Live acumSacrificiul
Prime Time 20:00Sacrificiul

Dragostea pentru o moldoveancă i-a luat țara de sub mâini lui Alexandru Ioan Cuza. Prințul reformelor a semnat abdicarea din patul amantei

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, plină de reforme introduse într-un timp accelerat , în puținul timp aflat la putere. Scopul său principal a fost de a racorda țara, dar și oamenii ei la normele și cerințele Europei de atunci.

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza a fost plină de reforme introduse într-un timp accelerat, în puținul timp aflat la putere. Scopul său principal a fost de a racorda țara, dar și oamenii ei la normele și cerințele Europei de atunci. Domn ales al Moldovei și a Țării Românești, Cuza este cunoscut ca fiind „Prințul Unirii” datorită înfăptuirii unirii dintre cele două principate.

În calitate de Domnitor, Cuza a susținut o „luptă” politică și diplomatică pentru recunoașterea unirii Moldovei cu Țara Românească de către Imperiul Otoman și Puterile Garante. Scopul său a fost îndeplinit, iar în anul 1862 Moldova și Țara Românească au format un stat unitar, care a adoptat numele de România și a format statul modern, cu capitala la București, cu o singură adunare și un singur guvern.

Alexandru Ioan Cuza a rămas în memoria colectivă drept o personalitate exemplară, un domnitor cu calități desăvârșite. Însă, cealaltă fața a acestuia a rămas în penumbră. Viața amoroasă tumultoasă a domnitorului a fost plasată în contrapunct cu sobrietatea imaginii publice, cu toate acestea a avut un impact puternic asupra destinului acestuia.

Cuza s-a nascut în Bârlad, la 20 martie 1820, tatal Ioan fiind scoborâtor dintr-o veche familie moldoveană, iar mama Sultană, născută Cozadini, provenea dintr-o familie greco-italiana, de pe malul european al Bosforului, ai cărei membri ajunseseră și pe malurile Dunării. Cu un bacalaureat în litere, deși era atras de medicină. Cu un fizic plăcut, de înălțime medie, ochi căprui, păr blond, mustață și barbișon. Prezentat întotdeauna în uniformă militară, atât de dragă doamnelor din acea perioadă, Cuza a avut întotdeua grijă de aspectul fizic.

Întors de la Paris fără diplomă de licență, Alexandru Ioan Cuza s-a retras în activitatea militară, înscriindu-se cu gradul de cadet. Însă, nici viața înconjurat de arme nu a fost pe placul acestuia, iar ulterior a fost prezident al Judecatoriei tinutului Covurlui, director în Ministerul de Interne și pârcalab de Galati. În toate funcțiile sale, Cuza s-a remarcat prin respectul pentru lege.

Descris de către cel mai competent biograf al său ca fiind: "Un om simpatic și inteligent, având replica promptă și ascuțită. Chiar și slabiciunile sale - nu disprețuia, mai ales nu disprețuise în tinerețile sale, un pahar de vin bun și omagia frecvent sexul frumos - erau din acelea pe care contemporanii le priveau cu îngăduință. Pe de altă parte, nu era nici un ambițios doritor de a face, cu orice preț, cariera și nici nu umbrea pe ceilalți prin mari însusiri de orator - ca M. Kogalniceanu, de talent - ca Alecsandri sau de prestigiu - ca Negri. I se cunoștea firea dezinteresată: nu se folosise niciodată de slujbe spre a face avere, ca alții".

Căsnicie nefericită cu Elena

La vârsta de 24 de ani s-a căsătorit cu Elena (Elanco) Rosetti, fiica postelnicului Iordache si a Ecaterinei. Însă, căsnicia nu a reușit să îl liniștească pe Cuza. Cei doi s-au mutat împreună la Galați, iar Elena s-a declarat în nenumărate rânduri singură și înconjurată de monotonie. "Nu am noutăți să vă dau, căci ies foarte rar, negăsind plăcere decât la mine acasă, încolo societatea din Galați este de o monotonie fără asemănare".

În scrisorile pe care le trimitea părinților, Elena îl scuza de fiecare dată pe soțul ei. „Alex ar fi dorit să-ți scrie el însusi câteva rânduri, dar cum este la tribunal, îmi fac datoria să-ți trimit, din partea lui, respectuoase sărutări de mâna".

