Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleA studiat pianul de la 6 ani si s-a format in corul de copii Radio de la 10 ani. Profesoara Eugenia Vacarescu Necula a fost cea care a invatat-o respectul pentru scena, colegialitatea, punctualitatea.
„Am avut o copilarie extraordinara, desi foarte muncita." A facut liceul pedagogic, continuand lectiile de canto, pian si teorie muzicala, pentru a urma Conservatorul, dar distribuirea intr-un rol de figuratie, in „Extemporal la dirigentie" si apoi intr-un serial de televiziune au determinat-o sa aleaga actoria.
Fascinatia personajului negativ
„In actorie cel mai greu este inceputul descoperirii de sine", spune Delia Nartea, „cand intelegi ca esti intr-un fel pe care ceilalti il vad mai usor decat tine. Joci experienta ta, sensibilitatea, lecturile care ti se vad in ochi si tot ce ai acumulat din tinerete pana la adanci batraneti, daca ai norocul sa le apuci.
Multi tineri vin la facultate pentru a putea juca in telenovele. Apoi descopera ca actoria este o meserie in care suntem "alesi" cei care ramanem sa o facem si un spatiu unde fiecare are rolul sau.
Totul tine de o conjunctura, de intalnirile fericite pe care le avem in viata." O astfel de intalnire este cea cu profesorul Ion Cojar, care nu a lasat-o sa pastreze masca pe care o avea despre sine.
„La 18 ani credeam ca voi juca numai frumoase, zburdalnice si Juliete. El m-a invatat sa scot la lumina feminitatea si "dracii" din mine. La absolvire mi-a dat rolul Martirio in "Casa Bernardei Alba", de Garcia Lorca, fata cocosata, batuta cu biciul, ce o uraste pe tanara Adela, fericita si indragostita.
L-am urat atunci, dar acum ii multumesc pentru ca mi-a oferit sansa sa descopar fascinatia personajului negativ. E altceva decat tine. Iti pune mintea la lucru, te face sa suferi teribil, dar iti da satisfactii imense.
Dupa examenul cu "Domnisoara Iulia" de la clasa, m-a sfatuit sa fac acest rol dupa ce voi implini 30 de ani. Nu am inteles de ce. Acum joc acest rol la Teatrul de Comedie si ma simt norocoasa."
Oameni obisnuiti cu probleme banale
Mai crede ca fiecare regizor si fiecare rol este o intalnire. „Ca actor, ai nevoie de o mana intinsa, de cineva care sa-ti confirme ca poti face un anumit lucru. Cateva saptamani devii alta persoana, ce exista ascunsa in tine si pe care nu o banuiai.
Repetitiile devin timpul cel mai pretios pentru ca nu stii unde vei ajunge si te lasi in voia lucrurilor, pana se pogoara duhul sfant. Dupa spectacol ma intorc la omul care sunt, la mama sau sotia Delia si ma gandesc la nevoile copilului, la ce voi gati maine..."
Liviu Lucaci, sotul Deliei, este alta intalnire importanta. Au fost colegi si prieteni din primul an de facultate. „In liceu nu am avut un prieten si mi-am spus ca trebuie sa fiu atenta, sa nu ma dau pe mana oricui", rade ea.
„L-am ales pe cel mai destept. Nu era cel mai frumos, dar era destept. Mereu revoltat, cu o cultura vasta si preocupari multiple. Au trecut 20 de ani peste relatia noastra. Am crescut impreuna, ne-am format aceleasi opinii, iar la noi in casa se nasc mereu proiecte noi.
Cateodata e obositor, dar in vacanta redevenim oameni obisnuiti cu probleme banale." O realizare deosebita e fiica lor, Mara, de 11 ani.
„Mi-am dorit o fata si de cand s-a nascut am tinut-o aproape de noi. Bucuria si surpriza cea mai mare apar cand o vad ca se desprinde de noi si invata sa fie ea insasi."
Citeste Revista Felicia
