om obișnuit de la începutul anilor ’40. În întregul cazino s-a așternut liniștea, iar adversarul lui Popov s-a intimidat și s-a retras din joc.
Duško Popov a murit pe 18 august 1981, la vârsta de 69 de ani, în Franța, după „o boală lungă”. Ian Fleming a murit înaintea lui, în 1964, la vârsta de 56 de ani, din cauza unui infarct.
Potrivit altor surse, Ian Fleming s-ar fi inspirat pentru James Bond de la maestrul spion Sir William Samuel Stepheson, fost pilot militar în primul Război Mondial. Născut în 1897 în Canada, acesta a emigrat în Marea Britanie, devenit la rândul său soldat în Armata Regală. Aici el ar fi construit o bază de antrenament, denumită Camp X, unitate militară unde ar fi fost cantonat însuşi scriitorul Ian Flaming. Stepheson a fost soţul unei americance bogate, cu ajutorul cărei ar fi pătruns în cercurile apropiate ale lui Wiston Churchill, reuşind astfel să înfiinţeze controversata agenţie de spionaj CIA.
