Astăzi, traseul tramvaiului 1 face ocolul Capitalei, însă la origine, linia 1 se afla exact în inima Bucureștiului, plimbându-i pe bucureșteni pe actuala Cale a Victoriei și pe Calea Moșilor. Pe acolo a trecut în 1872 primul tramvai tras de cai din oraş
Să începem cu… începutul secolului al XIX-lea când, în Micul Paris, defilau mândre trasurile boierilor, oamenii de rând neavând voie să deţină un astfel de mijloc de transport. Totul avea să se schimbe în 1871, când „Societatea Anonimă Română de Tramvaie", cu capital englez şi belgian, a obţinut autorizaţia de a instala, pe unele străzi, linii de fier, pe care să circule primele tramvaie trase de cai.
Astfel, un an mai târziu, apăreau şi primele trei linii de tramvaie cu cai din Bucureşti. Pe Calea Moșilor se plimba țanțoș un vagon galben pe care scria „The Bukarest Tramways”, în interiorul căruia conducătorii și inspectorii aveau uniforme și șepci roșii.
"Vă închipuiți surpriza cea mare a locuitorilor: bucătăresele lăsau ciorba pe foc și alergau să vază tramvaiele. Pe drum, lumea stă uimită și cu ochii ațintiți ca la ceva nemaivăzut de ei. Dar poporul nu putea să zică tramvai: zicea „Traivan”, „Trangavan”, „Tranca-fleanca"", povestește George Potra în cartea sa „Din Bucureștii de altădată”.
PREŢUL UNUI BILET VARIA: CEI CARE VOIAU SĂ STEA JOS PLĂTEAU MAI MULT!
Prima linie de tramvaie avea numărul 1 și a fost introdusă pe traseul Bariera Mogoșoaiei – Calea Moșilor (Bariera Mogoșoaiei, strada Fântânei, Teatrul Național, Sfântul Gheorghe, Hotel Atena, strada Romană, Bariera Moșilor). Prețul unui bilet pentru o stație era 15 bani stând jos și 10 în picioare. Cei care mergeau trei sau mai multe stații plăteau 40 de bani jos și 30 de bani în picioare.
Tramvaiul 1 avea o capacitate de până la 25 de călători şi circulă cam la 10 minute, între orele 6 şi 10 seara. Vatmanii respectau întocmai traseul şi programul pentru că orice întârziere sau abatere era penalizată prin reducerea salariului. De asemenea, nu erau acceptate în vagoane persoanele murdare, iar limita admisă a numărului de călători nu trebuia depăşită
CONTROLOII ERAU STRĂINI, IAR CEI PRINŞI FĂRĂ BILET SĂREAU DIN MERS.
Interesant este că toată lumea se urca la capăt şi cobora la cerere. Trăsurile erau dotate cu un clopoţel, prin care călătorii îl atenţiau pe vatman că vor să coboare.
Controlorii, îmbrăcaţi asemnător vatmanilor, erau străini pentru că englezii aveau mai multă încredere în ei decât în bucureşteni. Dacă erau prinşi fără bilet, oamenii erau obligaţi să achite călătoria, dar cum viteza tramvaielor trase de cai era mică, mulţi săreau din mers ca să scape de plată călătoriei.
FRUMOS, FRUMOS, DAR ŞI PERICULOS…
Băncile erau îmbrăcate în catifea roșie, fiind de o rară eleganță și foarte confortabile, după cum spunea în 1873 ziaristul francez Ulysse de Marsillac, stabilit în București: „Fără zguduituri, aluneci pe șine de fier, ceea ce este un fel de voluptate când ești obișnuit cu scuturăturile birjei pe caldarâmul nostru”.
De frumoase am înţeles că erau, dar erau şi periculoase. Tramvaiele bucureştene deraiau destul de des, mai ales în pantă şi la cotituri, sinele neavând santul sufficient de adânc. Aşa că vatmanii, ajutaţi de pasageri, nu aveau încotro decât să împingă la greoiul mijloc de transport.
CAII ERAU SCHIMBAŢI LA CAPĂT DE LINIE, IAR “VATMANII” LUAU UN MIZILIC.
La capătul liniei se schimbau caii obosiți și tot acolo vizitii luau mizilicul (o gustare) și câte o cinzeacă de țuică.
FUMATUL ÎN TRAMVAI, MOTIV DE DISCUŢII APRIGE… “Lumea aicea s-a deprinsu’ cu aceste obiceiuri”.
Fumatul în tramvai era ceva foarte comun la început, însă prin anii ’80 ai secolului al XIX-lea, Primăria capitalei a cerut interzicerea fumatului în vagoane pentru că se primiseră foarte multe reclamații.
Societatea de tramvaie a luat foc: „este imposibil de a opri, pentru că lumea aicea s-a deprinsu cu aceste obiceiuri și noi nu putem să oprim publicu sub pedepsu de a avea conductorii maltrataţi pe fiecare zi”. Așa că în viitoarele tramvaie achiziționate existau locuri speciale pentru fumători, pe platforma din față.
TRAMVAIUL CU NUMĂRUL 13, ULTIMUL TRAS DE CAI…
Povestea tramvaiului tras de cai se încheie în decembrie 1894 când tramvaiul electric porneşte la drum. Avea culoarea verde, purta numărul 14 şi traversa Bucureştiul de la Est la Vest.
Această minunăţie "diabolică" importată din America în Europa poziţiona Bucureştiul printre primele 12 oraşe de pe continent care aveau acest tip de tramvai.
O femeie s-a săturat de baia ei plictisitoare, așa că a transformat-o într-un adevărat paradis! Cum arată acum?... O nuntă ca-n povești, un divorț surprinzător! Vezi întregul album de nuntă al lui Brad Pitt şi-al Angelinei Jolie. GALER...
