Povestea celui mai mic Sfânt al creștinătății, Chiric. L-au ucis la numai trei ani: ”S-a zdrobit și a umplut tot locul acela de sânge”

 
+2 click pentru
galerie

În timpul persecuției pornite împotriva creștinilor de către împăratul Dioclețian (286 - 305), Sfânta Iulita și-a luat copilul, pe Chiric, și a în Asia Mică, pentru a scăpa de chinurile la care erau supuși creștinii. Iulita a fost prinsă și judecată de către guvernatorul Alexandru. Pentru că cel mic plângea, acesta l-a ucis, lovindu-l de treptele scaunului de judecată. Sfântul Chiric, ucis la numai trei ani, este prăznuit pe 15 iulie

Iulita, o femeie tânără, de neam bun, trăia în cetatea Liconiei, în centrul Anatoliei, la nord de Munții Taurus. Zămislise un prunc de parte bărbătească, pe Chiric, apoi rămăsese văduvă. Vremurile erau grele, Diolcețian păgânul (286 - 305), ce ținea împărăția Romei, ridica mare prigoană în țările stăpânirii sale. Pusese pe Domițian, om sălbatic, drept ighemon, conducător în țara Liconiei, iar acesta îi asuprea pe toți robii lui Hristos.

Așa că Iulita, luând pe fiul său, pe Chiric, care era de trei ani, precum și pe două raobe credincioase, plecară în străinătate. Au ajuns, mai întâi, în Seleucia (sudul Asiei Mici), apoi, de aici, în Tarsul Ciliciei, o localitate din Asia Mică, la 16 kilometri în interior spre coasta de sud a Turciei de astăzi). Aici domnea Alexandru, cel care, de asemenea, prigonea creștinii. Așa că Iulita a ajuns în fața judecătorului. Și muceniţa a fost dusă înaintea ighemonului, având pe mâini pe Sfântul Chiric, pruncul de trei ani. Şi fiind întrebată de ighemon de nume, neam şi patrie, ea răspundea cu îndrăzneală, mărturisind numele Domnului nostru Iisus Hristos, numindu-se creştină şi zicând: „Acesta este numele şi neamul meu cel bun, iar patrie îmi este împă­răţia cerească a lui Hristos". Iar ighemonul, mâniindu-se, a poruncit să-i ia pruncul, s-o dezbrace şi să o întindă la pământ, ca să o bată fără de cruţare cu vine crude. ”Pe când ostaşii băteau pe muceniţă, pruncul privea spre ea, plângând, şi se smulgea din mâinile celor ce-l ţineau, ca să se ducă la maica sa”.

Povestea spune că Alexandru a poruncit ca pruncul să ajungă în brațele sale. Și că acesta, deși avea numai trei ani, se zbătea văzând cum cerberii îi bat mama. ”Sunt creștin!”, zicea și zgârâia fața ighemonului. ”Atunci acesta, umplându-se de mânie, a aruncat jos pe prunc, izbindu-l cu piciorul în coaste. Apoi l-a lovit de scaunul de judecată. Iar pruncul, căzând pe treptele de piatră și lovindu-se cu capul de colțurile cele ascuțite ale treptelor, s-a zdrobit și a umplut tot locul acela de sânge”.

Conform datelor, Chiric s-a stins, ca și mama sa, în anul 304, cu nouă ani înainte ca împăratul Constantin cel Mare să dea ”Edictul de la Milano”, prin care creștinismul era tolerat în Imperiul Roman. ”Ighemonul a poruncit s-o spânzure la muncire, iar trupul i-a fost strunjit cu piepteni de fier. Apoi, pe rănile sale s-a turnat smoală topită”. Finalmente, văzând conducătorul răbdarea și mărimea de suflet nebiruită a muceniței,a osândit-o la tăiere cu sabia. ”Și i-au lovit grumajii, tăindu-i cinstitul cap, iar trupul l-a lăsat în locul acela, fără a-l îngropa, spre a-l mânca câinii și fiarele”. Spre seară, slujnicele cu care plecase din Liconia, au coborât în pământ cele două trupuri, al Sfinților Mucenici Chiric și Iulita. Cei doi sunt prăznuiți pe 15 iulie.

Chiric nu este singurul copil devenit sfânt. Matei Brâncoveanu, de numai 11 ani, fiul marelui domn Constantin Brâncoveanu, decapitat, alături de tatăl și de frații săi la Istanbul, în 1714, este, de asemenea, sfânt, alături de Filofteia (12 ani), Marina (15 ani), Mamant (15 ani) ori Pistis (9), Elpis (10) și Agapis (12 ani). 

Sursă: dexologia.ro



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI