Și-a detestat mama, s-a lăsat mâncată de vie, la propriu, ca să fie perfectă, și a murit cu inima zdrobită! Fermecătoarea Maria Callas a avut un destin tragic. „Nu o voi ierta niciodată”

 
+7 click pentru
galerie

Și-a trăit o bună parte a vieții complexată de faptul că era supraponderală, s-ar fi lăsat mâncată de vie, la propriu, ca să atingă perfecțiunea, și-a detestat mama și s-a căsătorit cu bărbatul greșit, mult mai în vârstă decât ea, doar pentru a se îndrăgosti cu adevărat, mai târziu, de un prinț ce avea să îi frângă inima. Soprana Maria Callas, una dintre cele mai fermecătoare femei din lume, a avut un destin tragic și a sfârșit singură, semănând prea puțin cu imaginea pe care a lăsat-o în istorie.

A văzut pentru prima dată lumina zilei pe 2 decembrie 1923, în New York, unde tatăl ei, farmacistul George Kalogeropoulos, și mama ei, Elmina Evangelia „Litsa", au emigrat din Grecia. Copilăria ei nu avea să fie fericită. Maria Callas a crescut cu sentimentul puternic că nu a fost dorită de părinții ei, care ar fi vrut să fie băiat, deoarece le murise un fiu, de meningită, cu câțiva ani înainte de nașterea ei. De fapt, din cauza dezamăgirii că s-a născut fată, mama ei a refuzat să o privească timp de patru zile. Habar n-avea cui dăduse viață!

Copilăria Mariei Callas, ani de tortură

Într-un fel, Maria Callas s-a simțit un fel de Cenușăreasa, dar în propria ei familie. Sora ei mai mare, Jackie, era frumoasa familiei. În ochii părinților ei, ea era perfectă. Maria Callas era întotdeauna comparată cu ea, în timp ce mama ei o exploata pentru a obține bani din participările ei în show-uri de talente.

„Am fost obligată să cânt când aveam doar cinci ani. Și detestam asta”, a spus, de altfel, Maria Callas.

La negliența familiei s-a adăugat și înfățișarea ei, de care nu era deloc mândră. În anii adolescenței, Maria Callas ajunsese să cântărească aproape 100 de kilograme, era mioapă și avea un nas proeminent, mâini anormal de mari și sprâncene prea groase.

„Sora mea era slabă și frumoasă și sociabilă, iar mama mea a preferat-o întotdeauna. Eu eram urâțică, grasă, neîndemânatică și deloc populară. Este extrem de crud să faci un copil să se simtă urât și nedorit. Nu o voi ierta niciodată că mi-a răpit copilăria. În cea mai mare parte, am făcut numai lucruri bune pentru familia, dar am primit mai ales lucruri rele înapoi”, a spus Maria Callas, într-un interviu.

S-a întors în Grecia, iar în anii războiului mama ei a trimis-o să se „prostitueze”

În 1937, soprana Maria Callas s-a întors în Grecia, alături de mama și sora ei, căci Evangelia nu se potrivea deloc cu soțul ei, care nu avea ambiții artistice și care, în plus, îi era infidel.

Când a izbucnit războiul, soprana studia la Conservatorul din Atena. Acolo, destinul ei a început să se schimbe. A avut norocul să fie luată sub aripa sopranei spaniole Elvira de Hidalgo, care a devenit o a doua mamă pentru ea, precum și un mentor.

În acești ani, mama ei, care nu lucra, făcea presiuni asupra ei să iasă cu diverși bărbați, mai ales italieni și soldați germani, ca să aducă acasă bani și mâncare, în timpul ocupației forțelor Axei în Grecia, în cel de-Al Doilea Război Mondial. Deși a reușit să rămână „neatinsă”, Callas nu și-a iertat niciodată mama pentru ceea ce i-a cerut. De altfel, Litsa a pus-o și pe sora sopranei în astfel de situații, dar și pe ea însăși.

Maria Callas a încercat să își salveze relația cu mama ei, luând-o într-o vizită în Mexic, în 1950, dar în zadar. De atunci, nu s-au mai văzut. Au urmat o serie de scrisori acuzatoare la adresa tatălui și soțului sopranei, după care Maria Callas a încetat complet relația cu mama ei.

Maria Callas, o studentă „fenomenală”

Soprana a avut un prim mentor, înainte de a ajunge la de Hidalgo. Pe Maria Trivella, care și-a amintit-o așa: „Un student model. Determinată, nedispusă la compromisuri ce i-ar putea afecta parcursul, dedicată trup și suflet studiului. Progresul ei a fost fenomenal. Studia între cinci și șase ore pe zi. În doar șase luni, ajunsese să cânte cele mai dificile arii din repertoriul internațional de operă”.

Totuși, despre de Hildago, Callas avea să spună că a învățat-o adevăratul bel canto. „La 13 ani, am fost aruncată în brațele ei. Am învățat secretele din bel canto, care nu este numai despre cântat frumos. Este un antrenament foarte greu. Este ca și când ar trebui să porți o haină foarte strâmtă, fie că îți place sau nu”, a explicat Callas, care a început să „devoreze muzica”, nu timp de șase, ci de zece ore pe zi.

A câștigat primii bănuți în timpul războiului, apărând în roluri secundare la Opera Națională din Grecia. A debutat aici în 1942, în „Tosca”, de Puccini.

După război și după o vizită la tatăl ei, în Statele Unite ale Americii, Maria Callas și-a început cariera în Italia. Performanțele ei alături de dirijorul Tullio Serafin, în opere de Wagner, Verdi și Bellini, au atras repede atenția asupra ei, astfel că, foarte curând, a semnat un contract de înregistrări cu casa EMI, după care a devenit faimoasă la nivel mondial.

La Verona l-a întâlnit pe industriașul bogat Giovanni Battista Meneghini, cu aproximativ 30 de ani mai în vârstă decât ea. S-au căsătorit în 1949. Ea avea 24 de ani, el 55 de ani. Battista Meneghini i-a devenit impresar, rol pe care l-a avut până în 1959, când au divorțat.

În 1951, a debutat pe scena La Scala din Milano, ce a rămas timp de un deceniu reședința ei artistică. Pe această scenă, Maria Callas a făcut istorie, cu „Norma” lui Bellini, „Anna Bolena” lui Donizetti și „La Traviata”, de Verdi.

A urmat o transformare radicală. Din 1953 li până la începutul anului 1954, Maria Callas a slăbit 36 de kilograme, transformându-se într-o femeie splendidă. Transformarea uluitoare a generat zvonul că diva înghițise tenie, ca să scape de kilogramele în plus. Callas a negat această teorie, explicând că a slăbit cu o dietă cu puține calorii, alcătuită mai ales din salate și pui.

„Lucram la Medea lui Cherubini. Aveam fața prea grasă și nu suportam asta, pentru că aveam nevoie de bărbie pentru expresie. Am simțit că am nevoie de liniile clare la nivelul feței și gâtului”, a explicat ea, într-un interviu. 

Din 1954, lucrurile au început să scârțâie. Până la acest moment cunoscută pentru seriozitatea ei, Maria Callas a început să își anuleze concerte din scurt și să de angajeze în conflicte cu privire la contracte.

La vârsta de 35 de ani, Maria Callas era epuizată, nesigură în plan artistic și neîmplinită în plan personal. Mariajul ei cu Battista Meneeghini nu era unul fericit.

În 1959, s-a îndrăgostit nebunește de magnatul grec Aristotle Onassis, iar viața ei a căpătat un cu totul alt sens. A divorțat și s-a aruncat în relația cu amantul ei, crezând că el o va face fericită. Nu a făcut-o. A urmat un deceniu marcat de presupusa moarte a unui nou-născut, la doar câteva ore de la naștere, o nuntă anulată și mai multe despărțiri și împăcări.

În 1968, s-a întâmplat dezastrul. Onassis s-a căsătorit. Dar nu cu Maria Callas, ci cu văduva Jackie Kennedy. Dacă a existat puțină dreptate pentru Callas, exuberanta Jackie l-a înnebunit pe Onassis cu cheltuielile ei extravagante. De exemplu, se spune că zi după zi, avionul privat al magnatului trebuia să parcurgă peste 300 de kilometri pentru a-i aduce doamnei pâinea preferată la mic dejun. Frustrat de această situație, milionarul și-a căutat alinare în brațele Marii Callas, care nu a ezitat să îl primească înapoi.

Ultima lovitură

Pe 23 ianuarie 1973, Alexandre Onassis, unul fintre copiii lui Aristotle Onassis, a murit, într-un accident aviatic. Milionarul a intrat în depresie și nu a mai reușit să se recupereze, decedând în 1975.

După ce iubirea vieții ei a murit, Maria Callas s-a izolat la locuința ei din Paris. Și-a petrecut zilele vizionând filme western, fumând, râzând cu angajații și înghițind calmante și somnifere. Soprana nu a mai putut găsi un sens al vieții după dispariția bărbatului care a făcut-o să sufere atât de mult.

Pe 16 septembrie 1977, o umbră a celei care a fost Maria Callas s-a trezit, și-a luat mic dejunul în pat, după care a închis ochii pentru ultima dată. A murit înainte ca doctorul ei să ajungă la ea. Infarct. Aceasta ar fi fost cauza decesului, deși unii au spus că a fost suicid. Mai recent, doi cercetători italieni, Franco Fussi și Nico Paolillo, au sugerat că, de fapt, marea soprană suferea de o boală numită dermatomiozită, ce îi ataca mușchii și țesuturile – de aici scăderea capacității ei vocale, încă din anii 1960. Tratamentul agresiv pentru boală ar fi dus la infarctul miocardic.  



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI