Video! 21 decembrie 1989. Acum 29 de ani Piața Universității era plină de români care protestau pentru PRIMA DATĂ împotriva președintelui Nicolae Ceaușescu. Momente de coșmar

Urmărește A1 pe Discover

Stai, fă!” „Alo, tovarăși!” „Tovarăși, așezați-vă liniștiți!” „Tovarăși!”

21 decembrie 1989. 29 de ani de când poporul român a început să lupte pentru libertatea țării împotriva regimului comunist. Bilanț victime: 49 de morți, 112 răniți și 877 de oameni arestați. După liniștirea manifestanților, unitățile de salubrizare spală asfaltul de sânge. Ei au fost ultimii eroi uciși înaintea nopții cele din urmă a regimului comunist. Imagini video cutremurătoare din noaptea de 21 decembrie de la Baricada de la Inter:

Revoluția Română din 1989 a constat într-o serie de proteste, lupte de stradă și demonstrații desfășurate în România, între 16 și 25 decembrie 1989, care au dus la căderea dictatorului Nicolae Ceaușescu și la sfârșitul regimului comunist din România.

Demonstrațiile din ce în ce mai ample au culminat cu procesul și execuția soților Ceaușescu. Înainte de revoluția română, toate celelalte state est-europene trecuseră în mod pașnic la democrație; România a fost singura țară din blocul estic care a trecut printr-o revoluție violentă și în care conducătorii comuniști au fost executați.

Data de 21 decembrie rămâne o dată memorabilă în istorie, reprezentând prima oară când Ceaușescu a convocat un miting care să demonstreze că regimul său se bucură de suținerea poporului pe care îl conduce, dar toata manifestația s-a întors împotriva sa cu huideli și țipete. Atunci a fost momentul în care Revoluția română a izbucnit.

Vezi imaginile cutremurătoare din data de 21 decembrie din Piața Universității:

Din balconul Comitetului Central al Partidului Comunist Român, soții Ceaușescu simt că ceva rău se petrece.
Ceaușescu a ținut ultimul discurs de la balconul memorabil în care promitea mărirea pensiilor, a retribuțiilor și ajutoarelor sociale.

Discursul lui Ceaușescu:

( Defectele de limbaj aparțin locutorului)

Nicolae Ceaușescu: (cu tonul obișnuit) „Dragi tovarăși și pretini, cetățeni ai capitalii României socialiste. Doresc, în primu’ rând, să vă adresez dumneavoastră, participanților la acestă mare adunare populară, tutulol loc’itorilor mun’cipului București, un salut călduros, rev’loţionar, împreună cu cele mai bune urări de succes în toati domenilii de activitate.”

(urale)

NC: „Doresc, de asemenea, s’adresez mulțumiri inițiatorilor (zâmbește și privește în partea dreaptă) și organizatorilor acestei mare manifestări populare din București… (vuiet în piață)…considerând acesta…(vuietul crește)… ca o…”

Elena Ceaușescu: (către cei din balcon) „Trage cineva.”

Emil Bobu: (la urechea lui NC) „Vine Secu’.”

EC: „Ăă, ce vine? Cutremur?”

NC: „Cee?”

EB: „Vine Secu’. Secu’.”

NC: „Cee?”

EB: „Vine Secu’. Repede! Secu’.”

NC: „Nu, mă, ho!” (adresându-i-se probabil lui EB care-l presa să se retragă)

(o voce): „A dat unul ceva, o… (neinteligibil, probabil „o plesnitoare”)”

NC: „Alo, aa..lo…”

EB: „Ia, stați…”

NC: „Alo…”

EC: „Liniște.”

NC: „Alo…alo…aa…lo.”

EC: (pur și simplu scandează) „Li-niş-te, li-niş-te, li-niş-te!”

NC: „Alo…alo….”

EC: „Li-niş-te!”

(o voce, probabil EB) : „Dragi tovarăși!”

NC: „Alo…alo….” (bătăi cu mâna în microfon)

EC: „Liniște!”

NC: (i se adresează lui EC) „Stai, fă!” „Alo, tovarăși!” „Tovarăși, așezați-vă liniștiți!” „Tovarăși!”

EC: „Stați liniștiți!”

NC: „Tovarăși!”

EC: „Alo…”

NC: „Tovarăși! Așezați-vă liniștiți!”

NC: „Alo…”

EC: „Stați liniștiți, oameni buni!”

