Unele dintre cele mai bizare practici din istoria umanității care au făcut victime voluntare ale morții s-au rarefiat în timp, pe când, altele s-au păstrat și până astăzi.
Unele dintre aceste practici au fost uitate sau chiar interzise, însă unele se practică și astăzi în țările din lumea a treia (țările în curs de dezvoltare).
Scuipatul la membrii triburilor Masai
In cadrul tribului Masai din Africa Centrala, scuipatul reprezinta un act de respect si prietenie. Tocmai de aceea, ori de cate ori se intalnesc, membrii tribului se scuipa, acesta fiind un obicei asemanator salutului.
De asemenea, si nou nascutii au parte de acelasi tratament: rudele si prietenii se strang in jurul micutului si il scuipa pentru a avea noroc. In "afaceri", la incheierea unui nou negot, scuipatul reprezenta un fel de intelegere tacita, respectata de ambele parti
Membrii tribului Yanomamo mananca cenusa rudelor decedate
Membrii tribului Yanomamo din Venezuela şi Brazilia cred că nu trebuie să păstrezi rămăşiţele celor decedaţi. Din acest motiv, când unul dintre membrii tribului moare, cadavrul este incinerat, iar oasele sunt zdrobite şi amestecate cu cenuşa. Amestecul este împărţit membrilor familiei şi consumat. Membrii tribului cred că o persoană moare pentru că un şaman sau un membru al altui trib l-a blestemat, ceea ce duce la conflicte dese cu alte triburi.
Jertfa umana
Sacrificiul uman a fost o practica obisnuita in cadrul multor culturi, de-a lungul istoriei. Triburi ca maiasii sau aztecii erau cunoscute pentru crimele lor ritualice. Victimele erau alese din randul prizonierilor, al copiilor si al fecioarelor si erau omorate prin ardere, decapitare sau erau ingropate de vii.
Se pare ca aceasta jertfa inchinata zeilor sau spiritelor celor decedati inca se mai practica si astazi in zone foarte putin dezvoltate.
Seppuku sau hara-kiri
O parte a codului onoarei la samurai, seppuku sau hara-kiri, era o forma ritualica de suicid, care implica scoaterea intestinelor. De cele mai multe ori, seppuku era adoptat voluntar de catre samurai pentru a muri onorabil. Alteori, aceasta era o forma de pedeapsa pentru samuraii care comiteau infractiuni grave.
Duelul
Din secolul XI pana in secolul XX, duelul era o practica obisnuita in societatile occidentale. Rolul duelului era de a restabili onoarea, nu de a omori pe cineva. Cu toate astea, armele folosite erau sabia si pistolul, asa ca, de multe ori, deznodamantul era unul tragic. Cel provocat la duel nu putea refuza, intrucat acesta era considerat un gest dezonorant.
Eunucii
În trecut, eunucul era o persoana care fusese castrata, de cele mai multe ori pentru a indeplini o functie sociala. In China antica, acest obicei era atat o pedeapsa traditionala, cat si un mijloc de a obtine un loc de munca in serviciul imperial. Eunucii castrati inainte de pubertate erau considerati deosebiti si instruiti pentru a-si pastra vocile exceptionale, cu inflexiuni speciale, asemanatoare copiilor.
Concubinajul
Femeia care traia neoficial cu un barbat care nu o putea lua de sotie se numea concubina. Diferentele de rang social sau faptul ca barbatul era deja casatorit faceau imposibila oficializarea relatiei dintre cei doi. In general, doar barbatii cu un statut economic si social inalt aveau concubine. Femeile aflate in aceasta pozitie aveau un statut inferior sotiei, la fel si copiii rezultati din astfel de relatii.
Legarea picioarelor
Incepand cu secolul X si pana in prima jumatate a secolului XX, tinerele femei din China au adoptat aceasta procedura de-a dreptul groteasca. Se pare ca la baza practicii ar fi stat o imparateasa care s-ar fi nascut cu picioarele intr-o forma diferita.
Practica presupunea ca, de la o varsta frageda, piciorul sa fie deformat prin legarea labei astfel incat arcul piciorului sa se rupa, iar talpa sa devina tot mai mica. Oricat de barbar ar parea astazi, picioarele in acea forma erau un etalon al frumusetii.
Sati
Sati reprezenta o practica funerara in comunitatile hinduse. Vaduva celui decedat se sinucidea, aruncandu-se de buna voie pe rugul funerar al sotului. In acele comunitati, se credea ca asa e cel mai bine pentru femeile ramase, mai ales daca nu aveau copii. Acest obicei a fost interzis in India incepand cu anul 1829.
Auto-mumificarea
Calugarii si preotii budisti erau adeptii acestui ritual complex. Timp de trei ani ei nu mancau decat nuci si seminte, pentru alti trei ani mancau doar scoarta copacilor si radacini, dupa care incepeau sa bea un ceai otravitor facut din copacul Urushi. Acest ceai le golea intestinele, ducand la pierderea rapida a fluidelor din corp.
De asemenea, ceaiul de Urushi omora toti viermii intestinali care ar fi putut duce la degradarea corpului dupa moarte. In cele din urma, calugarul adept al acestei practici se inchidea intr-un mormant de piatra, asezandu-se in pozitia lotusului. Singura legatura cu lumea din exterior era un tub de aer si un clopotel.
Atunci cand clopotelul nu mai suna, cei de afara scoteau tubul, iar mormantul era inchis. Doar 24 astfel de auto-mumificari au fost descoperite pana astazi.
(sursa: ziare.com )
Animalul înfricoșăor care a înspăimântat internetul! Ce secrete ascunde această creatură... Descoperire macabră! În interiorul unei celebre statui se află scheletul unui om!...
