Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleZiua de astăzi este marcată de împlinirea a 169 de ani de la nașterea marelui poet Mihai Eminescu, iar o performanță demnă de Cartea Recordurilor a fost înregistrată de o femeie în vârstă de 71 de ani, care a cusut pe o pânză de cânepă poezia Luceafărul.
Maria Todor, o femeie de 71 de ani din Cugir, a devenit cunoscută în urmă cu doi ani, când și-a spus povestea întregi lumi. Pasionată de citit dintotdeauna, femeia a cusut, între 2014-2016, pe o pânză de cânepă poezia Luceafărul, de Mihai Eminescu. Cele 98 de strofe au fost ”scrise” cu aţă roşie.
De asemenea, pe aceeași pânză, ea a mai scris versurile în Hora Unirii, Balada Mioriţa, proverbe, rugăciuni şi zicători. De asemenea, a realizat şi ilustraţii care reprezintă Coloana Infinitului şi Cuminţenia Pământului ale mareluui sculptor Constantin Brâncuşi, precum şi Vioara lui George Enescu. Maria Todor spune că a făcut toate acestea din dragoste pentru Mihai Eminescu şi ceilalţi mari scriitori sau artişti ai României şi că intenţionează să realizeze un mic muzeu într-o camera a locuinţei sale din Cugir.
Eminescu a dormit, luni întregi, doar în paie, într-un han. ”Stau numa-n foame”. ”Bea fără cumpăt!”
”Mi-a plăcut întotdeauna să citesc, iar pe Eminescu l-am adorat. Plângeam la toate poeziile care îmi atingeau sufletul. Ideea mi-a venit într-o noapte, după ce recitisem pentru a nu ştiu a câta oară poezia Luceafărul. Atunci m-am hotărât să scriu cu acul şi cu aţa din arnica (fir de bumbac răsucit şi colorat – n.a ) de cea mai bună calitate, toate strofele poeziei. Mi-am amintit de pânza de cânepă pe care bunica mi-a lăsat-o să fac din ea saci şi am hotărât să folosesc câţiva metri din acest material. Nu a fost deloc uşor pentru că a trebuit să calculez matematic locul ce se cuvine pentru fiecare strofă, pentru fiecare rând sau literă. Mi-a luat aproape trei ani ca să termin tot ce am avut de scris”, spunea Maria Todor, conform Adevărul.
De asemenea, ea a mărturisit că a reușit să învețe și întreaga poezie: ”Singură am decis să fac acest lucru şi nu am avut linişte până nu l-am terminat. Mă trezeam noaptea din somn şi continuam să cos. De multe ori nu puteam dormi din această cauză pentru că vroiam să termin cât mai repede. Mai coseam şi în timpul zilei, dar după ce îmi terminam treburile gospodăreşti. Exista ceva care mă determina să mă apuc din nou de cusut şi să fac ceva unic, despre care nu am mai auzit. În timp ce coseam cuvintele şi versurile, am reuşit să şi memorez întreaga poezie”, afirmă femeia din Cugir.
Spaţiul rămas gol pe pânză a fost chiar mai greu de acoperit decât poezia lui Eminescu. ”M-am gândit să-l completez tot prin cusut cu lucruri importante din creaţia românească. Aşa că am ales o serie de cugetări, pilde, proverbe, diverse imagini reprezentând opere ale unoe de tipar, a fost ceva mai uşor, mult mai greu a fost la celelalte lucr artişti. Dacă în ceea ce priveşte Luceafărul, cusut cu literrări cusute cu litere de mână, unde atenţia şi efortul au fost cu mult mai mari”, spune Maria Todor, care mărturisea că vrea să lase moştenire realizările sale unei nepoate cu talent la desen şi pictură.
Femeia s-a născut în satul Ponor din Munţii Apuseni în 19 august 1946. În satul natal a urmat primii ani de şcoală şi a învăţat de la părinţi şi bunici să ţeasă la război, să croşeteze şi să coasă, dar şi multe alte treburi din gospodăriile ţărăneşti. În căutarea unui loc de muncă, s-a mutat în anul 1973 la Cugir unde a lucrat timp de 25 de ani la uzina Mecanică. După ce a ieşit la pensie şi-a reluat obiceiurile tradiţionale din tinereţe, respectiv ţesutul la război şi croşetatul. Are şi un costum popular confecţionat de ea în anul 1964, pe care îl îmbracă în zilele de sărbătoare şi atunci când merge la biserică.
Sursa foto: Adevărul
Răutăți sau realitate? Ce se întâmplă în realitate cu banii „fără număr” pe care-i primesc maneliștii în timpul petrecer... El este un erou! Aflat în timpul liber, jandarmul a sărit să-și salveze vecinii din casa care luase foc în toiul nopții:...
