Adaugă-ne ca sursă preferată în GooglePe 11 mai 1960, Mossadul, celebrul serviciu secret israelian, îl captura pe Adolf Eichmann, criminalul nazist care se ascundea, în Argentina, omul care propusese ”Soluția Finală” - exterminarea a 6.000.000 de evrei. Medicul român Iona Elias era chemat să-l transport pe călăul neamț până în Israel, unde era judecat și condamnat la moarte
Să fi fost, așa, vara lui 1954, când, pe adresa lui Simon Wiesenthal, celebrul ”Vânător” de capete naziste de după cel de-al Doilea Război Mondial, ajunge o telegramă. E trimisă de un evreu austriac stabilit, de ceva vreme, în America de Sud. Are puține rânduri:
”Ich sah jenes schmutzige Schwein Eichmann!” - ”L-am zărit pe porcul infect numit Eichmann”.
Adolf Eichmann este, pentru Mossad, probabil cel mai bine pregătit serviciu secret din lume, inamicul public numărul 1 din tot Universul. Criminal nazist, a organizat și condus ”Soluția Finală”, programul prin care a supravegheat exterminarea a 6.000.000 de evrei. După căderea Germaniei Hitleriste, fusese judecat și condamnat în contumacie în urma faimosului proces de la Nurnberg. Se știa că se adăpostea în Argentina, patria adoptivă a zbirilor naziști, dar nimeni nu putea certifica acest lucru.
Wiesenthal se găsește cu Rafi Eitan, din brigada operațională a Mossadului. Cei doi vor elabora, vreme de șase ani, planul de găsire, capturare și aducere în Israel al lui Eichmann. În 1959, totul e sigur: Adolf e Riccardo Klement (Clement), trăiește aproape de Buenos Aires și a intrat în țară cu un deceniu și jumătate în urmă, ajutat de Crucea Roșie Italiană. Gata, se trece la planul final!
În poză e Eichmann. Numele apare ca Riccardo Klement. La mijloc e Crucea Roșie italiană
150 de ani de la independența Argentinei
Ocazia se ivește în 1960. Argentina comemorează 150 de ani de la cucerirea independenței de stat, cumetrie mare. O importantă delegație israelită e chemată la festivități. Un avion al companiei EL-AL aduce ”oaspeții”. Isser Harel șmecher de șmecher pe probleme de spionaj, patriarhul Mossad, aterizează la Buenos Aires. Logic, sub identitate falsă. Nu vrea să rateze capturarea celui mai mare criminal nazist în viață.
E 11 mai 1960, Ricardo Klement, care e angajat la uzina ”Mercedes” se îndreaptă spre casă. Drumul era bine știut. La ora 19.40 se dădea jos din autobuzul 203, ce-l ducea spre San Fernando, o suburbie industrială, la 20 de kilometri de Buenos Aires. Stația se află în dreptul unui chioșc de pe șosea. Aici cobora. Aprindea o lanternă, apoi parcurgea cei fix 170 de metri până la reședința din strada ”Garibaldi”. Era momentul în care intervenea Mossadul. Fără zgomot, pentru ca nimeni să nu bănuiască nimic. Eichmann era cetătean argentinian, nu se dorea scandal. Mai mult, primul ministru israelian, David Ben-Gurion, ceruse ca incuplatul să fie adus în Israel, nu ucis pe loc.
Isser Harel, „parcat" într-o cafenea din apropiere, aștepta semnul. Tremura tot. De febră, de emoție, de stres. Abraham, Kenet, Eli, Zeev și Peter Malkin, commandoul însărcinat să-l prindă, nu se ivea. Peter trebuia să se găsească cu el și să-l întrebe, în spaniolă, ceva, legat de o mașină parcată pe dreapta. La ora locală 20.55, după 60 de minute infernale, Harel a fost informat. „Eichmann se află în casa conspirativă, în mâinile noastre". Legat de un pat, zbirul recunoscuse. ”Știu că mă aflu în mâinile evreilor, am studiat puțină ebraică, la Varșovia, cu un rabin”...
„Să vină medicul!", a spus, atunci, șeful operațiunii.
Pașapoartele false prin care Iona și ceilalți componenți ai commandoului siraelian au intrat în Argentina
Iona Elias, românul, unul intre cei mai cu ștaif anesteziști din lume
Cel chemat în Argentina era doctorul roman IONA ELIAS, cel care va juca unul dintre cele mai importante roluri în această acțiune. Iona era fiul unui fost funcționar superior din conducerea faimoasei banci ”Marmorosch Blank”, nepotul lui Jacques M. Elias, celebrul filantrop evreu și creatorul spitalului bucureștean ce-i poartă numele. Fusese admis în toamna anului 1944 la Institutul Medico - Farmaceutic „Carol Davilla", după abolirea interdicției evreilor de a studia în universități. Emigrase în Israel în 1950, împreună cu soția sa, Beatrice. Era considerat cel mai bun anestezist din țară și, de asemenea, un as al reanimării.
„Doctore, e al tău", i-a spus Harel, arătând, cu o mișcare a capului, pe Eichmann. Elias s-a apucat de treaba. L-a sedat pe criminal și l-a ținut așa, vreme de zece zile! Nu trebuia să-l ucidă, avea grijă la doză. Nu era nici mort, dar nici viu! Au fost zece zile infernale, familia lui Eichmann a început să se îngrijoreze, sunând peste tot. Cei de la fabrică, la fel.
L-au dus la aeroport deghizat în steward. IONA ELIAS îl rezema pe „prietenul" lui, „beat" pulbere. Scuza: ”A băut cam mult, vă rugăm să ne iertați”. Alături, un agent Mossad, cu un plan secund: dacă operatiunea nu reușea, trebuia să-l ucidă pe Eichmann. S-a primit autorizația de decolare. Abia dupa ce norii au început să se vadă, Harel a urlat de bucurie. Pe 21 mai 1960, via Dakar, Senegal, Adolf Eichmann ajungea in Israel.
Condamnat la moarte prin spânzurare
Knessetul, Parlamentul Israelian, a afllat imediat. Procesul a pornit rapid și a durat doi ani. L-au condamtat la moarte, pentru crime de război și crime împotriva umanității. Pe 31 mai 1962, la închisoarea Ramla, doi ofițeri de poliție apăsau, în același timp, pe buton. Doar unul era bun, doar unul deschidea trapa, astfel că nimeni nu va ști, niciodată, cine l-a ucis. Era incinerat. ”Un fum gros s-a ridicat spre cer. Nimeni n-a zis nimic, dar nu se putea să nu-ți aduci aminte de Auschwitz”, scrie un raport al Mossadului. Cenușa era aruncată în valurile Mediteranei. Legenda spune că Isser Harel, personal, s-a ocupat ca totul să decurgă ca la carte...
Eichmann a recunoscut aproape tot. A adăugat că a luptat pentru țară și că primise ordine
IONA ELIAS a decedat la 88 de ani, la Tel Aviv, în 2011. N-a vrut, niciodată, să i se facă publicitate.
Lângă patul mamei sale, aflată pe moarte, Zvi Malkin, unul dintre băieții din commando, se gândește la rudele sale masacrate în lagărele de exterminare. La sora lui, Fruma, și la copilașii ei, pieriți, cu toții, în Holocaust. ”Mamă, l-am prins pe Eichmann. Fruma este răzbunată!” ”Știam eu că nu-ți vei uita sora”, spune femeia muribundă...
