Până în prezent, Convenţia pentru Drepturile Copilului a fost adoptată de 196 de ţări, membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite. Orice stat care semnează şi ratifică Convenţia se obligă să aplice integral şi corespunzător standardele juridice în domeniul promovării şi protecţiei drepturilor copilului.
România a fost printre primele state care au ratificat Convenţia ONU, în anul imediat următor adoptării sale în cadrul Adunării Generale a Naţiunilor Unite, prin Legea nr. 18 din 28 septembrie 1990. În anul 2004, a fost adoptată şi o lege specială pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
Modul în care un copil este crescut variază de la o cultură la alta. În Africa, spre exemplu, niciun copil nu iese din cuvântul părinţilor, până la vârsta de 25 de ani. În țările scandinave se pune accent pe independența copilului, în timp ce în cultura arabă băieții și fetele sunt pregătiți pentru viață în mod diferit.
În Africa, părinţii sunt autoritari, iar copiii trebuie să se supună. Mai mult, până la vârsta de 25 de ani, aceştia nu ies din cuvântul părinţilor. În unele triburi africane, de exemplu, dacă un băiat vrea să devină independent şi să plece din casa părintească, trebuie să se lupte cu un leu. Numai aşa îşi obţine independenţa şi demonstrează că nu mai are nevoie de protecţia familiei.
În familiile tradiţionale din Africa nu veţi întâlni un copil care să îi spună părintelui „nu vreau”. Dacă se împotriveşte, consecinţele vor fi greu de suportat. De asemenea, în cultura africană băieţii sunt crescuţi diferit faţă de fete. De la cele mai mici vârste, băieţii trebuie să îi urmeze doar pe taţi, iar fetele doar pe mame. Este o ruşine pentru un băiat să stea pe lângă mama lui.
Fetele şi băieţii stau împreună în familie, doar la masă. Dacă vin musafiri, atunci femeile mănâncă separat de bărbaţi. Din cauza sărăciei, africanii ştiu că singura lor şansă spre o viaţa mai bună este şcoala. Copiii care merg la şcoală se consideră norocoşi şi încearcă să aibă rezultate cât mai bune.
În cultura arabă, tatăl este rege în casă
Și în cultura arabă fetele sunt crescute diferit faţă de băieţi. Mai mult, familiile preferă să aibă băieţi, tocmai pentru că aceştia se cresc mai uşor. Arabii consideră că tatăl este rege în casă şi toţi ceilalţi trebuie să i se supună. Rolul femeii este acela de a avea grijă de gospodarie şi de copii.
De asemenea, fetele sunt crescute pentru a fi viitoare mame şi soţii model. De la cele mai mici vârste, ele încep să aibă grijă de casă şi să se supună fraţilor şi bărbaţilor din familie. Băieţii în schimb, pot ieşi afară sau cu prietenii, ori de câte ori doresc.
Suedia, prima țară din lume care a interzis violența împotriva copiilor
La polul opus, în ţările scandinave, părinţii sunt cei care îşi respectă mai mult copiii. Aici violenţa fizică şi verbală adresate minorului sunt total interzise. De altfel, Suedia a fost prima ţară din lume care a interzis prin lege orice formă de violenţă fizică asupra copilului, în anul 1979. Modelul Suediei a fost urmat în 1983 de Finlanda şi în 1987 de Norvegia.
Chiar dacă temperaturile sunt mult mai scăzute decât în restul continentului, în tările scandinave părinţii nu îşi înfofolesc copiii şi nu îi feresc de frig. Mai mult, la şcoală este obligatoriu ca elevii să stea zilnic afară, indiferent dacă ninge sau plouă.
Chiar dacă şcoala finlandeză are cel mai apreciat sistem de învăţământ din Europa, copiii nu sunt suprasolicitaţi să înveţe. Aceştia au mai puţine teme, o programa nu atât de stufoasă ca cea din România şi mai mult timp de joacă. De asemenea, în Suedia peste 80 la sută din tinerii care au împlinit 18 ani, nu mai locuiesc cu părinţii. Statul oferă un fel de împrumut acestora pentru a studia la facultate şi a se întreţine singuri.
Noile condiţii de pensionare au intrat în vigoare. De când se pot depune cererile... Un copil de trei ani a intrat cu mașina într-o primărie din Iași! Toți au încremenit când au aflat unde era tatăl...
