„O revad parca pe imparateasa Fredericka, imbracata in negru si inconjurata de cateva dintre fetele ei. Avea ochi neinchipuit de albastri, vocea incantatoare si un zambet cu desavarsire rapitor. Era deplina armonie intre ochii si zambetul ei, deopotriva stralucitori si vii. Deosebit de dulce fata de noi, copiii, ne punea multe intrebari. Vorbea englezeste cu un netagaduit accent strain, dar glasul ei semana cu al tatei; un grai dulce in care amandoi pronuntau pe „r" foarte inabusit. Ceea ce nu pot statornici deloc e momentul acestor intamplari, daca s-au ivit inainte sau dupa moartea imparatului Frederick si daca ea era atunci vaduva sau nu.
Totusi, imi aduc aminte de imparatul Frederick pe plaja din Osborne, inca principe mostenitor; era anul Jubileului reginei Victoria si de pe atunci pierduse glasul. Inalt si frumos, cu o bogata barba castania, nu putea vorbi cu noi, dar se prefacea ca ne improasca cu nisip si cu iarba de mare uscata.
Era vesel, insa orisicum simteam ca se joaca din condescendenta, ceea ce ne facea cam sfioase. Imi amintesc ca am vazut o data pe principele mostenitor, Frederick, si pe matusa mea, Vicky, in palatul cel nou din Potsdam. Nu e decat o reminiscenta stearsa - nu mi-au ramas decat doua-trei imagini foarte nedeslusite, nici nu mai stiu in ce an am fost acolo, si nici pentru ce; trebuie sa fi fost numai in treacat, in drum spre vreun alt loc, dar vad inca minunatul zambet al matusii mele, Vicky.
Insa lucru ciudat, cu toate ca-i lumina toata fata si ochii ca o raza de soare, era in acel zambet o oarecare raceala. Matusa mea, Elisabeta a Romaniei (Carmen Sylva) avea acelasi fel de zambet. Era nespus de luminos, minunat, dar era mai mult luminos decat calduros, daca va puteti da seama de ceea ce vreau sa spun. Era ceva „voit" in zambetul amandurora, era ca sa zic asa „scos la porunca", cum dai drumul luminii electrice. Cand aratau ca fac haz de ceva, nu te simteai pe deplin incredintat ca in adevar faceau haz; era in acel zambet ceva putin teatral, parca prea le sta la indemana, ajungand ca sa zic asa un fel de manierism.
Poate ca ma insel; am cunoscut-o putin pe imparateasa, dar asa a ramas zambetul ei in amintirea mea pe jumatate stearsa. Pot sa adaug aici ca regina Elisabeta a Romaniei si imparateasa Fredericka, cu toata asemanarea zambetelor lor, nu se simpatizau deloc.
Tot articolul, in Jurnalul National
Peste 1,8 milioane de romani isi aniverseaza onomastica de Sf. Constantin si Elena... Grav accident pe E85 – un mort si sapte raniti...
