Îmbătat de succesul delegației noastre la Jocurile Olimpice de la Montreal, din 1976, și mânios că sârbii, vecinii comuniști de peste Dunăre, primiseră, în 1978, organizarea Olimpiadei de Iarnă din 1984, prima în istorie pe pământ socialist, Nicolae Ceaușescu dă ordin ca în zona Vidra - Voineasa să se construiască cel mai mare restort din Europa de Est, iar România să-și depună candidatura pentru organizarea unui astfel de eveniment de anvergură. Orgoliul său...
Da, așa e: astăzi pare, totul, o nebunie! O chestiune care, probabil, nici în filme nu s-ar fi putut îndeplini. Dar atunci, în anii 70, multe dintre ”basmenele” de atunci ar fi avut șanse să devină reale...
În 1976, Ceaușescu e îmbătat de succesul delegației noastre la Jocurile Olimpice de la Montreal, din Canada, unde Nadia obține prima notă de 10 din istoria gimnasticii. Vrea să organizeze, în România, un astfel de eveniment. I se explică de ce este nerealizabil, ce costuri ar implica. Doi ani de zile nu vrea să audă. Apoi, pe 18 mai 1978, aproape că o ia razna: Iugoslavia primește, la Atena, prin Sarajevo, dreptul de a organiza Olimpiada de Iarnă din 1984, prima de acest gen dintr-o țară comunistă. ”Deci Tito a putut și noi nu?”, tună. Mai mult, i se spune că vecinii de peste Dunăre au concurat cu Sapporo, din Japonia, și cu Goteborg, din Suedia, și au învins, așa că se frământă și mai tare. Știe că este, încă, iubit de liderii occidentali pentru poziția sa oarecum independentă de URSS, știe că are credit deschis. În plus, orgoliul îl macină: Iosip Bronz Tito, liderul sârb, a reușit, iar el nu poate face asta?
Cheamă, în toamna lui 1978, toți factorii de decizie, la o consfătuire de lucru, la București. ”Tovarăși, să fie clar: până în 2010 îmi organizați o Olimpiadă în România!”, sună directiva. Nebunie sau nu, căruța se urnește! Cineva își aduce aminte că prin 1971, la ASE, la București, o teză de doctorat purtase chiar acest nume: ”Valorificarea potențialului turistic al Voinesei și al Văii Lotrului Superior”. Gata! Locul este ales: pe malul lacului de acumulare de la Vidra, pe Lotru, unul uriaș, de aproape opt kilometri lungime și 1,5 lățime.
Francisc Walter e numit Arhitect Șef. E angajat cu simbrie la ”Hidroconstrucția”, știe tot ce mișcă în zonă. De jur împrejurul celui de-al treilea lac de acumulate - ca mărime - din țară, trebuie să apară o salbă de stațiuni: VIDRA e realizată prima și, din punct de vedere al construcției, e gata în totalitate. A doua, PURU, trebuie să apară cam pe unde este acum pârtia de ski. A treia se năștea spre coada lacului, spre cabana de la Obârșia Lotrului: MURA. ALBA era proiectată pe platoul mai mare, de la nord-est. Ceva megalomanitic, cu 85.000 de locuri de cazare, cu telecabine ce legau toate aceste locuri, cu pârtii și piste pentru toate disciplinele sportive de iarnă. Pe hârtie, dar și în realitate, pe teren, totul avansează. Peisajul e idilic, între Valea Măceșului, Sebeș, Rânca și Păltiniș. Armonie până la un moment dat!
1984: Sarajevo organizează, Vidra moare
E 1984, când Ministerul Economiei Forestiere și Materialelor de Construcții nu este de acord cu defrișarea pădurilor pentru apariția pârtiilor. Veste ajunge până la București. Ca să nu o afle Ceaușescu, Constantin Dăscălescu, uns Prim Ministru al României cu doi ani în urmă, se duce în zonă, vrând să arate că este util, că se poate descurca. Fiasco total: cei de la Minister nu vor să audă de tăieri, stațiunile nu pot fi trecute în patrimoniul internațional și, deci, adio vis de Olimpiadă în 2010! Se ajunge la o soluție de compromis, deși e clar că acesta este momentul în care uriașul proiect ”moare”: toate construcțiile sunt făcute cadou Uniunii Generale a Sindicatelor, ceva de genul: ”Să vă spălați pe cap cu ele!”
Anii trec. Se ajunge în 1989: trei hotelrui cu câte trei caturi fiecare sunt finalizate. Lângă ele se ițesc, nefinalizate, un hotel mai mare, cu șase etaje, precum și o sală de sport. Plus cinci vile. Adunare: în decembrie 1989, Vidra era gata în proporție de 80 la sută. Sută la sută trebuia în 1992, cu aproape 1.100 de locuri de cazare. Corect, de la faza inițială, cu 85.000 capacitate hotelieră, la 1.100 exista o diferență uriașă, dar locul nu era dat uitării. Zăpada domnea, aici, cam șase luni pe an, nu existau pericole de avalanșe, deci condiții incredibile pentru sporturile de iarnă.
Ce a urmat după 1989, se știe: lupte intestine între sindicate, goana după aur, totul lăsat în paragină. Despre MURA ori ALBA nimeni n-a mai pomenit nimic. PURU este, acum, Transalpina Ski Resort. Zona miroase a pustiu, a uitare. La fel și stațiunea Voineasa, aflată într-o comă profundă. Doar cele cinci vile din mai respiră, sub firele unui telescaun ruginit.
Olimpiada de Iarnă din 2010 a fost organizată de canadienii din Vancouver.
Pe 26 ianuarie era ziua lui Ceaușescu.
Surse: Jurnalul Național, Râmnicu Vâlcea Week, Calauzaoffroad
Credit foto: poze.bbsoft.ro
Un bărbat a cumpărat un laptop vechi de pe internet, dar a rămas fără cuvinte când a descoperit ce era înăuntru!... Ea este femeia pisică! La soare te poți uita, dar la dânsa ba! Cum arată azi, după zeci de operații estetice?...