Vizitele acasă, la Iași, au devenit rare, fapt ce o întrista pe soția pârcălabului de Galați. „Nu fac decât să citesc și să lucrez toată ziua. La Iași nu vom merge iarna aceasta, căci soțul meu are treburi care nu-i permit să părăsească Galațiul".

Autoare biografiei Elenei Cuza l-a descris pe prințul reformelor ca fiind un: „Cuceritor când voia, prietenos cu cei de aproape, lua parte la mai toate petrecerile, unele din ele destul de scandaloase pentru cei care țineau la buna lor faimă. După obiceiul deprins de la Paris, unde fusese lăsat fără nici un control în timpul vârstei critice, Alexandru Cuza îsi petrecea multe nopți cu prieteni ușuratici, care-i speculau firea nepăsătoare, gata să le împarta tot ce avea și să le mai rămână și dator. Pătimaș la jocuri de cărți, îsi pierdu mai târziu multe proprietăți moștenite de la părinți."

Relațiile extraconjugale ale lui Alexandru Ioan Cuza

Prima relație amoroasă extraconjugală a lui Cuza a fost cu Cocuta Vogoride, soția caimacanului Vogoride. Din această relație, Cuza a avut beneficii, îndrăgostită până peste cap, Cocuța este motivul pentru care pârcălabul a fost apropiat de caimacanul Vogoride. Triunghiul amoros a dus la anularea scrutinului din 1857, când Cuza s-a folosit de trădarea soției pentru a denunța falsificarea alegerilor din acel an.

Însă, episodul cel mai controversat din viața amoroasă a domnitorului a fost cu Maria Obrenovici, prințesa din casa domnitoare a Serbiei. Amanta lui Cuza i-a oferit acestuia doi fii, pe care Cuza i-a înfiat și i-a dus la Palat, de aceștia îngrijindu-se soția sa, Elena.

Cuza a cumpărat cu 7.000 de galbeni împărătești o casă cochetă, aproape de Palat pentru a o putea avea aproape pe amanta sa, Maria. Casa a fost mobilată cu stil și obiecte luxoase.

"Desigur ca, înainte ca Maria Obrenovici sa se mute, casa a fost înzestrata cu tot ce era necesar. Mobile luxoase comandate la Paris, covoare persane si franceze, tablouri si tot felul de obiecte ornamentau interiorul casei în care Maria trebuia sa locuiasca si sa primeasca totdeauna pe cel care-l robise si care, în oarba lui pasiune, nu tinea seama de onoarea tronului, de morala societatii, de <gura lumii> si nici de mult întelegatoarea lui sotie care stia totul, dar care în marea si sincera ei dragoste si admiratie trecea cu vederea nesabuitele fapte ale sotului sau.”

Vodă si-a manifestat iubirea față de Maria prin numeroase daruri, în bani si bijuterii, favoruri pentru rudele si apropiatii acesteia. Totodată, Maria a exploatat slăbiciunea domnitorului pentru ea, smulgându-i secrete pretioase din viața politică, pe care a știut să le valorifice în cercurile interesate.

Obligat să semneze abdicarea din pat, lângă amantă

În noaptea de 11 februarie 1866, mai mulţi soldaţi au intrat în casa de pe strada Biserica Amzei, unde Cuza dormea împreună cu amanta sa Maria Obrenovici.

Au existat multe controverse, în care s-a suspectat faptul că marea dragoste a lui Alexandru Ioan Cuza este cea care i-a provocat abdicarea. Maria Obrenovici ar fi ajutat la la înlăturarea acestuia și a deschis ușa apartamentului pentru a permite ofițerilor să intre în casă.

Două zile mai târziu, pe 13 februarie 1866, Alexandru Ioan Cuza a plecat în exil în Germania, unde a fost urmat de soţia sa Elena Cuza şi de cei doi fii nelegitimi ai săi. Şapte ani mai târziu, pe 15 mai 1873, Cuza a murit la Heidelberg, din cauza bolilor de inimă şi a afecţiunilor de la plămâni.