NC: „Tovarăși, așezați-vă liniștiți!”

EC: „Alo… (bate în microfon, probabil cu un pix) Ce-i cu voi? Liniște! (bate foarte des în microfon)”

EB: „Tovarăși!”

EC: (continuă să bată în microfon) „Liniște!”

EB: „Tovarăși, stați pe loc!” (mulți fugiseră după izbucnirea inițială și se dispersaseră).

EB: „Adunați pă toți tovarășii!”

EC: „Adunați-i pe toți. Ce e cu voi? Stați liniștiți! Liniște! N-auzi?”

EB: „Liniște! (cineva tot bate în microfon, probabil cu mâna)”

NC: „Alo…”

EB: „Ia, uite, stau oamenii… (neinteligibil)”

NC: „Alo…”

EB: „Tovarăși, mergeți acolo …(neinteligibil)”

EB: „Liniște!”

NC: „Alo… așezați-vă liniștiți la locurili voastre! (se adresează celor din balcon) Asta-i o provocare. (din nou la microfon) Alo! Alo!”

EC: „Așezați-vă liniștiți. Stați liniștiți!”

NC: „Alo… cetățeni ai capitalii…”

EB: „Mergeți înapoi, tovarăși.” (NC îi face semn să tacă, privește spre piață și își mușcă buzele cu expresia celui care-și dă seama că situația nu e în regulă, apoi face cu mâna fără prea multă convingere gestul acela de salut din coloana oficială).

EC: „Stați liniștiți!”

NC: (către cei din balcon) „E un grup, acolo…”

EC: „ Liniștiți…liniște! (apoi către NC) Vorbește-le, vorbește-le!” „Alo!”

NC: (reia pe tonul obișnuit) „Încă o dată, doresc să subliniez că trebuie să demonstrăm cu toată puterea forța și unitatea în apărarea independenţii, integrității și suveranității României etc. etc.”

(NC încheie discursul în fața activiștilor de nădejde. Acesta este ultimul contact cu poporul).

Ascultă întregul discurs al lui Nicolae Ceaușescu de la balcon:

Nicolae Ceaușescu își perde controlul și nu conștientizează că ceea ce vede în fața lui poate fi adevărat. Scopul pentru care acesta convocase poporul era de a își demonstra lui șieși, dar și mulțimii că fără dictator nu nmai există identitate.

Din păcate pentru el, oglinda în care se privea, începând de la oamenii care țineau în mână pancarte cu soții Ceaușescu și până la tumultul format în Piață îl bulversau total, astfel încât nu se mai regăsea.

În ciuda tuturor gesturilor comuniste, de a bate cu mictofonul, de a se impune să se facă liniște, tonul declamator, gestul oficial de a face cu mâna, mulțimea de români era de nestăpânit.
În ei curgea sângele și dorința unui popor iubitor de libertate!

În momentul în care mulțimea a fost de neoprit, în centrul orașului au apărut primele blindate și autoamfibii.
În cursul serii, demonstranții, majoritatea tineri, se adună în apropierea Hotelului Intercontinental din Piața Universității, unde ridică o baricadă în fața dispozitivului de intervenție. Forțele de ordine primesc ordinul să „curețe zona”. În cursul nopții, se trage asupra demonstranților de la „Intercontinental” și din Piața Universității, fiind înregistrați morți și răniți.

De asemenea, numeroși manifestanți sunt arestați și duși la închisoarea Jilava, din apropierea Bucureștiului. După împrăștierea manifestanților, unități de salubrizare spală asfaltul de sânge.
În seara de 21 decembrie, sunt uciși 49 de morți, 112 răniți și 877 de oameni arestați.
Aceștia au fost eroii care nu s-au mai putut bucura de prima zi de libertate a poporului român. Ei au rămas eroii noștri și vor rămâne mereu în suflkarea poporului român democratic.
Dintre cei 49 de morți, cel mai tânăr avea 17 ani, iar cel mai matur, 43 de ani.
Dumnezeu să îi odihnească!

După noaptea cruntă a baricadei de la Inter, regimul comunist nu a mai avut nici o şansă, iar pe data de 25 decembrie, șoții Ceaușescu au fost executați.

Este primul stat din blocul estic în care trecerea la democrație s-a realziat prin executarea conducătorilor.

Sursă: Wikipedia, TVR, libertatea, www.contributors.ro