Live acumMireasa
Prime Time 20:00iUmor

Au intrat peste el, când era cu amanta în pat, și i-au pus pistolul la tâmplă! Și ce dacă a făcut Mica Unire? Cuza, umilit în ultimul hal! Reacția soției lui, șocantă!

Pentru un om imens al istoriei României, o umilință pe măsură! Alexandru Ioan Cuza, cel care a făcut Unirea Principatelor Române, a fost înjosit în ultimul hal! Complotiștii au dat buzna peste el, când era în pat cu amanta dezbrăcată, după o partidă de amor, petrecută sub același acoperiș sub care dormea și soția lui.

Maria Obrenovici, Alexandru Ioan Cuza și Elena Cuza

Este seara de 10 februarie 1866, când, după ce ia cina singur cu soția lui, Elena Cuza, domnitorul o primește pe Maria Obrenovici. Amanta domnitorului își face apariția la Palatul Domnesc, cu un grup de cartofori, și organizează un joc de whist, spre miezul nopții. Vrea să îl împiedice pe domnitor să iasă deghizat prin București, în căutare de alte distracții, după cum se știe că îi este obiceiul.

Trec orele, se schimbă data din calendar în 11 februarie, se încheie jocul, iar Alexandru Ioan Cuza și Maria Obrenovici ajung în aceeași cameră, pentru un altfel de joc. Se iubesc și adorm în același pat, nu la foarte mare distanță de locul în care doarme, sub același acoperiș, și soția domnitorului, cu copiii lui și ai amantei!

„Acest triunghi conjugal la nivelul Tronului și sub același acoperiș al Palatului Domnesc este probabil partea cea mai urâtă a nopții de 11 februarie”, după cum a mai scris istoricul Alex Mihai Stoenescu.

Cuza e pe tărâmul viselor, cu amanta goală lângă el, când se trezește cu un pistol la tâmplă. Are și el pistoale pe noptieră, dar nu apucă să ajungă la ele. Unul dintre conspiratori își scoate mantaua și o acoperă pe Maria Obrenovici, ca să se poată îmbrăca, după care o conduce până acasă, potrivit istoricului A. M. Stoenescu. Amanta știa ce avea să se petreacă!

„Reconstituirea discuției dintre ofițeri și domnitor este reprodusă în aceiași termeni în mai toate evocările:

— Ce doriţi? — întreabă Alexandru Cuza, deşteptat brusc din somn de trei ofiţeri, care stăteau cu revolverele întinse asupra lui.

— Am adus abdicarea Măriei Voastre – răspunse îndrăzneţ căpitanul Costiescu – şi vă rog s-o iscăliţi!

— Nu am condei şi cerneală la îndemână – răspunse Alexandru Cuza, ţinut departe de masa unde-şi avea revolverele sale.

— Am adus noi tot ce trebuie — răspunse unul dintre cei trei conspiratori.

Stăpânindu-se, după întâia clipă de uimire şi încredinţat că Maria Obrenovici se putea îmbrăca, în linişte, la spatele unei pelerine de ofiţer, începu a cerceta atent pe ofiţerii nerăbdători, cărora nu le plăcea o prea mare întârziere.

— Nu am masă – spuse, în cele din urmă, Cuza, liniştit şi fără a se grăbi.

— Mă voi face eu aceasta – răspunse repede căpitanul Pillat, aplecându-şi umerii pentru ca spatele său să fie la îndemână domnitorului”, după cum scria istoricul A. M . Stoenescu.

În jurul orei 04.00, evenimentul este consumat. Documentul abdicării fusese conceput de Ion Ghica şi C. A. Rosetti, cu următorul conţinut: „Noi, Alexandru loan I, conform dorinţei naţiunii întregi şi angajamentului ce am luat la suirea mea pe Tron, depun astăzi 11(23) Fevruarie 1866, cârma guvernului în mâna unei Locotenente Domneşti şi a Ministerului ales de popor”.

Îmbrăcat civil, Cuza este trecut printre două rânduri de soldați care îi întorc spatele. Este dus la o casă conspirativă la Cotroceni. Ia drumul exilului, ca să evite o revoluție sângeroasă. La două zile de la abdicarea forțată, pleacă la Brașov, singur. Maria Obrenovici îl urmează, dar pe alt traseu. La hanul „La Cerbul de aur” se înregistrează ca soț și soție. Pleacă la Deva, apoi la Viena.

Cum reacționează soția domnitorului, Elena Cuza, la imensa umilință

Elena Cuza și copiii soțului ei, Alexandru și Dumitru, pe care el i-a făcut cu amanta, iar ea i-a adoptat, ajung mai întâi la casa doctorului Carol Davila. Ulterior, pleacă și ei trei din țară. Îi caută pe cei doi amanți de traseul Brașov – Viena. Triunghiul conjugal se întrunește la Viena, unde rămâne până la 1 aprilie. Apoi pleacă la Milano, iar după aceea la Paris. Domnitorul nu își mai poartă numele de Alexandru Ioan Cuza. Acum este Alexandru Adam, după numele unei bunici, Nastasia Adam.

Nu se știe cât timp mai stă Maria Obrenovici în casa familiei Cuza, deși soția domnitorului o tolerează, din dragoste pentru cei doi băieți pe care îi crește ca și când ar fi ai ei. Se pare că aventura Cuza-Obrenovici se încheie în 1869, după ce starea lui de sănătate se înrăutățește, iar ea îl înșală cu un oarecare Constantinovici, cu care are și un fiu.

De ce a acceptat Elena Cuza să fie umilită în acest fel. Cine a fost soția domnitorului

Cu 10 ani mai în vârstă față de marea ei rivală, Elena Cuza s-a născut la 17 iunie 1825 și a fost fiica boierului Iordache Rosetti și a Catincăi Sturza, care a crescut-o cu o mână de fier!

Atât de severă a fost mama ei, încât Elena Doamna, cum mai este cunoscută, a crescut „stăpânindu-se și cântărind uneori până la slăbiciune efectul vorbelor și faptelor ei”, potrivit Luciei Borș.

„Nu este frumoasă, dar se face remarcată prin ovalul fin al feței, ochii căprui mari, sub sprâncene bine pronunțate, și un păr negru bogat. În salonul Didiței Mavrocordat, îl cunoaște pe Alexandru Ioan Cuza, un bărbat frumos, cu trăsături regulate, ochi căprui și păr castaniu buclat, dar și expansiv, petrecăreț și mereu nestatornic în sentimentele sale. Iubea libertatea. Căsătoria are loc la Iași, în aprilie 1844, dar miracolul iubirii rămâne pentru Elena străin. Iubirea nu reprezintă pentru ea expresia fericirii” (Doamna Elena Cuza – Un destin pentru România).

Cuza nu a iubit-o niciodată și a înșelat-o în repetate rânduri, dar, spre sfârșitul vieții, a respectat-o și a apreciat-o. S-ar fi căsătorit cu ea pentru a-și reface stabilitatea financiară, deoarece era un jucător de cărți înrăit și a ajuns astfel în dificultate.

În perioada în care Cuza a fost pârcălab la Galați, 1852 – 1857, Doamna Elena a stat mai mult la moșia părinților de la Solești și la Paris. Infidelitatea lui Cuza față de ea era statuată și de faptul că ea nu a putut avea copii.

În 1869, Elena Doamna a fost trimisă de domnul Principatelor Unite la Paris, chipurile pentru un tratament și pentru a fi ferită de intrigi! De fapt, Cuza o cunoscuse pe Maria Obrenovici.

De ce a acceptat totul? Pare să fi spus chiar ea: „La toate naţiile oamenii sunt aceea ce femeile au voit să fie. Ele sunt mume și soaţe. Naţiile cu mari virtuţi, pe care le admiră istoria, sunt fapta femeilor ce se află la înălţimea marii lor misiuni pe pământ. Naţia română, ea însăși, este supusă acestei voinţe divine. Ea va fi, în viitor, ceea ce femeile române vor voi să fie, să nu ne îndoim”.

Dar cine a fost, mai exact, Maria Obrenovici? Cum l-a cucerit pe Cuza

Maria Obrenovici, născută Elena Maria Catargiu, în 1835, a fost fiica boierului Costin Catargiu. S-a căsătorit de foarte tânără, cu un general sârb. A devenit mamă, dar nu a interesat-o să își crească fiul, care a ajuns în grija unei boieroaice.

A doua oară s-a căsătorit, în 1853, la vârsta de 18 ani, cu Miloș Obrenovici, prinț al Serbiei, în etate de 73 de primăveri! A mai născut un fiu, Milan, care a ajuns conducător al Serbiei, după ce a fost dat în grija fratelui său vitreg, Mihailo Obrenovici al III-lea.

Ajunsă la 25 de ani, Mariei Obrenovici i-a fost ușor să îl cucerească pe Alexandru Ioan Cuza, care avea atunci 40 de ani. Extrem de senzuală, cochetă, inteligentă și având figură încântătoare, cu ochi fascinanți, făcea furori prin saloanele vremii.

„Femeie foarte frumoasă, cu un bogat păr negru ș ochi albaștri, ce făceau un contrast reușit și produceau un efect minunat”, arată o descriere a ei.

De altfel, se știa despre Cuza că iubea în mod extrem și adora viața de noapte. Mergea singur sau însoțit de Mihail Kogălniceanu în căutare de distracții, unde erau dame de companie de lux. Într-un carnețel ce i-a aparținut lui Kogălniceanu, acesta notase numele a 700 de femei cu care avusese relații amoroase.

Cuza nu i s-a dedicat exclusiv Mariei Obrenovici, dar a preferat-o. Atât de mult, încât i-a cumpărat o casă, în anul 1862, pe strada Biserica Amzei, aproape de Palatul Domnesc. Și pentru soție a cumpărat o proprietate, în același an, dar ca să o îndepărteze. Elena Cuza s-a retras la palatul de la Ruginoasa, unde s-a ocupat cu mobilarea și decorarea încăperilor, de grădină și de refacerea parcului din jurul castelului.

De ce a ajutat complotiștii? A. M. Stoenescu a expus mai multe variante: „S-au găsit surse în cumpărarea cu bani (Carada), în răzbunare (varianta Elena Doamna), în presiuni din partea familiei sale (Catargiu). (…) Din biografia lui Eugeniu Carada și din cea a Elenei Cuza se desprinde la un moment dat ideea subtilă a asasinatului, împotriva acestor planuri de ucidere erau însă soldații și ofițerii care intraseră în complot. (…) Știm că domnitorul era păzit de agenți ai Poliției în tot timpul excapadelor sale nocturne, de teama unui atentat. Nu este exclus ca motivul cel mai solid ce o putea face pe Maria Obrenovici să-și trădeze iubitul să fi fost teama de îndepărtare a lui Cuza prin asasinat. Oferindu-i-se soluția emigrării împreună cu bărbatul iubit, ea a acceptat să-i salveze viața printr-un gest colaboraționist”.

Cert este că Alexandru Ioan Cuza s-a stins lângă soția lui, în 1873, la 53 de ani, după ce ea a încercat să îl trateze. Elena Cuza avea să trăiască până în 1909, când s-a stins la vârsta de 83 de ani. Amanta a avut un sfârșit cumplit. S-a sinucis, la vârsta de 41 de ani, în 1876, după ce a aflat că suferă de cancer.

Cele mai noi stiri
Lajumate.ro